Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa (recenzie)

Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa (recenzie)

Autor: Sosuke Natsukawa

Naționalitate: japoneză

An apariție: 2017 (2022, la Editura Litera)

Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic, literatură japoneză

Titlu original: 本を守ろうとする猫の話

Număr pagini: 256

Nota goodreads: 3.73

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a doua, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.

După moartea bunicului său, Rintarō se simte singur și deprimat. Și, din câte se pare, va fi nevoit să închidă anticariatul. Dar apoi se trezește în prăvălie cu un motan vorbitor pe nume Tigruț, care îi cere ajutorul. Motanul are nevoie de un iubitor de cărți care să-l însoțească într-o misiune. Bizarul cuplu va porni în trei aventuri palpitante, menite să salveze cărțile din mâinile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au trădat. Iar la urmă, rămâne o ultimă misiune de salvare, în care Rintarō va trebui să pornească de unul singur…

Motanul care voia să salveze cărțile este o poveste înduioșătoare despre găsirea curajului, despre compasiunea pe care le-o arătăm celor din jur – și despre puterea nemaipomenită a cărților.

PĂREREA MEA

Sosuke Natsukawa este autor japonez și în afară de acest roman, a mai scris câteva cărți, însă nu sunt traduse la noi. Ce să vă spun despre cartea asta? La fel ca în cazul altei cărți, scrisă tot de un autor japonez și care are tot un personaj principal motan…nu mi-a întrunit așteptările. Este vorba despre Dacă pisicile ar dispărea din lume, scrisă de Genki Kawamura și despre care am scris câte ceva aici. Ca și in acest caz, i-am dat pe goodreads tot 3/5 steluțe.

Nu este vorba că nu mi-a plăcut cartea, dar se putea mult mai mult. Eram până nu demult, tipul de cititor care se entuziasma când dădea peste cărți cu personaje-pisici. Apoi am început să le descopăr și am rămas în dubii. Pentru mine, mai niciuna nu a fost ceva extraordinar sau o carte care să rămână cu mine.

Subiectul cărții este destul de simplu: avem un bunic care lasă moștenire nepotului de 17 ani, Rintaro, un anticariat. Băiatul este pasionat de cărți și se dovedește pe parcursul cărții că nu e singurul personaj care iubește să citească. După decesul bunicului, Rintaro nu se mai duce la școală, ci se dedică anticariatului, găsind un real refugiu în cărți.

Cărțile au suflet (!) și apare ideea că dacă încap în mâna cuiva cu suflet rău, ajung și ele să aibă un suflet rău. Nu mi-a venit să cred când am citit cartea.

Trebuie să spun că romanul se dorește un amestec de fantasy și realism magic, deoarece apare apoi un motan vorbitor, pe nume Tigruț. Traducerea mi s-a părut puerilă, deoarece numele din engleză, Tiger, se putea traduce altfel. Gen Tigratul sau Dungatul. Acest amănunt m-a enervat pe bune.

Intriga cărții mi s-a părut slab dezvoltată, deoarece acest motan fantastic dorește să salveze cărțile. Însă nu este genul de personaj-pisică adorabil și prietenos, ci fix pe dos. Este arogant, i se adresează mereu de sus băiatului și îi spune “patroane”. Acesta a fost alt element care m-a enervat. Urmează un spoiler.

(spoiler) Avem patru labirinturi prin care motanul și Rintaro trebuie să colinde:

Labirint I: se află un om care sechestrează cărțile

Labirint II: un om care mutilează cărțile

Labirint III: un comerciant de cărți

Labirint IV: un adversar viclean și mult mai puternic (?)

Toate aceste detalii despre labirinturi și ce urmează mi s-a părut o varză, o acțiune haotică și care îți lasă impresia că autorul nu și-a făcut un plan de la început. Ci a scris totul, probabil, după inspirație sau după cum l-a purtat imaginația. (final spoiler)

Acum este și faptul că literatura japoneză este mai ciudată în general (am mai citit autori japonezi și am recunosc același tipar ciudat), așa că e posibil să îți placă sau nu. Avem multe idei despre cărți, multă filosofie și multe elemente clișeice împrumutate. Nici după ce am terminat cartea, nu am înțeles ideea ei și de ce acest motan voia sa salveze cărțile. Mă așteptam să îl îndrăgesc pe motan și să fie un personaj care să te facă să iubești cartea asta.

I-am dat 3 steluțe pentru că este despre cărți și că în final se dezvoltă o prietenie specială cu un alt personaj, tot iubitor de cărți. Poate nu am înțeles eu cartea, poate am avut așteptări prea mari sau nu știu. Spuneți-mi dacă vouă v-a plăcut și de ce. Știu mulți cititori care au adorat cartea și sunt curioasă să știu de ce. Ce am scris este părerea mea personală despre carte și sper că nu ofensez vreun cititor cu ce am scris.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: