Film: It
Apariție: 2017
Ecranizare: da
Autor: Stephen King
Actori: Bill Skarsgård, Jaeden Lieberher, Finn Wolfhard
Notă imdb: 7.3/10
Nota mea: 7/10
Trebuie să vă spun de la început că, deși este o ecranizare a unei cărți, nu am citit cartea. It a fost scrisă de Stephen King în 1987 și are peste 1000 de pagini. Poate m-a descurajat dimensiunea sau chiar subiectul cărții, nefiind o fană a romanelor lui King. Am citit până acum Mr. Mercedes, Salem’s Lot, Carrie și Cimitirul animalelor (care mi-a plăcut enorm!), dar nu pot spune că mă număr printre fanii săi. Nici nu sunt fana cărților horror, ca să fiu sinceră. Deși ironia face ca în studenție să fi văzut o mulțime de filme de groază cu colega mea de cameră, care era mare fan.
Revenind la It, la ecranizare, nu știu ce să vă spun. Filmul începe bine, te păstrează destul de captivat pe parcurs, dar atât. Personajul principal este Pennywise, o creatură care ia forma unui clovn și se hrănește cu frică. După ce începe să terorizeze un grup de copii, totul scapă de sub control. (mai mult…)
Autor: Julian Barnes
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Sense of an Ending
An apariție: 2012 (2016 și 2017 Editura Nemira)
Gen carte: roman, ficțiune
Număr pagini: 180
Nota mea: 3/5
Primită de la: Editura Nemira
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile tari, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un tărâm în care nimic nu este limpede. Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede ca a experimentat, Sentimentul unui sfârșit caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase ca memoria însăși.
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la Editura Nemira și doresc să le mulțumesc pentru acest gest. De Julian Barnes am mai citit până acum Cafe au lait și Zgomotul timpului, două romane care mi-au plăcut destul de mult. În comparație cu cele două, Sentimentul unui sfârșit mi s-a părut un roman mai slab. Nu mă consider o fană a romanelor lui Barnes, dar reprezintă totuși un autor care nu trebuie evitat. Sentimentul unui sfârșit este tot un roman scris tot la persoana I, la fel ca celelalte două amintite.
Temele cărții pe care Barnes le abordează sunt iubirea, familia, prietenia și mai ales, destinul uman. Titlul este o metaforă sugestivă care are legătură cu ideile și viața personajului masculin principal, Tony Webster. Este o carte destul de complexă și eu nu am citit-o atât de rapid pe cât aș fi vrut deoarece are idei pe care trebuie să le analizezi la modul profund. Nu pot spune că am înțeles atât de bine cartea, poate și pentru că ideile nu se leagă prea mult între ele. Mă așteptam la mai mult de la această carte și mă așteptam să fie un roman mai bine scris decât celelalte două pe care le-am citit până acum.
Personajele nu sunt foarte multe și mă așteptam la personaje mai bine construite. Tony Webster are o viață tumultuoasă și pe parcursul romanului prezintă idei și persoane care i-au marcat viața. Primele iubiri, prietenii săi, familia, relația cu soția și fiica sa sunt prezentate într-un mod care parcă nu e destul. Nu mi s-a părut că s-a pus accentul pe ceva anume, ci s-a încercat prezentarea mai multor amănunte care oferă indicii și apoi se trece mai departe.
Undeva la jumătatea cărții acțiunea devine un pic mai alertă și paginile se parcurg mai repede. Mai cred și că trebuie să ai o anumită stare pentru acest tip de carte și mult timp la dispoziție. Dacă citești câte un pic din ea și faci pauze de câteva zile, s-ar putea să își piardă carte farmecul. Nu este o carte prost scrisă, ci doar insuficient de bine dezvoltată.
De ce să îl citiți totuși pe Julian Barnes? Pentru că în romanele sale scrise la persoana I găsiți idei care s-ar putea să vi se pară interesante și aveți ce învăța. I-am dat 3/5 steluțe pe goodreads și sincer mi-aș fi dorit să ofer mai multe steluțe. Însă mă așteptam la mai mult din partea acestei cărți. Vă rog să îmi spuneți cum vi s-a părut vouă această carte și în general cărțile lui Julian Barnes. Vă aștept cu păreri.
CITATE
Ce știam despre viață – eu, care trăisem atât de prudent? Care nici nu câștigasem, nici nu pierdusem, ci pur și simplu lăsasem viața să se întâmple?Care avusesem ambiții obișnuite și mă acomodasem mult prea repede cu neîmplinirea lor?
Nu-ți face iluzii că te poți baza pe un proces liniștitor de declin treptat – viața e mult mai complicată decât atât. Prin urmare, creierul îți mai aruncă firimituri din când în când, ba chiar te vindecă de acele pene familiare de memorie.
Iar asta se cheamă viață, nu? Câteva împliniri și câteva deziluzii. Pentru mine, a fost interesant, deși nu m-aș plânge și nici n-aș fi uimit dacă altora nu li s-ar părea la fel. Poate că, într-un fel, Adrian știa ce face. Nu că mi-ar fi dat prin cap să renunț la propria viață, indiferent din ce motiv, să ne-nțelegem.
Zilele trecute am primit un colet neașteptat de la o editură dragă mie, poate chiar cea mai dragă dintre toate. Acest colet este de la Editura Nemira, care a pus în colețel 3 noutăți literare pe care abia aștept să le citesc! Înainte să vi le prezint, vă rog să îmi spuneți la final dacă le-ați citit, dacă vă tentează sau orice impresie aveți legată de ele. Aceste 3 cărți minunate sunt:
Autor: Camille Laurens
Naționalitate: franceză
Titlu original: Celle que vous croyez
An apariție: 2016 (în 2017 la Editura Nemira)
Gen carte: roman, ficțiune, thriller psihologic
Serie: nu
Număr pagini: 200
Nota mea: 4/5
Puteți găsi cartea AICI sau AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )
Primită de la: Editura Nemira
PREZENTARE
Vă numiți Claire, sunteți profesoară, aveți patruzeci și opt de ani și ați divorțat de curând. Pentru a vă urmări iubitul, pe Jo, vă creați un profil fals pe Facebook și deveniți o brunetă singură, de douăzeci și patru de ani. Numai că nu sunteți dumneavoastră în fotografia acestei fete frumoase, dublul fictiv de care se îndrăgostește Christophe – KissChris.
Amețitor joc de oglinzi între real și virtual, Femeia inventată povestește legăturile primejdioase ale unei femei care nu vrea să renunțe la dorință.
„Un uimitor rechizitoriu al felului diferit în care sunt tratați femeile și bărbații atunci când îmbătrânesc.” – Libération
„Thriller psihologic scris cu mână de maestru, romanul cuprinde o reflecție asupra relațiilor pe care le stabilim în lumea de azi prin intermediul unui ecran.” – Paris Match
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar din romanul Femeia inventată pentru recenzie de la Editura Nemira care, nu mai e nevoie să o zic, este una dintre editurile mele preferate. Cartea a apărut în 2017 și face parte din colecția Babel, colecție din care eu dețin mai multe cărți. Aveam oarecum așteptări mari de la carte, dar după ce am citit primele pagini am simțit că s-ar putea să nu fie o carte chiar pe placul meu. Dacă ați ști însă cât de mult am putut să greșesc în privința asta! Orice carte citită ar trebui să fie o lecție pe care noi, cititorii, o învățăm și cred, după atâția ani în care am citit sute de cărți, că orice carte are măcar o parte bună. Este imposibil să citim o carte care să nu ne transmită nimic. Aceste roman nu mi s-a părut o capodoperă, dar este o carte cu un subiect cel puțin interesant.
Numai că nu era un simplu rol, ci ființa mea, care se modela puțin câte puțin, care se recompunea prin iubire – da, cred că acesta este cuvântul, iubire, nu-nseamnă asta să te alienezi prin celălalt, să cazi în celălalt, să nu-ți mai aparții?
Stilul cărții este accesibil, iar asta înseamnă că cele 200 de pagini se citesc foarte repede. Începutul cărții m-a băgat puțin în ceață, pentru că există anumite amănunte care mai mult te derutează. Mai apoi afli mai multe și te lămurești treptat. În linii mari, cartea este despre o femeie pe nume Claire care decide să își facă un cont fals de facebook ca să afle ce face iubitul ei, dar ajunge să comunice cu prietenul acestuia, pe nume Chriss. Până acum nu este poate nimic spectaculos, dar pe măsură ce lecturăm cartea, descoperim mai multe puncte de vedere, inclusiv ale psihologului cu care a purtat nenumărate discuții, dar și ale altor personaje. Cert este că la finalul cărții mi-am pus evidenta întrebare: “Până la urmă care e adevărul? Cine era Claire cu adevărat??” Tema cărții este în mare parte psihologică și urmărește viața acestei femei, Claire, care își crează o identitate falsă, fapt arătat și de titlul neobișnuit. (mai mult…)
Anul 2017 începe cu vești bune și spun asta pentru că am primit de la noul colaborator al blogului un colet cu 6 cărți minunate. Acest nou colaborator este anticariatul online printrecarti.ro, un site unde găsiți cărți în stare foarte bună sau chiar noi la prețuri incredibile. Vreau să le mulțumesc și în continuare vreau să vă prezint cele 6 cărți sunt:
