Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
Titlu original: Murder in Mesopotamia
An apariție: 1936
Nota mea: 5/5
Nu cred că o să uit vreodată prima impresie pe care mi-a făcut-o Hercule Poirot. Bineînţeles, mai târziu m-am obişnuit cu el, dar la început a fost un şoc, şi cred că toţi ceilalţi au fost de aceeaşi părere!
Nu ştiu ce îmi imaginasem, ceva în genul lui Sherlock Holmes, pesemne: un individ înalt şi slab, cu o faţă inteligentă, pe care să se citească entuziasmul. Ştiam, fireşte, că era străin, dar nu mă aşteptasem să fie chiar atât de străin, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Romanul despre care vreau să vă vorbesc acum este o carte plină de suspans, cum de altfel ne-a obișnuit Agatha Christie. Toată acțiunea cărții este dată peste cap atunci când are loc o crimă, iar suspectate sunt mai multe personaje. Amy Leatheran este o asistentă medicală care vine in Bagdad să o îngrijească pe doamna Leidner. Profesorul Leidner avea o echipă de excavații și făceau des săpături. Există un contrast aparte între personaje, fiecare dintre acestea putând fi capabile de crimă.Și cum deja ne-a obișnuit autoarea, personajul inocent este de fapt ultimul care ar putea fi bănuit de ucidere.
Tatăl meu îmi ascunsese episodul cu evadarea, şi, întrucât oricum murise, nu mai considerase de cuviinţă să îmi povestească şi restul. Însă scrisoarea pe care o primisem deschidea noi perspective. Era oare cu putinţă ca soţul meu să fie încă în viaţă? Tatăl meu a investigat problema cu toată atenţia cuvenită. Şi mi-a spus că era sigur, atât cât este omeneşte posibil, că acel cadavru fusese într-adevăr al lui Frederick.
Apariția marelui detectiv Poirot nu putea fi trecută cu vederea, el reușind în final să dezlege enigma uciderii unuia dintre personaje.Nu vă spun cine va fi ucis și nici cine este adevăratul criminal.Vă spun doar că veți sta cu sufletul la gură și veți fi martorii unor întorsături de situație neobișnuite. De ce vă recomand eu această carte? Pentru că are o acțiune interesantă, mult mister și te ține în suspans.Acesta este stilul Agathei Christie,stil pe care îl regăsim și în celelalte scrieri ale sale.
Dar, dintr-odată, auzind vorbele domnului Poirot, o viziune stranie a început să prindă contur în faţa ochilor mei. M-am gândit la cuvinte ca Samarkand şi Ispahan, şi la negustori cu bărbi lungi, şi la cămile îngenuncheate, şi la hamali cu mers clătinat, cărând în spate baloturi uriaşe, legate cu o funie petrecută peste frunte, şi la femei cu părul vopsit cu henna şi cu feţe tatuate stând în genunchi lângă Tigru şi spălând haine, şi am auzit cântecele ciudate şi triste pe care le cântau şi scrâşnetul îndepărtat al roţii de apă.
Aproape întotdeauna sunt contrariată de finalul romanelor sale, eu chinuindu-mă să descopăr adevăratul criminal încă de la începutul cărții. Cu toate astea, nu am reușit nici măcar să îl bănuiesc.Vă recomand cartea, cu mențiunea că aceste romane dau cu adevărat dependență!
Unul dintre cele mai bune carti ale Agathei Christi!