Warning: mysqli_real_connect(): Headers and client library minor version mismatch. Headers:100337 Library:30120 in /home/stefan/stildescriitor.ro/wp-includes/wp-db.php on line 1753
Arhive Povestiri - Stil de scriitor
Currently Browsing: Povestiri

Grasă şi proastă – Rodica Ojog-Braşoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Braşoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2000

Gen carte: ficțiune, povestiri

Număr pagini:  279

Nota goodreads: 4.12

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Viaţa nu e doar în roz. E în toate culorile. Şi dragostea la fel. Nici nu-ţi trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minţi…Întâmplări cu oameni obişnuiţi în situaţii inedite, plecând de la poveşti de dragoste (sau mai degrabă anti-poveşti de dragoste), şiretlicuri, mici înşelăciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atâtea clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Braşoveanu.

PĂREREA MEA

Anul 2020, deşi a fost un an cu multe suişuri şi coborâşuri, a fost încheiat, în materie de lectură, cu o carte absolut delicioasă. Înainte de a vă vorbi despre această carte, trebuie să menţionez că nu sunt la prima lectură a cărţilor scrise de Rodica Ojog-Braşoveanu şi că am citit mare parte dintre cărţile sale. Am citit Violeta din safe, Coşmar, O bombă pentru Revelion, Nopţi albe pentru Minerva, Minerva se dezlănţuie, Vulturul dincolo de cornul lunii, Să nu ne uităm la ceas.

De obicei eu fug de povestiri şi prefer romanele. Un fir epic mai vast, o acţiune mai complexă. Dar cele 16 povestiri din carte au fost absolut captivante, aşa ca am încheiat anul într-o notă literară aparte. Grasă şi proastă este o carte de povestiri, 16 la număr, şi este o carte potrivită pentru relaxare, vacanţă sau dacă doriţi să citiţi o carte altfel. Se citeşte foarte repede, are 279 de pagini (depinde de ediţie) şi m-a captivat de la început foarte tare. Ca teme, avem societatea, lumea, cuplul, relaţiile interumane, prostia, eşecul, etc. În centrul acţiunii stă aproape tot timpul femeia, fiinţa sublimă (între ghilimele) care este suprinsă de autoare în toată splendoarea ei. Ce este femeia? În ochii Rodicăi Ojog-Braşoveanu, aceasta este fie o eroină, fie o fiinţă sortită eşecului în viaţă.

Grasă şi proastă – ironie şi amuzament

Titlul mi s-a părut dur, însă cred că este investit cu o ironie acidă la adresa femeilor cu multe defecte. Cum ar fi ca, tu ca femeie, să fii şi grasă, şi proastă? Ar înseamna să ai cele mai jalnice defecte. Cel puţin asta vrea să sublinieze autoarea. Pe lângă ironia fină care se desprinde din cuprinsul acestor scurte povestiri, există şi mult umor. Nu puţine au fost paginile la care am râs copios. Ca stil, cartea abundă în descrieri fascinante şi umoristice.

Personajele sunt delicioase, majoritatea sunt femei, însă să ştiţi că nici bărbatul nu a scăpat ochiului atent al autoarei. Este şi el criticat, bineînţeles, şi surprins în mediul lui domestic. Numele unora dintre personaje descriu esenţa societăţii în care trăim şi sunt personaje simple, modeste (unele), dar şi cu apucături ciudate (altele).Coca, Daniela, Maricica, Didina, Lilica, Tamara, Felicia, Amalia, Antoaneta, Ghiocel sunt doar câteva nume cu rezonanţă din această colecţie de povestiri. Deşi personajele sunt foarte diferite, au ceva în comun: imaginea şi personalitatea femeii, privită din mai multe perspective.

Unele dintre personaje suspină după prima iubire, altele au parte de un destin care se va schimba într-un mod neaşteptat. Altora norocul le va surâde când se aşteaptă mai puţin, altele impresionează prin viclenie şi ridicol. Alte femei, aflate la vârsta a doua sau a treia, te impresionează pur şi simplu prin ridicol şi maniere ciudate. Cupluri aflate la apusul vieţii care suspină melancolic după tinereţe şi vigoare. Secrete de familie, trădări, iubiri neaşteptate şi gesturi ieşite din comun. Ar fi extrem de multe de zis despre aceste povestiri, însă imposibil de descris într-o scurtă recenzie.

De ce să citiţi cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu?

Pentru că prezintă, sub un strat gros de umor, defectele unei societăţi aşa cum este ea, fără menajamente. Pentru că eşti captivat, surprins, dar şi amuzat, în acelaşi timp.

De ce să citiţi Grasă şi proastă?

Pentru că este o colecţie de povestiri amuzante, pline de ironie şi umor, care chiar merită citită. Dacă sunteţi ca mine, genul de cititor care fuge de povestiri, nu vă speriaţi. Chiar sunt povestiri pe care nu le veţi putea lăsa din mână aşa uşor. Eu i-am oferit 5 steluţe din 5 pe goodreads. Recomand călduros cartea şi vă aştept cu impresii.

CITATE

Ulterior avea să i-o reproşeze amarnic lui Mirel, adică la ce o mai trambalase pe trenuri şi o chemase de caraghioasă tocmai de la Bârlad, dacă ştia care e poziţia maică-sii, înainte de a-i fi dat bună ziua?Aştia te vor slugă la ei, pe viaţă, să-i tragi pe ăilalţi după tine…Se gândesc la fete, nu la fericirea ta.

Dacă cineva i-ar fi spus că, în fond, e într-o ureche, o babă ciufută şi insuportabilă, acceptată pentru că este o bogată în cel mai strict sens al cuvântului, s-ar fi distrat straşnic, râzând în guşa epilată hebdomadar de cosmeticiană.

Rătăcit în casa oglinzilor – John Barth (recenzie)

15937003_1905587413004349_5603403818365748804_o

Autor: John Barth

Naționalitate: britanică

An apariție: 1968 ( în 2007 la Editura Nemira)

Titlu original: Lost in the Funhouse

Gen carte: povestiri, ficțiune, postmodernism

Număr pagini: 390

Nota mea:3/5

Primită de la: Librăria-anticariat online Printre Cărți.ro

PREZENTARE

Rătăcit în casa oglinzilor este o colecție de povestiri fără de care literatura contemporană și-ar pierde din forța ideii transpuse în tipare nonconvenționale. Primul lucru pe care John Barth îl cere cititorului atunci când acesta deschide Rătăcit în casa oglinzilor este să taie o fâșie de hârtie pe care au fost tipărite cuvintele “A fost o data ca niciodată” și “O poveste care începea”. Încă din primul moment, deci, lucrurile o iau razna, în special, pentru ca Barth continuă să dea indicații prin care cititorul va dezvolta împreună cu scriitorul o demonstrație vizuală a teoriilor care stau în spatele povestirilor din colecție.

PĂREREA MEA

Am primit această carte de la un colaborator nou al blogului, librăria-anticariat online Printre Cărți.ro care mi-a oferit ocazia să aleg cărțile pe care vreau să le citesc. Alături de alte câteva cărți, am ales și volumul de povestiri Rătăcit în casa oglinzilor, de John Barth. La început nu știam că este un volum de povestiri și nu știam nimic despre personaje sau acțiune. Cartea a fost pentru mine o adevărată surpriză, deoarece am descoperit că este cu totul altceva decât ce mă așteptam eu. Mă așteptam la o lectură ușoară pe care să o înțeleg și să îmi placă. Mi-a plăcut destul de mult, dar a fost prea grea pentru mine. S-ar putea ca alți cititori să o considere mai accesibilă, dar pentru mine nu a fost.

Nu este o carte slabă, ci pentru mine a fost o provocare. O provocare în sensul că multe pagini m-au atras, iar altele mi s-au părut prea greoaie. Cartea este o ficțiune postmodernistă și este total diferită față de tot ce am citit eu până acum, fiind extrem de complexă. Eu m-am luptat mai multe zile cu ea și am avut impresia că o voi citi foarte repede. Spre dezamăgirea mea, nu a fost așa, dar nici nu e o lectură pe care o regret, ci îmi doresc să revin într-o zi la ea. (mai mult…)

Cea mai frumoasă carte din lume -Eric-Emmanuel Schmitt (recenzie)

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Naționalitate: franceză

Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires

An apariție: 2002

Număr pagini: 181

Tip carte: povestiri

Nota mea: 5/5

Înainte de a începe recenzia propriu-zisă a cărții, vreau să vă spun că de Schmitt am citit până acum doar o singură carte, Oscar și tanti Roz și abia acum când scriu aceste rânduri îmi dau seama că nu i-am făcut o recenzie. Este un roman tare frumos, sensibil și care mi-a plăcut foarte mult. Și îmi doresc mult ca în viitorul apropiat să îi rezerv o mică recenzie în care să vă spun ce părere am despre acel roman.

Cartea despre care vreau să vă spun acum, Cea mai frumoasă carte din lume, nu este un roman, cum probabil vă așteptați și cum sigur mă așteptam eu. Este o colecție de 8 povestiri și vreau să le menționez în ordine cronologică: Wanda Winnipeg, E o frumoasă zi cu ploaie, Intrusa, Falsul, Totul pentru a fi fericită, Prințesa desculță, Odette Toulemonde, Cea mai frumoasă carte din lume.

Povestirea care dă numele volumului, Cea mai frumoasă carte din lume, este după părerea mea cea mai interesantă dintre cele 8 scrieri. Nu vreau să vă dezvălui prea multe despre subiectul povestirii, așa că prefer să vă spun doar atât: cartea despre care se vorbește în povestire va fi un liant, o legătură între cei lipsiți de libertate și cei liberi. Interesant, nu?

O altă povestire care mi-a plăcut foarte mult este Intrusa, în care o femeie descoperă că viața îi este dată peste cap peste noapte, convinsă fiind că o altă femeie o urmărește permanent. Ce se întâmplă de fapt și care este misterul din spatele povestirii, nu veți afla decât dacă o veți citi. Finalul ei este pur și simplu impresionant și te lasă mască. (mai mult…)