Autor: Honore de Balzac
Naționalitate: franceză
Titlu original: La Pere Goriot
An apariție: 1835
Număr pagini: 370
Nota mea: 4/5
Tip carte: roman clasic
Honore de Balzac a fost un scriitor francez creator de romane clasice, iar printre aceste se numără: Verișoara Bette, Eugenie Grandet, Moș Goriot, Adio, Femeia la 30 de ani, Memoriile a două tinere căsătorite, etc.De Balzac am citit, în afară de Moș Goriot, încă 6 romane interesante (Eugenie Grandet, Femeia la 30 de ani, Memoriile a două tinere căsătorite, Verișoara Bette, Medicul de țară, Contractul de căsătorie) și cred că sunt destul de acomodată cu stilul acestui mare clasic francez. Cam toate aceste romane mi-au plăcut la fel de mult și cel mai mult m-a impresionat felul în care sunt scrise aceste cărți, stilul autorului. Chiar dacă acest stil este puțin mai greoi de înțeles pentru un cititor care nu prea l-a citit pe Balzac până acum.
Cum am mai spus, stilul romanului este un pic dificil pentru că, după cum poate unii dintre voi știu, cartea este plină de descrieri care uneori plictisesc cititorul. Romanul a apărut în secolul al XIX-lea și a fost foarte bine primit de public. Aproape nimeni până atunci nu mai crease un roman atât de complex. Vreau să vă spun că am citit Moș Goriot prima dată undeva prin 2007, iar acum, în 2016 l-am recitit cu mai multă plăcere decât prima dată.
Moș Goriot este un roman clasic și după cum spune și titlul, în centrul acțiunii cărții se găsește Goriot, un bătrân de 69 de ani care se lăsase de negoț și se mutase la pensiunea doamnei Vauquer. Gândiți-vă că așa zisele pensiune de atunci nu se comparau cu cele de acum, iar unii oameni trăiau închiriind întreaga locuință unor străini pentru o anumită sumă lunară sau săptămânală.
Temele cărții (pentru că sunt mai multe) sunt drama iubirii paterne și relațiile interumane. Goriot locuiește la pensiunea doamnei Vauquer alături de alte câteva personaje mai mult sau mai puțin interesante și este cumva privit cu suspiciune atunci când este vizitat de două tinere misterioase. Romanul debutează cu descrierea fiecărui personaj în parte, iar în a doua parte a cărții aflăm mai multe detalii despre personajul masculin principal și despre familia sa. De asemenea, aflăm și câte ceva despre tânărul Rastignac, un bărbat cu condiții modeste, dar care încearcă parvină. Eugene Rastignac consideră că în viață trebuie să apelezi la viclenie și ceea ce i se va întâmpla la finalul romanului va fi pentru el o adevărată lecție de viață.
Pentru un cititor sensibil ca mine, sentimentul de milă față de Goriot a fost la un moment dat foarte intens. Nu vreau să vă dau prea multe detalii despre această carte, ci doar să vă spun că veți găsi în ea o scriere extrem de complexă și interesantă. Balzac creează niște personaje unice și pe măsură ce dăm pagini, vom vedea că aduce în scenă personaje din diferite categorii sociale care au diferite calității sau apucături.
Conflictul cărții devine în partea a doua mai puternic, personajele confruntându-se cu diferite situații imprevizibile. Sinceră să fiu, aș mai fi scos din descrierile fără sfârșit, pentru că ele nu fac decât să țină cititorul pe loc. Însă nu vă lăsați amăgiți de lâncezeala de la început, ci încercați să îl parcurgeți în întregime. Recunosc că mi-a fost foarte greu să fac această mică recenzie a cărții și asta pentru că romanul în sine este greoi și complicat. Recomand această carte iubitorilor lui Balzac și amatorilor genului clasic. Vă aștept cu impresii.
CITATE:
Neştiind încă în acea vreme că acest şăgalnic joc de-a dragostea al unei femei dă atâtea foloase cât nu preţuiesc uneori plăcerile înseşi ale dragostei împlinite, Eugene era cuprins adesea de o prostească turbare. Dacă în această perioadă, în care femeia cerca să se apere de dragoste, Rastignac lua drept pradă cele dintâi poame verzi ale iubirii, preţul lor era însă tot aşa de mare pe cât erau de verzi, acruţe şi gustoase.
Providenţa are căile sale tainice, ea scormoneşte în rărunchi şi în suflete, izbucni un glas plin. Copiii mei, văzându-vă uniţi, uniţi în aceeaşi nevinovăţie, uniţi în toate simţirile omeneşti, doresc ca nimic să nu vă mai despartă vreodată. Dumnezeu ştie ce face.
Dumnezeule, de vreme ce ştii mizeriile şi suferinţele pe care le-am îndurat, de vreme ce ai numărat loviturile de pumnal pe care le-am primit în vremea asta, care m-au îmbătrânit, m-au schimbat, m-au ucis, m-au albit, pentru ce mă faci să sufăr şi astăzi? Am ispăşit din plin păcatul de a le fi iubit fără măsură. Iar ele s-au răzbunat din plin de dragostea mea şi m-au torturat ca nişte călăi.
Binecuvântarea ta este singura pe care o mai pot primi de azi înainte, aici, pe pământ. Toată lumea mă urăşte, numai tu mă iubeşti. Chiar şi copiii mei mă vor urî. Ia-mă cu tine, am să te iubesc, am să te îngrijesc. Nu mai aude. Vorbesc ca o nebună.
În ciuda înflăcăratei lui curiozităţi, se gândea totdeauna în taină la viaţa fericită pe care o duce adevăratul gentilom retras în castelul său. Totuşi, cele din urmă scrupule ale sale se mistuiseră în ajun, când se văzuse în apartamentul lui. Bucurându-se de foloasele materiale ale vieţii cum se bucura de multă vreme de foloasele morale pe care i le dădea calitatea lui de coborî tor dintr-o familie de aristocraţi, el îşi lepădase pielea de provincial şi îşi statornicise, încetul cu încetul, o situaţie din care îşi putea întrezări un viitor strălucit.
Fata e în fundul prăpastiei, şi eu sunt destul de puternic ca s-o scot din nou la lumină. Oh, am să m-apuc iar de comerţ. Am să mă duc la Odesa, să cumpăr grâne. Grâul de-acolo e de trei ori mai ieftin decât al nostru. Dacă importul de cereale este oprit, oamenii de ispravă care fac legile nu s-au gândit însă să oprească şi importul fabricatelor din grâu.
Autor: Honore de Balzac
Naționalitate: franceză
Titlu original: Le Contrat de Mariage
An apariție: 1835
Nota mea: 3/5
Alte cărți: Eugenie Grandet, Medicul de țară
Am ales această carte din mai multe motive: în primul rând, m-a atras titlul cărții și mă gândeam că o carte cu un asemenea titlu trebuie să fie interesantă; în al doilea rând, este o creație literară a lui Balzac, fapt ce nu presupune nici o altă recomandare. Balzac este unul din marii clasici ai literaturii franceze ce a creat personaje memorabile fără egal în literatura universală.
Romanul Contractul de căsătorie îi aduce în prim plan pe Paul de Manerville, pe Nathalie Evangelista și pe mama celei din urmă, faimoasa doamnă Evangelista. Este pusă la cale căsătoria dintre Paul și Nathalie, aceasta urmând să aibă la bază un contract de căsătorie. Deși apare în roman ideea că Paul o iubește pe Nathalie, personal am ajuns la concluzia că sentimentul nu este reciproc. Ba mai mult, vicleana soacră a lui Paul are grijă ca totul să se rezolve în favoarea ei și a fiicei sale.
Balzac scrie într-o perioadă în care societatea franceză nu era una extrem de morală, iar lumea era caracterizată de o profundă îngustime în gândire. În acest roman, scriitorul vine cu ideea că până și căsătoria devine o afacere pentru unii oameni. Si atâta timp cât există bani, se poate cumpăra orice. (mai mult…)
Autor: Honore de Balzac
Naționalitate: franceză
Titlu original: Le médecin de campagne
An apariție: 1833
Nota mea: 3/5
Alte cărți de același autor: Moș Goriot, Eugenie Grandet, Therese Raquin
Cum aș putea eu oare să descriu suficient de bine această carte a marelui Balzac, astfel încât să fiți convinși că nu trebuie niciodată să îi ocoliți opera literară? Cred că într-un mod extrem de simplu: spunându-vă părerea mea sinceră despre acest roman și, bineînțeles, impresiile cu care am rămas. Am citit cartea în luna ianuarie a acestui an și la prima vedere, mi s-a părut un roman ușor de citit și înțeles. Ei bine, nu a fost cam așa. Detaliile și descrierile apar într-un număr foarte mare, iar personajele sunt extrem de bine conturate. Că doar vorbim despre Balzac.
Trebuie să fii foarte atent și pe deplin concentrat atunci când citești o carte a lui Balzac, deoarece vorbim despre o literatură clasică extrem de frumoasă, însă pentru unii nu foarte ușor de digerat. Cartea face parte din Comedia Umană, colecția de cărți cărora Balzac i-a dat viață din dorința sinceră a satiriza și ironiza o societate degradată și aflată în declin. (mai mult…)
Autor: Honore de Balzac
Naționalitate: franceză
An apariție: 1833
Nota mea: 4/5
Alte cărți de același autor: Medicul de țară
Gen carte: roman, literatură clasică
PREZENTARE
„Romanul Eugenie Grandet este, alături de Gobseck, Moș Goriot, Mărirea și decăderea lui Cesar Birotteau și Verișoara Bette, una dintre capodoperele balzaciene.
Critica literară și succesul durabil al acestui roman în rândul cititorilor, l-au așezat printre cele mai de seama creații ale realismului francez, deoarece reflectă caracteristicile epocii, goana după profituri, dorința apriga de îmbogățire, care fac din societate un soi de junglă, unde răzbesc ființele cele mai feroce și mai lipsite de scrupule.
În mediul burghez de provincie pe care îl zugrăvește acest roman, ca și în elegantele saloane pariziene descrise în alte romane, domnește puterea banului. Așadar, Eugenie Grandet reflectă nu numai o dramă morală individuală, ci o întreaga societate, al cărei idol suprem este banul.
PĂREREA MEA
Este un roman ce face parte din Comedia umană a lui Balzac, binecunoscutul scriitor francez care este, din punctul meu de vedere, inegalabil. Este povestea unei tinere franțuzoaice, Eugenie, care duce o viață tristă, plină de lipsuri și de tristețe. Cartea vorbește despre ban, despre parvenire, despre sărăcie și despre iluzii, subiecte des abordate în scrierile balzaciene.
Eugenie trăiește o iubire neîmplinită, aceasta devenind unul din cele mai bine construite personaje ale lui Balzac. Cum am mai spus și în alt articol, Balzac nu se dezminte niciodată, scrie opere extraordinare, scrie povești de viață excelente. Iar eu nu pot decât să mă numesc fană a sa. Nici nu încape discuție că în literatura franceză, nu l-a mai egalat nimeni în ceea ce privește scrierile sale.
Avarul Grandet, tatăl tinerei Eugenie, își supune familia la niște lipsuri inumane, începând de la mâncare până la bani. Aproape singurul personaj al cărții care nu este impresionat de puterea destructivă a banului este Eugenie, tânăra care cade victimă vieții prea crunte.
CITATE
Iubirea sinceră își are intuițiile ei și cunoaște că dragostea aduce dragoste.
A simți, a iubi, a suferi, a se devota vor fi veșnic urzeala vieții femeiești.
Suferința e egală pentru toți. Femeile au acest fapt în comun cu îngerii…suferința umanității le aparține în întregime.
Am rămas profund impresionată de viața acestei tinere, cum puține povești de viață m-au putut impresiona.
Unul dintre scriitorii preferați de mine când vine vorba de literatura francezp este Honore de Balzac. De ce? Pentru că îmi place cum scrie, îmi place arta cu care dă viață personajelor..îndemânare mai rară in zilele noastre. Cert este că prefer de o mie de ori literatura clasică, mi se pare de mai mult bun simțț decât moda cărților apărute recent pe piață.
Prima carte scrisă de Balzac pe care am citit-o a fost undeva prin liceu și se numea Mos Goriot. Niciun cititot al lui Balzac nu are cum să nu fi auzit de celebrul moș Goriot. Culmea este că de curând am făcut o listă cu cărțile pe care mi-aș dori să le recitesc, iar aceasta se află pe listă. Balzac a scris Comedia umana, care cuprinde foarte multe romane remarcabile și unice in literatura universală.
In afara de Mos Goriot, am mai citit Eugenie Grandet, Verisoara Bette, Medicul de tara, Memoriile a doua tinere casatorite. Sper sa nu fi omis vreo carte. Oricum, pe lista mea de To read se mai numărăcâteva cărți ale sale.
Care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele enumerate? Ar fi trei: Mos Goriot, Eugenie Grandet si Memoriile a doua tinere casatorite.
Ultima dintre cele enumerate este o carte scrisă sub forma unor epistole, iar mie mi-a plăcut mult. V-am spus deja, sunt îndrăgostită de personajele lui Balzac. Așadar, îl recomand ca scriitor. Putețți găsi mereu personaje inedite, care mai de care mai surprinzătoare.
Voi ce cărți ați citit de Balzac??
