Mama – Pearl S. Buck (recenzie)

Autor: Pearl S. Buck (Pearl Sydenstricker Buck)

Naționalitate: americană

Titlu original: The Mother

An apariție: 1933

Număr pagini: 304 pagini

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Mama este povestea unei femei aparent neînsemnate, dintr-o lume îndepărtată şi îngropată în istorie. Romanul zugrăveşte într-un limbaj viu portretul unei femei sărace dintr-o regiune rurală a Chinei. Mama cea anonimă, asemenea celorlalte personaje feminine din carte, este o reprezentare a milioanelor de femei „fără chip” din spaţiul rural. Pe măsură ce tradiţiile străvechi, pe care ea însăşi le urmează cu sfinţenie, încep să se lovească de idealurile epocii comuniste, eroina se vede silită să-şi găsească echilibrul în faţă noului rol pe care ţărănimea chineză trebuie să-l joace.

PĂREREA MEA

Pearl S. Buck  a fost o scriitoare americană de ficțiune istorică, a primit Premiul Nobil în 1938 și este autoarea romanelor Mama, Înger luptător, Ogorul, Good Earth, Pavilionul femeilor, Vânt de răsărit, vânt de apus. Romanul Mama este fără discuție una dintre cele mai bune cărți citite în 2015 și cred că una dintre cele mai tulburătoare cărți citite vreodată. Cartea spune povestea unei femei sărace din China care înfruntă treptat neajunsurile vieții și este o eroină pentru timpurile dominate de comunism.

Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este faptul că personajele cărții nu au nume, sunt păstrate de scriitoare anonime și sunt acele personaje fără chip și identitate care nu au rolul să impresioneze prin nume și identitate, ci prin povestea vieții lor. Am ales să citesc această carte pentru că auzisem multe păreri bune despre ea și luându-mă după titlu, mi-am amintit de o altă carte care se numește tot Mama, dar pe care încă nu am citit-o. (scrisă de Maxim Gorki).

Titlul pare să dea din start de înțeles că în centrul acțiunii se află Mama (scrisă în roman cu majusculă), ființa care se sacrifică pentru binele familiei, își iubește copiii, îndură foarte multe, dar nu uită niciodată că ea este mama, omul de care depind ceilalți membrii ai familiei. Mama muncește la câmp ca un bărbat, suferă pentru soacra bolnavă, pentru fiica care are un destin nefericit, pentru fiul mai mare  care seamănă intrigă, dar și pentru fiul mai mică care va fi toată viața o bucată importantă din sufletul său. Relația cu Tatăl, capul familiei, este una ciudată, dovadă stând nenumăratele controverse din sânul familiei și decizia majoră care va influența viețile celorlalți.

Personajele sunt construite extrem de bine, sunt unice în structura lor și atunci când începi să le afli povestea, îți apare un nod în gât de care nu mai scapi mult timp. Este  o carte tristă, tulburătoare, dar extrem de frumoasă și interesantă. Cele aproape 300 de pagini le-am parcurs în două zile, deoarece eram extrem de curioasă să văd finalul. Deși în același timp parcă vroiam să îl mai amân.

Finalul cărții este foarte palpitant, deja acțiunea de la început este tot mai alertă, destinele personajelor s-au schimbat foarte mult, anii au trecut și tot ce se va întâmpla în final va fi cât se poate de tulburător. Realismul poveștii gândite de Pearl S. Buck este extrem de bine conturat și deși este o carte care te întristează, promite o realitate care li s-a întâmplat multora dintre chinezii ce au trăit în timpul comunismului. Nu cred că pot găsi niciun minus acestei cărți, cum v-am spus deja, este o carte extrem de bună, poate una dintre cele mai bune cărți în 2015. Nu pot decât să o recomand și să aștept cu nerăbdare să citesc și alte cărți de aceeași autoare. Merită! Aș vrea să îmi spuneți dacă ați citit această carte, dacă v-a plăcut, dacă nu.

CITATE

Era încredinţată că el era mort şi, spunându-şi lucrul acesta de multe ori, convingerea i se strecură în inimă şi ea îl credea mort, dar nu-i mai trebuia decât un semn din afară care să-l convingă pe flăcău şi pe ceilalţi din cătun.

Însă mama îşi făcea nestrămutată treaba, cu chipul calm şi tihnit. Da, era atât de tăcută de parcă nici nu auzea forfota copiilor, a băiatului şi a fetiţei de colea, şi parcă nu auzea nici vocea bătrână şi interminabilă. Se gândea că, într-adevăr, stătuse puţin mai târziu în seara aceasta. Aveau o învoială care trebuia făcută la câmp în primăvară şi stătuse să culeagă ultimul rând de fasole.