Autor: August Strindberg
Naţionalitate: suedeză
Titlu original: The Red Room (Roda Rummet)
An apariţie: 1879
Număr pagini: 288
Notă: 3/5
Alte romane: nu
Salonul roșu roman destul de interesant scris de un scriitor suedez. Cu toate acestea, este un roman greoi şi puţin mai greu de înţeles. Pentru cine iubeşte cărţile grele chiar îl recomand. Întreaga carte vorbeşte despre traseul pe care un tânăr îl face din dorinţa de a ajunge scriitor, un drum destul de anevoios pentru epoca prezentată de Strindberg. Paginile scrise de autorul suedez nu sunt ușor de înțeles de un cititor neexperimentat, de aceea vă recomand ca până să ajungeți la această carte, să citiți mult.
Una dintre temele abordate este clasa socială si mai exact, viața din Suedia secolului al XIX-lea, urmărind diferențele de clasă socială. Mai sunt abordate și relațiile dintre oameni, iubirea, dar și ideea de singurătate și nevoia de a iubi. Industrializarea, modernizarea sunt alte teme destul de bine conturate, cât și eșecul și deziluzia, în persoana lui Arvid Falk. Prin acest roman, scriitorul a dorit să critice societatea acelor timpuri, înfățișând corupția și problemele politice deosebit de importante. Însă pentru mine, în momentul în care am citit-o, nu mi s-au părut teme care să mă atragă.
Arvid Falk este un funcţionar simplu care îşi părăseşte slujba pentru a ajunge scriitor şi jurnalist. Dă nas în nas cu birocraţia şi corupţia, primeşte descurajări şi tot ce are în faţă este un drum închis. Refugiul său este în întrunirile cu alţi boemi într-o locaţie specială, numită Salonul Roşu.
Culoarea roșie poate arăta pasiunea, vitalitatea și energia creatoare, iar camera poate simboliza un loc de inspirație și exprimare artistica. Cum am mai spus, întregul roman reprezintă o satiră adusă vieţii în Stockholm. Poate dacă o voi reciti la un moment dat, cu mai multe lecturi la activ, mi se va părea altfel.
CITATE
Eu o iubesc, ea mă iubeşte şi ne urâm unul pe altul, cu o ură născută din dragoste?
Dispreţuiesc persoanele care ţin câini. Sunt nişte laşi care nu au curajul să muşte oamenii ei înşişi.
Lasă un răspuns