Lovebook – Simona Sparaco (recenzie)

Autor: Simona Sparaco

Naționalitate: italiană

An apariție: 2009 (2012 la Editura Allfa )

Gen carte: roman, dragoste, chick lit, ya

Număr pagini: 211

Nota goodreads: 3.32

Nota mea : 4/5

PREZENTARE

Solidea îl întâlnește pe Edoardo pe băncile școlii și se îndrăgostește iremediabil, fără a ajunge să aibă o relație adevărată. Cincisprezece ani mai târziu, după ce a fost părăsită în mod umilitor după o relație amoroasă de nouă ani, Solidea își conștientizează brusc condiția: fără iubit, fără studii superioare, fără slujbă sau carieră de succes lucrând ca vânzătoare în papetăria înființată de străbunicul ei. Totuși, speranța renaște odată cu descoperirea Facebook-ului și a posibilităților oferite de această vastă rețea. Gratie tehnologiei, vechea sa iubire își face apariția din nou, aducând cu sine un final neașteptat. Iar când în calea celor doi îndrăgostiți apar obstacole reale, asemenea perfidei iubite a lui Edoardo, Claudia, e nevoie de mai mult decât de soartă și de o rețea de socializare pentru ca cei doi să se poată reuni.

PĂREREA MEA

Dacă doriți să citiți o carte draguță, amuzantă și care să vă prindă de la prima pagină, Lovebook este fix ceea ce căutați. Pe goodreads nu are o notă promițătoare, ba am dat și peste câteva reviewuri ale nemulțumiților, dar mie mi-a plăcut. Depinde mult de gustul fiecăruia, bineînțeles. Nu e capodoperă, nu e foarte complexă, dar a mers la sufletul meu și acolo a rămas.

Printre temele cărții se numără iubirea, dar și relațiile de familie, iar ambele teme sunt destul de bine conturate. Titlul este legat de facebook, care în carte a luat denumirea de lovebook, un fel de carte a iubirii. Povestea începe simplu și se încheie frumos. Cartea este prezentată alternativ din două perspective: cea a lui Sole și cea a lui Edoardo. Fiecare își povestește viața și întâmplările prin care trece.

O cunoaștem pe Solidea, o tânără care se vrea liberă și cu o viață a sa, dar care este prinsă captivă în amintirile unei relații de 9 ani, la care este nevoită să renunțe. Familia are prejudecăți, gândire obtuză și da, o generație care nu îi înțelege pe cei tineri. Sole vrea altceva, convinsă fiind că viața este un vârtej care se tot învârte cu ea continuu. Matteo, fostul iubit al fetei, mi s-a părut un personaj care nu știe ce vrea de la viață și perfect imatur.

Sora lui Sole și cea mai bună prietenă a sa, Federica, sunt cele care o introduc pe Solidea în lumea misterioasă a facebook-ului. Ei bine, un alt personaj, dacă pot să îl numesc așa, este Matita, cățelușa grasă a lui Sole, extrem de haios și delicios. Nu face excepție nici prietenul gay, un bărbat cu capul în nori, mereu în belele și veșnic îndrăgostit.
(mai mult…)

Ultimul vis al Cleopatrei – Christian Jacq (recenzie)

Autor: Christian Jacq

Naționalitate: franceză

An apariție: 2016 la Editura All

Titlu original: Le dernier rêve de Cléopâtre

Gen carte: roman istoric, literatură contemporană

Număr pagini: 335

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura All

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Christian Jacq, cel mai citit scriitor francez din întreaga lume, cu milioane de exemplare vândute și traduceri în 28 de limbi, spune povestea Cleopatrei, cea mai fascinantă regină a Egiptului.Acțiunea se desfășoară în perioada în care dinastia Ptolemeilor a guvernat Egiptul Antic. Cleopatra a VII-a, suverana „tărâmului iubit al zeilor”, a fost ultima și cea mai celebră reprezentantă a neamului său.

Ea și-a ales titlul de „Cea care își iubește patria“, referindu-se la acel Egipt cu trecut glorios, obiect al tuturor visurilor ei. Departe de a se mulțumi cu o viată luxoasă în Alexandria, regina concepe planul nebunesc de a-i reda patriei sale forța și măreția. Fără Cezar, însă, Cleopatra n-ar fi putut recuceri Egiptul. Fără Cleopatra, Cezar n-ar fi putut stabili o pace durabilă în Orient. Povestea de dragoste pasională se împletește cu realitatea acelor vremuri, iar romanul lui Christian Jacq ne poartă pe urmele incredibilei epopei amoroase și politice pe care o trăiesc cei doi.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestui roman pentru recenzie de la Editura All şi vreau să le mulţumesc încă o dată că mi-au oferit şansa de a citi o carte cu a cărui gen nu prea sunt familiarizată. Am ales să citesc această carte deoarece m-a atras mult coperta colorată şi am fost tentată să descopăr un personaj despre care recunosc, spre ruşinea mea, că nu cunosc foarte multe. Nu pot să zic că aşteptările mele au fost înşelate, dar nici nu pot afirma că i-aş da nota maximă. În cele ce urmează vă spun şi de ce.

Tema cărţii este una istorică şi, deşi mult timp mi-a displăcut cam orice scriere inspirată din istorie, acest roman chiar mi-a plăcut. Deşi are 300 şi ceva de pagini să nu vă gândiţi că veţi citi greu cartea. Poate numai dacă nu aveţi prea mult timp la dispoziţie. Eu am citit-o în câteva zile, iar dacă timpul mi-ar fi permis aş fi terminat-o şi mai repede.

Titlul cărţii face referire la regina Egiptului, Cleopatra, care are un vis măreţ şi care va face tot posibilul să îl îndeplinească.  Fiecare pagină a cărţii m-a purtat într-o lume de demult şi tare mult mi-a plăcut să îmi iau cafeaua şi să mă aşez confortabil pe canapea, pornind într-o aventură alertă alături de Cleopatra şi alte personaje istorice importante.

Citiţi acest roman dacă doriţi să aflaţi cine a fost Cleopatra cu adevărat, cine a fost Cezar şi prin ce încercări demne de menţionat au trecut toţi. Nu vreau să vă dau prea mult amănunte, ci doresc să vă fac să îl citiţi. Chiar dacă la prima vedere s-ar putea ca pentru unii dintre voi un roman istoric să nu fie prea atractiv, nu vă speriaţi şi nu daţi înapoi. S-ar putea să vă placă mai mult decât credeţi!

Personajele cărţii sunt numeroase, îţi captivează puternic atenţia şi te fac să te simţi părtaş într-o aventură cât se poate de reală. Personajul meu preferat este Cleopatra, un personaj care, chiar dacă a trecut prin numeroase încercări, nu îşi pierde curajul şi face tot posibilul să îşi atingă ţelurile. Un plus pe care îl are acest roman este răsturnarea continuă a situaţiilor. Atunci când ai impresia că apele s-au liniştit, intervine ceva şi tulbură la loc situaţia. Alături de Cleopatra facem cunoştinţă şi cu Cezar, conducătorul Romei, personaj pe care am ajuns să îl îndrăgesc spre finalul cărţii.

Deşi sunt foarte multe de spus despre acest roman, vă zic doar atât: dacă sunteţi pasionaţi de istorie şi de cărţile inspirate din istorie, vă invit să îl citiţi. Dacă nu l-aţi citit până acum şi aveţi reţineri, puneţi mâna pe carte şi nu vă opriţi până la final. S-ar putea să fie o aventură pe care o veţi iubi şi de care vă veţi aminti cu drag!

CITATE

Zâmbetul reginei îl seduse în cele din urmă. Explorarea acestui univers devenea pentru el o prioritate.

Un simplu vis…Şi dacă totuşi construirea acestui nou templu va călăuzi gândirea unui nou suveran, dacă îl va inspira în acţiunile lui, dacă va reîntemeia o vârstă de aur? Superioara nu era responsabilă de o speranţă nebunească, sanctuarul ei nu va emana o energie capabilă să redea demnitatea poporului?

Educată pentru a domni, Cleopatra nu se va întoarce din drum. Din moment ce răzvrătiţii triumfau, de ce să mai trăiască?

Ciocârlia – Deszo Kosztolanyi (recenzie)

Autor: Deszo Kosztolanyi

Naționalitate: maghiară

An apariție: 1924 ( 2015 la Editura All)

