Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon (recenzie)

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 2001 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, fictiune

Număr pagini: 488

Titlu original: La sombra del viento

Nota goodreads: 4.29

Nota mea : 5/5

DESCRIERE

Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de la dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneste implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie precum romanele sale.

PĂREREA MEA

Carlos Ruiz Zafon a fost un autor spaniol care a scris niște cărți deosebit de interesante, printre care seria Cimitirul cărților uitate, iar aceasta cuprinde 4 volume. Umbra vântului este primul volum al seriei, fiind urmat de Jocul îngerului. Am citit acest prim volum în martie 2022, adică acum un an și mi-a plăcut foarte. Însă tot am amânat să scriu câteva impresii despre el, fără un motiv anume. Între timp am citit și al doilea volum al seriei, Jocul îngerului, dar despre acela vă povestesc în alt articol.

De la Zafon am mai citit Marina și Luminile din septembrie, iar despre a doua dintre ele puteți citi aici. Pe cele doua le-am citit în 2020, în timpul pandemiei. Zafon este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba despre literatura contemporană și cu fiecare carte citită de la el, m-am simțit mai bogată sufletește.

Umbra vântului este o carte grosuță (488 de pagini), dar odată ce ești prins în mrejele sale, nu o mai poți lăsa din mână. Unii îl compară pe Zafon cu Isabel Allende, dar părerea mea este că primul scrie mult mai complex și mai bine. Deși și Allende îmi place destul de mult și am citit câteva romane scrise de ea.

Romanul este complex și abordează teme multiple, printre care  literatura, cultura, iubirea, misterul, identitatea individuală, dar și tema răului. Personal, îmi plac mult cărțile în care apar cititori pasionați sau tema cărților. Dar aici asta nu e tot, deoarece apare și tema întunecată a răului, presărată de intrigi și numeroase secrete. Îmi este foarte greu să descriu această carte, așa că mă voi limita doar la câteva idei care mi se par importante.

Acțiunea principală a cărții se petrece în 1945, în Barcelona, iar personajele sunt numeroase și interesante. Avem un anticariat cu un nume mai mult decât interesant – Cimitirul cărților uitate – iar tradiția spune că odată intrat acolo, trebuie să adopți o carte. Proprietarul anticariatului este domnul Sempere, iar acesta il va introduce pe fiul său, Daniel, în lumea misterioasă a cărților. Acolo Daniel găsește o carte scrisă de Julian Carax, care se numește Umbra vântului, titlu ce dă și numele romanului lui Zafon.

Cine este acest Carax și de ce dorește Daniel să descopere mai multe despre el? Veți afla dacă dați o șansă cărții. Avem foarte multe personaje, iar fiecare joacă un rol important în conturarea acțiunii. Trebuie doar să urmăriți cu atenție detalii încă de la început.

Avem două planuri narative – prezentul și trecutul presărat de numeroase secrete. Cartea devine la un moment dat un adevărat carusel de întâmplări și răsturnări de situație, dar și de emoții prin care cititorul nu are cum să nu treacă. Deși este o carte despre cărți, devine pe parcurs mai mult de atât. Chiar dacă vi se pare o carte voluminoasă, nu o evitați. Sunt mari șanse să vă surprindă plăcut.

Carlos Ruiz Zafon are un stil inconfundabil și cu siguranță îi voi citi toate cărțile. Din păcate, scriitorul nu mai este printre noi din 2020, așa că am pierdut un scriitor extrem de talentat. Pe goodreads i-am dat 5/5 stele și a fost în top 10 cărți citite în 2022 pentru mine. Trebuie să mai zic că personal consider că trebuie să ai o anumită stare ca să poți citi acest roman. Dacă simțiți nevoia de ceva light, ușurel, poate nu e momentul ei. Dar dacă vreți ceva voluminos și complex, dați-i o șansă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: