Currently Browsing: Literatura suedeza

Mai în noiembrie – Per Olof Ekstrom (recenzie)

Autor: Per Olof Ekstrom

Naționalitate: suedeză

An apariție: 1973

Gen carte: literatura clasica, realism

Titlu original: Maj i november

Număr pagini: 168

Nota goodreads: 3.20

Nota mea: 4/5

Per Olof Ekstrom a fost un scriitor suedez care a scris numeroase romane, iar la noi cred că cel mai cunoscut este N-a dansat decât o vară, pe care l-am citit în 2016 și a cărui recenzie o puteți citi aici. Personal, cred că acest autor nu este suficient de bine cunoscut în România și prea puțin tradus. În afară de cartea menționată mai sus, mai sunt câteva romane care se găsesc doar în anticariate.

Încep prin a spune că nefiind o carte cunoscută, nici nu a fost suficient explorată de cititori, iar nota mică de pe godreads nu îi reflectă în niciun caz valoarea literară. Este doar părerea mea pur subiectivă. Am ales să citesc cartea fiind foarte intrigată de titlu. De ce mai în noiembrie? Mai este numele unei tinere de 20 de ani care are parte de un destin tragic. Noiembrie din titlu este o metafora pentru destinul tragic  prin care trece Mai. Cartea nu este una veselă, nu există happy end-uri, dar am observat  o analiză psihologică atât de fină la acest autor încât mărturisesc că nota pe care i-am dat-o este justificată.

Am observat predilecția lui Ekstrom pentru subiectele dure, tragice, deprimare și chiar suicid. Ne place sau nu, aceste lucruri fac parte din viață. Ca subiect principal, avem o încercare de suicid. Apoi totul se transformă într-un bâlci în care sunt antrenate alte personaje, care mai de care mai ridicole. Ele nu fac decât să profite de pe urma situației personajului feminin principal sau să o ponegrească. Avem relații disfuncționale, amantlâcuri și tot felul de situații complicate.

Mai este o tânără cu o viață aparent liniștită, dar apoi totul se schimbă atât de mult, că nici nu mai știi ce să crezi. Mi-a plăcut mult joaca de-a șoarecele și pisica din finalul cărții și jocul psihologic la care scriitorul te supune. Până pe la jumătatea cărții mă gândeam că e o carte de 3 steluțe, apoi am rămas uimită de talentul autorului când vine vorba de descrierile vaste și de parte psihologică. (mai mult…)

Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman (recenzie)

Autor: Fredrik Backman

Naționalitate: suedeză

An apariție: 2012 (la noi, în 2020, la Editura Art)

Gen carte: ficțiune, literatură contemporană

Număr pagini: 433

Nota goodreads: 4.36

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viață și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașină conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și crede că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec. A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari – în urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitură de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl consideră teribil de urâcios.

PĂREREA MEA

Fredrik Backman este autor suedez și a scris numeroase romane cu mult succes la publicul de toate vârstele. Prima carte de la el pe care am citit-o a fost Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, citită în 2018. Nu i-am făcut o recenzie și chiar nu știu de ce, cu toate că i-am dat maxim de steluțe pe goodreads. Dar probabil că voi face și asta în curând.

Titlul este indiciul clar asupra identității personajului masculin principal – un bărbat ce poartă numele de Ove. Numele tuturor personajelor sunt suedeze, așa că dacă vi s-au părut greu de reținut, este ceva normal. Cine este acest Ove? Este un bărbat morocănos în vârstă de 59 de ani, conduce o mașină Saab la care ține enorm și este un personaj morocănos. Cartea tratează teme precum moartea, suferința, depresia, familia, iubirea, dar apare și o anumită doză de umor. După moartea soției sale, Sonjia, Ove decide că viața sa nu mai are niciun rost și vrea cu tot dinadinsul să se sinucidă.

