Iubita – Thomas Hardy (recenzie)

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Well-Beloved: A Sketch of a Temperament

An apariție: 1897

Nota mea: 4/5

Număr pagini: 210

Gen carte: roman clasic britanic

Mi-am descoperit dragostea pentru literatură clasică în liceu, alături de Jane Austen, Dickens, surorile Bronte, Balzac si Thomas Hardy. Iar de la Thomas Hardy am citit cam tot ce s-a tradus în română, ba unele opere literare chiar de două ori.  Iar aici mă refer la Departe de lumea dezlănțuită, Pădurenii, Idilă pe un turn și Tess d’Urberville.

Hardy este unul dintre clasicii la care mă întorc mereu cu mare drag. Știu că sunt cititori care i-au criticat pesimismul sau afirmă că nu e de actualitate opera sa, dar eu așa descopăr niște timpuri trecute și asta mă bucură. Cred că și de asta citesc literatură clasică –  mă transportă în timpuri apuse sau trecute, oferindu-mi o perspectivă captivantă asupra epocilor și societăților care au influențat lumea de astăzi.Vara aceasta am citit un alt roman al lui Hardy, Întoarcerea băștinașului, și puteți găsi  câteva impresii aici.

Iubita este un roman scurt, de 210 pagini și este o carte mai puțin cunoscută și apreciată. Pentru mine nu a fost pe măsura celorlalte cărți ale autorului, însă tot mă bucur că am descoperit-o. A fost publicat în 1897 și este ultimul roman publicat al lui Hardy.

În centru se află povestea lui Jocelyn Pierston, sculptor, care vine pe meleagurile natale în căutarea iubitei, un ideal feminin. Are un fel ciudat prin care caută această ființă, fiind sigur că ea se reîncarnează în diferite persoane. Deși o știa pe Avice Caro de mică, Joce ajunge să se lege de ea prin jurăminte de căsătorie.

Însă Hardy face același lucru ca în toate romanele sale – le pedepsește. Acțiunea cărții este simplă, destul de previzibilă, însă pentru un roman din secolul 19 mi s-a părut interesantă perspectiva reîncarnării. Mie îmi place, de asemenea, și filosofia pe care autorul o nuanțează aici.

Jocelyn este pedepsit să caute idealul feminin până la bătrânețe, trecând prin multe momente crunte. Descrierile mi s-au părut interesante, dar cu toate acestea, i-am dat doar 4/5 steluțe pe goodreads. Dacă aș fi privit cartea dintr-o perspectivă obicetivă, probabil că ar fi meritat chiar 3 stele, din cauza acțiunii slab dezvoltate. Însă acest roman a fost publicat în serie, așa că e de înțeles.

Pe lângă iubire, romanul explorează și tema artei, în special a sculpturii. Este evidențiată modul în care arta și frumusețea sunt înțelese și realizate, cu accent pe relația dintre expresia artistică și viața cotidiană.

Nu sunt foarte multe de zis despre acest roman, ci doar că merită descoperit. Voi ce cărți ați descoperit de la Thomas Hardy?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: