Autor: Par Lagerkvist
Naționalitate: suedeză
An apariție: 1960
Număr pagini: 118
Titlu original: Ahasverus död
Nota mea: 3/5
PREZENTARE
Pär Lagerkvist este scriitorul care a îmbogățit palmaresul cultural al Suediei cu un premiu Nobel pentru literatură pe care l-a câștigat în anul 1951. A debutat ca poet, dar de-a lungul anilor și-a completat interesele literare cu povestiri, romane, eseuri și piese de teatru. Recunoașterea a cunoscut-o după apariția romanului „Piticul”, publicat în 1944. „Moartea lui Ahasverus” e un roman în care întrebările despre bine și rău își găsesc răspuns în gesturile mici pe care un străin le citește în comportamentul unor pelerini aflați în drum spre țara Sfântă. Un han, un străin și credincioșii de toate culorile devin în romanul suedezului filtre pentru analiza subtila a îndemnurilor legiuite de scriptura.
Pentru vigoarea artistica și adâncă originalitate cu care a căutat în creația sa răspunsuri la veșnicele întrebări ale omenirii, aceasta este motivația juriului pentru premiul Nobel acordat în 1951 suedezului Pär Lagerkvist, după apariția romanului sau „Barabas”. Motivația rămâne pe deplin potrivită și pentru „Moartea lui Ahasverus”, povestea unor pelerini într-un ev sălbatic, aflați în drum spre Ierusalim și a unui necunoscut care îi însoțește vremelnic. În simplitatea aproape austeră a acestei capodopere se ascunde profunzimea unei sfâșietoare meditații despre păcat, credință, ispășire și despre eliberarea de suferința care vine odată cu darul morții.
PĂREREA MEA
Am luat acest micuț roman de la bibliotecă dintr-un impuls de moment. Mi-am dorit să mai adaug pe lista mea de lecturi încă o carte apărută în cunoscuta colecție de la Cotidianul, o serie care adesea ascunde titluri de o mare valoare literară. Recunosc că am fost atrasă în primul rând de titlul ei neobișnuit și, văzând că este o carte destul de subțirică, de doar 118 pagini, m-am gândit că o voi parcurge extrem de repede, probabil într-o singură după-amiază. Însă volumul paginilor m-a păcălit, pentru că textul uimește printr-o complexitate greu de anticipat la prima vedere.
Sinceră să fiu, imediat după ce am închis cartea, am rămas cu o stare de confuzie; mi-a fost destul de greu să îmi dau seama ce am citit cu adevărat și cum ar trebui să definesc întreaga experiență. Este o lectură destul de ciudată, abstractă, și poate tocmai de aceea am ezitat în prima fază dacă să îi fac sau nu o recenzie pe blog. Până la urmă, cred că merită să vă vorbesc în linii mari despre ea, tocmai pentru că lasă în urmă atât de multe întrebări.
La o primă vedere, structura pare simplă: avem de-a face cu un roman scris la persoana a III-a, cu o mână de personaje și fără o intrigă neapărat complicată sau alertă. Ceea ce o face însă deosebită — și totodată dificilă — este felul în care autorul împletește două teme extrem de grele: religia și filosofia. Neavând studii sau cunoștințe aprofundate de filosofie, mi-a fost destul de greu să descifrez toate metaforele ascunse în text și nu mă pot pronunța cu certitudine asupra tuturor ideilor pe care scriitorul a vrut să le transmită.
Nu este sub nicio formă o carte ușoară, de relaxare. Deși am citit-o într-un ritm alert, am observat că, imediat ce am terminat-o, am început să uit destul de repede anumite detalii care pe moment mă impresionaseră. Totuși, au rămas și lucruri care mi-au plăcut. Dintre personaje, cel mai mult m-a marcat Străinul — o prezență profund misterioasă, care aduce un plus de farmec și de suspans întregii povești. De asemenea, am apreciat descrierile destul de vaste, care reușesc să creeze o atmosferă foarte vizuală.
Prea multe lucruri din acțiune nu vreau să vă dezvălui, pentru că farmecul ei stă tocmai în procesul de descoperire. Deși eu, personal, nu am rezonat foarte bine cu stilul autorului și mă așteptam la o cu totul altceva, vă invit totuși să o răsfoiți dacă o găsiți la bibliotecă sau în librării. S-ar putea ca pe voi să vă prindă mult mai bine și să găsiți în ea răspunsuri care mie mi-au scăpat.
Voi ați citit-o? Cum vă împăcați cu cărțile care amestecă filosofia cu ficțiunea?
CITATE
S-ar putea să nu fie cel mai greu dintre toate lucrurile să urci un deal și să te lași sacrificat.