Încercările sale de a-și lua viața sunt însă întrerupte de anumite evenimente sau personaje. Nu vreau să dau spoilere sau să vă povestesc detalii despre carte care ar strica farmecul lecturii, însă cred că este bine să știți că este posibil ca această carte să vă poarte printr-o mulțime de stări. Am trecut de la râs la plâns după doar câteva pagini. Există anumite scene din carte care nu au cum să te sensibilizeze. (mai mult…)

Pasiune pură – Lena Andersson (recenzie)

Autor: Lena Andersson

Naționalitate: suedeză

An apariție: 2013( 2015 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman, ficțiune

Număr pagini: 192

Titlu original: Egenmäktigt förfarande: en roman om kärlek

Nota goodreads: 3.70

Nota mea : 4/5

DESCRIERE

Romancieră suedeză de prim-plan, Lena Andersson este în același timp un analist incisiv al societății contemporane, textele sale apărând în cele mai importante ziare din Stockholm. Prestigiosul premiu August, numit astfel în memoria lui August Strindberg, care i-a încununat în 2013 romanul Pasiune pură, i-a adus recunoașterea internațională prin traduceri în peste cincisprezece limbi. Ester Nilsson este o persoană rațională. Acționează mereu în acord cu propriile principii. Până în ziua în care este invitată să țină o conferință despre renumitul artist plastic Hugo Rask. Bărbatul se află în sală, fascinat de discursul și personalitatea tinerei femei, iar la final, când ajung să se cunoască, are același efect asupra ei. Din acest moment existența lui Ester va gravita în jurul întâlnirii și întâmplările declanșate de ea îi vor schimba viața.

PĂREREA MEA

Îmi plac foarte mult cărțile din colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas și de fiecare dată când am descoperit un titlu nou, bucuria mea a fost fără margini. Nu pot să îmi dau seama dacă acest roman despre care vă voi vorbi în continuare a fost pentru mine o lectură aparte, dar cu siguranță mi-a ridicat așteptări.

Este genul de carte care vorbește despre iubire, despre suferință și nepăsare. Printre temele sale am regăsit iubirea, însă nu o iubire pură, diafană, ci una bolnăvicioasă și toxică. Nici după ce am terminat cartea, nu cred că am desprins cu adevărat sensul cărții. Dependența emoțională a lui Ester față de Hugo este urmărită de cititor pe tot parcursul cărții.

Titlul m-a atras foarte mult și mă așteptam la o poveste sinceră de iubire. Însă ce am descoperit a fost mult mai mult. Printre personaje se numără artistul plastic Hugo Rask și Ester Nilsson, o tânără intelectuală. Pe el nu l-am plăcut, mi s-a părut rece, indiferent, complex și oarecum arogant.

Însă nici pe ea nu am plăcut-o, deoarece în ochii mei s-a încadrat într-un tipar de femeie pe care eu nu o agreez: acela de femeie disperată, care tânjește după o iubire imposibilă. Ca femeie, o consider slabă și incapabilă să pună punctul pe i. Mă gândeam, în timp ce citeam, de ce tot insistă și nu pune punct? Probabil că să fii dependent emoțional de cineva nu e ceva atât de simplu. (mai mult…)

Moartea lui Ahasverus – Par Lagerkvist (recenzie)

Autor: Par Lagerkvist

Naționalitate: suedeză

An apariție: 1960

Număr pagini: 118

Titlu original: Ahasverus död

Nota mea: 3/5

De la bibliotecă

PREZENTARE

Pär Lagerkvist este scriitorul care a îmbogățit palmaresul cultural al Suediei cu un premiu Nobel pentru literatură pe care l-a câștigat în anul 1951. A debutat ca poet, dar de-a lungul anilor și-a completat interesele literare cu povestiri, romane, eseuri și piese de teatru. Recunoașterea a cunoscut-o după apariția romanului “Piticul”, publicat în 1944. “Moartea lui Ahasverus” e un roman în care întrebările despre bine și rău își găsesc răspuns în gesturile mici pe care un străin le citește în comportamentul unor pelerini aflați în drum spre țara Sfanta. Un han, un străin și credincioșii de toate culorile devin în romanul suedezului filtre pentru analiza subtila a îndemnurilor legiuite de scriptura. Pentru vigoarea artistica și adâncă originalitate cu care a cautat în creația sa răspunsuri la veșnicele întrebări ale omenirii, aceasta este motivația juriului pentru premiul Nobel acordat în 1951 suedezului Pär Lagerkvist, după apariția romanului sau “Barabas”. Motivația rămâne pe deplin potrivită și pentru “Moartea lui Ahasverus”, povestea unor pelerini într-un ev sălbatic, aflați în drum spre Ierusalim și a unui necunoscut care îi însoțește vremelnic. În simplitatea aproape austeră a acestei capodopere se ascunde profunzimea unei sfâșietoare meditații despre păcat, credință, ispășire și despre eliberarea de suferința care vine odată cu darul morții.