Titlu original: Pacsirta

Gen carte: roman,  literatură maghiară, literatură clasică

Număr pagini: 168

Nota mea: 4/5

Primită de la: Editura All

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Din proza cristalină a lui Kosztolányi, din umorul și profunda umanitate care răzbat din paginile ei țâșnește frumusețea care face din romanul „Ciocârlia” o carte de-a dreptul magică.
Ne aflăm în preajma anului 1900. Soții Vajkay își duc traiul monoton într-un târg de provincie prăfuit din inima Imperiului Austro-Ungar. Tatăl s-a retras de câțiva ani din activitate, dedicându-și timpul cercetărilor genealogice și preocupării pentru heraldică. Mama are grijă de casă. Nu foarte inteligentă, deloc atrăgătoare, ba chiar de-a dreptul urâtă, și nemăritată, fiica lor, Ciocârlia, gătește și coase pentru ei.
Dar un eveniment în aparență banal tulbură echilibrul vieții de familie: Ciocârlia pleacă la țară, în vizită la rude. Doar pentru o săptămână, ce-i drept, dar această săptămână pare că se întinde la nesfârșit pentru părinții ei. Ce să facă cu timpul lor, ieșit brusc din hotarele rutinei? Soții Vajkay nici nu se dezmeticesc bine că se trezesc mâncând la restaurante, reînnoadă vechi prietenii și fire din viața socială a orașului, merg la piese de teatru. În acest răstimp, încep să iasă dureros la lumină adevăruri bine ținute în frâu, sentimentele reale, îngropate si de nerostit până atunci.
Apoi, Ciocârlia se întoarce acasă. Există viață dincolo de rutina zilnică și de dezamăgirile care îi sunt inerente?
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie  de la Editura All şi doresc să le mulțumesc încă o dată pentru minunatele cărți pe care le primesc de la ei! Atunci când am primit cartea aveam impresia că este prima carte a unui autor maghiar pe care eu o citesc, dar mai apoi mi-am dat seama că greşesc. Un alt autor maghiar pe care l-am citit este Jokai Mor, iar romanul citit este Omul de aur, o carte citită de două ori pe care v-o recomand din toată inima.
Cartea despre care vă voi vorbi în continuare, Ciocârlia, este un roman scurt (168 de pagini) şi face parte din literatura clasică maghiară. Cum bine vă puteți imagina, am citit foarte repede cartea, dar mai mult a durat până să mă hotărăsc cum să scriu recenzia. Ar fi foarte multe de spus, dar voi încerca să punctez doar câteva idei care au rolul de a vă captiva, nu de a vă dezvălui miezul acțiunii.
Ciocârlia era o fată cumsecade, foarte cumsecade, singura bucurie a vieții lui. Akos îşi repeta mereu acest lucru, şi le repeta şi altora.
Tema cărții este realistă şi facem cunoştință atât cu viața Ciocârliei şi a familiei sale, cât şi cu viața locuitorilor din Salzburg. Titlul cărții este numele personajului feminin principal. Aveam aşteptări mari legate de acest roman, dar recunosc că mi-aş fi dorit să se pună mai mult accentul pe destinul Ciocârliei. Un roman atât de scurt doreşte să surprindă mai multe aspecte, iar eu consider că multe pagini nu au reuşit asta. Sunt multe idei derutante care ne poartă spre altele, dar nimic mai mult. Cu toate astea, i-am dat 4/5 steluțe pe goodreads, deşi prima dată am înclinat mai mult spre 3.
Nu poți să îți trăieşti viața ca pe o comedie sau ca pe un  bal mascat. Sunt unii cărora le rămâne doar durerea, durerea crudă şi amorfă, care nu-i bună de nimic, nu foloseşte la nimic, doar durerea.
Personajele nu sunt numeroase, iar în centrul acțiunii se află Ciocârlia şi familia sa. Ne este prezentată relația strânsă şi frumoasă dintre membrii familie, dar şi anumite aspecte cu care se confruntă locuitorii din Salzburg. Mi-aş dori să vă spun că este o carte complexă, dar nu prea este. Finalul nu m-a captivat şi cred că şi lui i-a lipsit complexitatea.
Ea era acel eu, în trup şi în suflet, una cu carnea şi amintirile, trecutul, prezentul şi viitorul lui, pe care le cuprindem într-un singur destin ori de câte ori devenim conştienți de noi înşine şi rostim impertubabilul cuvânt: eu.
Dar cu toate acestea vă recomand romanul şi spun asta pentru că face parte din literatura clasică, iar orice carte scrisă într-un alt secol decât cel în care trăim, merită citită. Iar dacă nu ați citit până acum cărți ale autorilor maghiari sau de alte naționalități, vă recomand să o faceți! După ce citiți cartea, vă aştept  cu impresii!

