Valentina – George Sand (recenzie)

valentine

Autor: George Sand

Naționalitate: franceză

Titlu original: Valentine

An apariție: 1832

Nota mea: 4/5

Ca și în romanul Indiana, scriitoarea franceză George Sand ne prezintă povestea unor destine încâlcite, de multe ori povești de viață interesante. În romanul despre care vreau să vă vorbesc, autoarea construiește o serie de personaje care vor avea la finalul cărții un destin tragic, dar care cuceresc tocmai prin tragismul alcătuit de ființa lor. În Valentina avem o iubire interzisă, o poveste de dragoste dintre o burgheză și un tânăr sărac care nu poate avea niciun viitor. Benedict este un tânăr cu un suflet pur, curat, capabil de sentimente înălțătoare, dar care se vede nevoit să renunțe pentru totdeauna la iubirea vieții sale, tânăra și gingașa Valentina.

După cum unii dintre voi știți, sunt atrasă de literatura clasică, iar un prim motiv ar fi că este prezentată o societate altfel decât trăim noi astăzi, un univers în care iubirea era un sentiment delicat și necesar sufletului omenesc. Dar asta nu se întâmpla întotdeauna.

Are curajul Valentina să se opună familiei și clasei sale sociale pentru a-și urma bărbatul iubit? Are ea tăria să recunoască ceea ce simte față de Benedict? La vremea respectivă, nu se ținea cont, în cazul unei căsătorii, de sentimentele dintre viitorii soți, ci mai degrabă de interesele financiare și de clasa socială, de bunul renume al celui pe care îl luai în căsătorie. Acest lucru mi se pare foarte trist, să trebuiască să decidă părinții cu cine te vei căsători și să fii obligat să suporți toată viața un mariaj dezastruos. Vorbim totuși de secolul al XIX-lea, când lumea nu era atât de emancipată și existau tot felul de mentalități învechite.

Vă dați seama ce simte Valentina când află că trebuie să se căsătorească cu tânărul de Lansac, un bărbat destul de anost care nu avea sentimente pentru ea. În schimb, Benedict o iubește din tot sufletul său și am sperat până la final că cei doi vor rămâne impreună pentru totdeauna. Dacă a fost sau nu așa, vă las să descoperiți singuri.

Mi-a plăcut cartea și sincer, aș recomanda-o oricui care vrea să citească despre niste destine imprevizibile. Sunt sigură că o să găsiți cartea interesantă și sper să reveniți intr-un comentariu cu o părere.

CITATE

Nu se temu: era doar logodnica d-lui de Lausac şi Benedict era logodnicul verişoarei lui. Socoteli candide, dar Valentina nu bănuia că un sentiment mai presus de orice ar putea să le tulbure.

Biata Valentina! Ea ştia aşa de puţin ce-i dragostea, încât i se păruse că-şi iubeşte logodnicul; nu cu pasiune, – desigur, – dar atât cât putea. Pentru că el nu-i inspira nimic, îşi făcea mustrări sieşi. Dragostea adevărată o simţea însă abia acum, când şedea culcată la umbra tufelor de pe mal. în atmosfera caldă, puternică, sângele i se trezea; în mai multe rânduri, privind pe Benedict, simţi un fior ciudat străbătând-o, din inimă până în creştet şi biata fată nu-şi dădu seama de cele ce se petrec cu ea.

Doamnele verzi – George Sand

AMINTIRI-DIN-BERRY-DOAMNELE-VERZI

Autor: George Sand

Naționalitate: franceză

Titlu original: The naiad.A ghost story

An apariție: 1923

Nota mea: 4/5

Pe George Sand o citesc din liceu și pentru cei care nu știu acest nume trebuie să le spun că este un pseudonim pentru o scriitoare talentată a literaturii franceze clasice. M-am îndrăgostit de literatura clasică în clasa a 9 a, atunci când citisem Mândrie și prejudecată, cartea scriitoarei Jane Austen. De atunci, lecturile mele din categoria scriitori clasici s-au înmulțit.

Prima carte a lui George Sand pe care am citit-o a fost Lelia, apoi a urmat Indiana. Am observat că autoarea are multe cărți ce poartă nume de personaje feminine. Are un mod aparte de a construi personaje și le atribuie fiecăreia dintre ele niște povești de viață inedite.