PĂREREA MEA

Am luat acest micuț roman de la bibliotecă deoarece mi-am dorit să mai citesc o carte apărută în colecția de la Cotidianul. Am fost atrasă mai ales de titlul neobișnuit și m-am gândit că voi citi foarte repede. Este o carte subțirică, de vreo 118 de pagini, care uimește însă prin complexitatea sa. După ce am terminat cartea mi-a fost greu să îmi dau seama despre ce am citit. Este o carte și puțin ciudățică și poate de aceea. Inițial nu am vrut să îi fac o recenzie, dar cred că merită totuși să vă vorbesc în linii mari despre ea.

Este un roman scris la persoana a III-a care nu are multe personaje și care nu are nici o intrigă complicată. Ceea ce are deosebit însă este amestecul a două teme importante: religia și filosofia. Nu am cunoștințe de filosofie, așa că nu prea mă pot pronunța legat de ideile găsite în carte.

Nu este o carte ușoară și chiar dacă am citit-o repede, cam la fel de repede am uitat detalii care m-au impresionat în timpul lecturii. Dintre personaje cel mai mult m-a impresionat Străinul, un personaj misterios care aduce farmec cărții. Un alt element al cărții care mi-a plăcut au fost descrierile destul de vaste. Prea multe despre acest roman nu vreau să vă dezvălui, așa că invit să o citiți.

Deși eu nu am rezonat foarte bine cu stilul autorului și mă așteptam la cu totul altceva, vă invit totuși să o citiți. S-ar putea să vă placă.

CITATE

S-ar putea să nu fie cel mai greu dintre toate lucrurile să urci un deal și să te lași sacrificat.

N-a dansat decât o vară – Per Olof Ekström (recenzie)

n-a-dansat-decit-o-vara_1_fullsize

Autor: Per Olof Ekstrom

Naționalitate: suedeză

Titlu original: Sommardansen

Titlu în engleză: One Summer of Happiness

An apariție: 1949

Nota mea: 3/5

Ecranizare: 1951

Gen carte: roman istoric, roman de dragoste

Per Olof Ekstrom  s-a născut în 1926 în Gestad, Suedia, și este unul dintre cei mai cunoscuți prozatori și jurnaliști suedezi din perioada postbelică. A scris romanele N-a dansat decât o vară, Fluturele și focul, Fiul dragonului, etc.

Este prima carte a lui Ekstrom pe care eu o citesc și nu pot să spun că m-a impresionat în mod deosebit. Însă au existat în carte și anumite elemente care mi-au plăcut. Și am de gând să vi le prezint în cele ce urmează.

Atrasă de titlul cărții, mă așteptam să citesc o carte despre o poveste de dragoste interesantă și care să mă facă să nu mai las cartea din mână. Însă cartea este mai mult decât o poveste de dragoste: este un conglomerat de povești de viață, destine ce cunosc iubirea, rutina, visele și contactul dur cu realitatea. Acțiunea cărții se petrece în Suedia postbelică, perioadă în care tradițiile suedeze și istoria unei comunități rurale sunt foarte bine surprinse în acest roman.

Subiectul cărții nu este unul foarte complicat: la baza sa stă povestea de dragoste dintre tânărul Goran, proaspăt absolvent de liceu venit pe timpul verii la ferma unchiului său și Kerstin, o tânără ce lucrează la ferma părinților. N-a dansat decât o vară preconizează tragismul poveștii lor de dragoste ce va cunoaște numeroase suișuri și coborâșuri.

Temele cărții sunt istoria, tradițiile locale suedeze și iubirea. Toate aceste teme sunt îmbinate armonios și alcătuiesc o capodoperă literară unică. Cartea este una foarte bună, chiar dacă au fost multe elemente care m-au plictisit și mi-au încetinit ritmul cititului. Cum ar fi paginile pline de descrieri și conversațiile fără rost dintre personajele cărții. (mai mult…)