Ce cărți am primit (17)

Astăzi vreau să vă arăt ce minunății de cărți am mai primit eu de la colaboratori, mai exact de la Editura All, căreia vreau să îi mulțumesc frumos pentru colet. De la ei am primit două cărți interesante pe care abia aștept să le citesc! Vă rog să îmi spuneți dacă le-ați citit sau vă tentează. Acestea sunt:

  • Ciocârlia – Deszo Kosztolanyi (Este o carte foarte scurtă care m-a atras prin descrierea sa, așa că abia aștept să o citesc!)

19990420_1655038864515824_3910960211282519038_n

  • Ultimul vis al Cleopatrei – Christian Jacq (Un roman istoric despre care nu am auzit păreri, dar sper să nu mă dezamăgească. De obicei nu citesc romane istorice, dar acesta chiar mi-a făcut cu ochiul.)

 

19657129_1655038727849171_13627365900823637_n

 

19989272_1655039001182477_5942713035419502467_n

Nevăzuții – Katherine Web (recenzie)

16427700_1470747786278267_7056235866955841258_n

Autor: Katherine Webb

Naționalitate: britanică

An apariție: 2011 ( 2013 la Editura All)

Gen carte: roman, ficțiune, crimă

Titlu original: The Unseen

Număr pagini: 390

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura All

Puteți găsi cartea AICI (dacă vă grăbiți puteți primi o reducere, în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Anglia, 1911. Când o tânără și misterioasă femeie își face apariția într-un orășel adormit din Berkshire ca să lucreze ca servitoare în casa soților Canning, ea declanșează un șir de evenimente care vor schimba viața tuturor. Cat are un trecut plin de secrete – un trecut pe care tânăra stăpână e dispusă să-l treacă cu vederea, dar pe care nu-l va înțelege niciodată. Numai că necazurile lui Hester Canning nu se opresc aici. Când soțul ei, pastorul, invită în casa lor un tânăr care se prezintă drept teosof, oaspetele aduce cu el și o obsesie periculoasă… În timpul unei veri lungi și apăsătoare, casa parohială  pare cuprinsă de un vârtej periculos de mister, pasiune și gelozie, cu urmări devastatoare, ce vor fi aduse la lumină peste câteva generații.

„Amestecul de ocultism, ființe misterioase, dragoste, ambiție și gelozie – și crimă – fac din acest roman o lectură incitantă, captivantă.“  (Oxford Times)

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestui roman pentru recenzie de la Editura All și vreau să vă spun de la început că am așteptat cu sufletul la gură  să văd cum este cartea și dacă aș putea să o recomand mai departe. Nu am mai citit până acum nicio carte scrisă de Katherine Webb, dar mi-a plăcut foarte mult titlul misterios, coperta frumoasă și descrierea de pe spate pe care ați putut-o citi în partea de prezentare a acestei recenzii.  Pentru un cititor cu mult timp liber la dispoziție, cartea se citește repede, dar pentru mine această perioadă a fost mai aglomerată ca de obicei și frustrările că nu pot citi cât vreau și-au făcut apariția.

– Spirite, Hester! Spiritele naturii! Chiar ființele stihiilor, pe care Dumnezeu le trimite ca să protejeze sălbăticia și florile, ca să realizeze multitudinea de minuni ale lumii naturale! Le-am văzut jucându-se, la fel de limpede cum te văd pe tine acum! strigă Albert cu vocea sugrumată de emoție.

Cineva din mediul online mi-a spus că acest roman are un final dezamăgitor și din acel moment parcă așteptările mele s-au mai redus. Dar să știți că este o carte minunată, cu o poveste fascinantă care nu te lasă să te plictisești nicio clipă. Am oscilat între 4 și 5 steluțe pe goodreads, dar până la urmă i-am dat 5. Am procedat astfel pentru că mi-au plăcut foarte mult atmosfera cărții și personajul principal, Cat. Cartea are un stil aparte, în sensul că se citește ușor și ești prins foarte repede în acțiune. Tema cărții este de fapt o îmbinare de alte teme, cum ar fi destinul uman, iubirea, relațiile stăpân-slujitor, etc. Un punct forte al cărții este faptul că acțiunea se petrece alternativ pe două planuri, în 1911 și în 2011. Avem întoarceri numeroase în trecut, dar și multe reveniri în prezent.

Ochii lor învăluiți în umbră și ceață – niște simple puncte albe sau cenușii în loc de iris. Oameni care nu aveau cum să știe, la vremea când fuseseră  imortalizați în fotografie, că optzeci de ani mai târziu ea va sta într-o cafenea, familiarizându-se cu chipurile lor. 

(mai mult…)

« Older Entries