Pentru mine, domnule, reluă Baptiste, care era un spirit foarte pozitiv, n-a fost nimic, am dormit în acea cameră şi n-am văzut nimic. Nu cred în aceste istorii. Dar, când v-am auzit cum vă frământaţi în timpul febrei, vorbind de o frumoasă doamnă care există şi nu există, care a murit şi e vie. Ce ştiu eu ce aţi mai spus! Era atât de frumos uneori, că aş fi vrut să reţin sau să ştiu să scriu pentru a însemna totul, dar vă făcea atât de râu, incit am luat hotărârea să vă aduc aici, unde vă simţiţi mai bine. Vedeţi dv., domnule, toate acestea pornesc din faptul că faceţi prea multe versuri. Domnul, tatăl dv., bine spunea că asta deranjează ideile! Aţi face mai bine dacă v-aţi gândi numai la dosarele dv.

Cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, Doamnele verzi, are la  bază o legendă în care trei tinere domnișoare au fost otrăvite cu apă și pâine cu mult timp în urmă și se întorc uneori să bântuie o cameră a conacului. De acest lucru află și Just Nevieres, fiul avocatului care se ocupă de procesele familiei D’Ionis. Catherine d’Ionis ii fură inima tânărului avocat fără ca ea să o știe, iar această iubire a lui trece prin mai multe etape. Ce se întâmplă până la urmă cu cele trei doamne aureolate de o nuanță de verde, vă las să aflați singuri. (mai mult…)

Indiana – George Sand (recenzie)

pic0703-sand

Autor: George Sand (nume real: Amantine Lucile Dupin)

Naţionalitate: franceză

Titlu original: Indiana

An apariţie: 1832

Număr pagini: 344

Nota mea: 3/5

Alte romane: Lelia

George Sand este pseudonimul scriitoarei franceze Amantine Aurore Lucile Dupin, care a optat pentru un nume bărbătesc pe motiv că în secolul al XVIII-lea  femeile nu erau privite cu ochi buni dacă scriau romane. A  scris Indiana, Ea și el, Micuța Fadette, O iarnă în Majorca, Lelia, Horace.

Până în acest moment nu am mai citit nimic de George Sand și atunci când am ales cartea de la bibliotecă nu am știut că voi citi creația literară a unei femei, și nu a unui bărbat. La apariția sa, romanul a produs furori și a fost foarte bine primit. Mie mi-a plăcut destul de mult, deși mă așteptam la un pic mai mult.

Indiana este un roman clasic francez care are în prim plan destinele nefericite ale mai multor personaje și am observat că multe pagini sunt parcă dominate de prea multă tristețe și trădare.

Romanul prezintă  povestea tinerei Indiana, căsătorită cu un bărbat mult mai în vârstă, colonelul Delmare. Nu are față de acest bărbat niciun sentiment de iubire, ci l-a luat de bărbat doar pentru că trebuia. Cel care îi va da viața peste cap este Raymon de Ramiere, un tânăr viclean care va da viața Indianei peste cap și o va face să oscileze între iubire și suferință.

Un alt personaj interesant este  Noun, o tînără care a copilărit cu Indiana şi rămâne în casă pentru a o sluji pe aceasta. Din cauza lui Raymon, Noun  apelează la un gest necugetat și de parcă nu i-a ajuns tot răul făcut, Raymon îşi îndreaptă privirile spre inocenta Indiana.

În alt plan este vărul Indianei, sir Ralph. Cei doi se reîntâlnesc la finalul cărţii, decişi fiind că nu mai vor să trăiască.Ce se întâmplă până la urmă, vă las să descoperiţi singuri.

CITATE

Cu toate acestea, nu crede că am acceptat dintr-odată, fericirea nesperată care venea să-mi primenească destinul. Mi-a fost teamă să măsor cu gândul viitorul radios care se deschidea în faţa mea; şi când Indiana şi-a ridicat pleoapele ca să-mi surâdă, i-am arătat cascada şi i-am vorbit de moarte.

Amorul propriu este în dragoste ceea ce interesul personal este în prietenie.

Femeia nobilă îţi sacrifică 20 de amanţi pe care îi avea..camerista nu-ţi sacrifică decât un soţ pe care l-ar fi putut avea.

Bărbatul care şi-a tocit puţin emoţiile este mai dornic să placă, decât să iubească.

Priveşte la cei de sub tine şi ai să vezi oameni care te invidiază pe bună dreptate. Aşa este făcut omul, totdeauna aspiră la ceea ce nu are…