Autor: William Somerset Maugham
Naționalitate: britanică
Titlu original: Mrs. Craddock
An apariție: 1902
Nota mea: 4/5
Cu Maugham am făcut cunoștința acum vreo 3 ani, când am citit Liza din mahalaua Lambeth. Mi-a plăcut acea carte și am rămas foarte tulburată de destinul tragic al Lizei. Acum, la lectura romanului Doamna Craddock, pot spune că îmi place cum scrie acest scriitor. Cartea prezintă viața Berthei Ley care se îndragostește de Edward Craddock, se căsătoresc dar la un moment dat se creează o prăpastie puternică între cei doi. Practic, Bertha trăiește iluzia unei iubiri împărtășite, iubire pe care Edward nu a fost capabil să o ofere.
— Draga mea, nu este nevoie să-mi aduci neapărat aminte că am patruzeci şi cinci de ani… şi nici nu e cazul să zâmbeşti astfel pentru că ştii că am de fapt patruzeci şi şapte. Spun că am patruzeci şi cinci de ani ca să folosesc o cifră rotundă; peste un an am să zic că am cincizeci.
Cei doi sunt foarte diferiți, vin din medii sociale diferite, iar Bertha este net superioară soțului ei. Și aici eu m-am regăsit perfect. Gândul m-a purtat la o fostă relație în care nu aveam absolut nimic în comun cu cel de lângă mine, trăind iluzia că iubesc și sunt iubită. Doi oameni total diferiți au șanse mici să rămână mult timp împreună și asta pentru că la un moment dat, unul din ei va observa că nu îi sunt împărtășite gândurile,ideile sau preocupările.
Am sperat, fireşte, să realizez imposibilul. Nu m-am mulţumit cu unirea convenţională a căsătoriei. Am vrut să fiu una cu tine. Eul cuiva reprezintă întreaga lume şi toţi ceilalţi oameni nu sunt decât străini. La început, din pricina dorinţei mele pătimaşe, eram uneori de-a dreptul desperată când îmi dădeam seama că te cunosc atât de puţin; eram deznădăjduită la gândul că nu te pot înţelege cu adevărat, că nu pot pătrunde în adâncul inimii tale.
Romanul se citește ușor și cel mai tare m-a impresionat schimbarea ce are loc în interiorul Berthei: trece de la stadiul de femeie îndrăgostită nebunește la cel de femeie imună la orice sentiment de dragoste. Edward este cel care distruge sentimentele tinerei tocmai prin imposibilitatea de a-i împărtăși iubirea. El este un personaj lipsit de imaginație, simplu și care nu ia în serios toanele soției. În schimb, Bertha este o visătoare și o romantică care își adoră soțul și aerul pe care acesta îl respiră.
Cum poate un om să distrugă fără să știe sentimentele celuilalt, lăsându-i in suflet răni nebăbuite? Este fascinant modul în care Maugham trasează destinele personajelor sale și îl introduce pe cititor în viața acestora. Personal, am simțit furia, dezamăgirea sau bucuria personajelor. M-a intrigat finalul romanului cumplit. Nu vă spun despre ce e vorba, ci vă invit să citiți o carte interesantă cu un final neașteptat!
Autor: W. Somerset Maugham
Naționalitate: franceză
Nota mea: 3/5
Alte cărți: Liza din mahalaua Lambeth
Este vorba despre o carte formată din 6 microromane, fiecare cu un subiect diferit şi cât se poate de interesant. Maugham are un stil aparte, din ce a scris am mai citit Liza din mahalaua Lambeth şi Catalina. Autorul foloseşte multe descrieri şi sunt, de asemenea, multe personaje.
Cartea este inspirată din universul locuitorilor din jurul Pacificului, mai exact din insulele Hawaii, Tahiti şi Samoa. Fiecare microroman este o dramă individuală, o evocare a unei atmosfere tensionate existente într-un climat social, uman şi cosmic unic şi inconfundabil. Cu alte cuvinte, Maugham este un pictor al vieţii propriu-zise care evocă într-un mod subtil diferite peisaje naturale, dar şi ipostaze umane deosebite.
CITATE
Ea era o umbră din trecutul pe care-l regreta şi un sol al vieţii pe care el nu o va mai întâlni niciodată.
Nu întâlneşti în drumul tău niciodată un vapor de transport, al cărui fum să se destrame în fundul zării (…)(Pacificul)
Oamenii aceştia îi erau dragi, din pricină că îi ştia în puterea lui, întocmai cum un egoist îşi iubeşte câinele, şi mentalitatea lui nu se ridica nici cu un deget peste nivelul lui. (Mackintosh)
O iubea cu înflăcărarea şi ar fi dorit să devină un trup şi un suflet cu el, dar îşi dădea seama că în această insulă unde rădăcinile ei erau înfipte atâz de adânc în tragediile vieţii indigene, va fi incapabil s-o lege definitiv de el. (Iazul)
Autor: W. Somerset Maugham
Naționalitate: franceză
Titlu original: Liza of Lambeth
An apariție: 1897
Nota mea: 4/5
Cartea prezintă povestea tristă a Lizei care locuiește alături de mama sa într-o mahala sărăcăcioasă a Angliei. Este primul roman scris de Maugham și în același timp, motivul pentru care scriitorul a continuat să scrie literatură. Este o carte cu final neașteptat, însă deosebită prin ceea ce conține: iubire, tristețe, umilință, lupta pentru supraviețuire. Într-o bună zi am de gând să recitesc cartea ca să văd cum se vor schimba impresiile.
Ce i s-a întâmplat de fapt Lizei? Cine poate să-mi spună?
CITATE
Tăcură cu toții. Liza era mai țeapănă ca oricând, nici pieptul nu i se mișca, atât de firavă îi era suflarea. Jim o privea trist, ca la înmormântare.
Era o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu ochi negri, cu un breton enorm umflat, buclat și frizat care-i acoperea toată fruntea dintr-o parte în alta și se îmbina cu sprâncenele. Era îmbrăcată într-o rochie de un violet strălucitor, cu șuvițe de catifea și pe cap purta o pălărie neagră, imensă, cu pene.
Jim o strânse puțin în brațe și ea își dădu seama că șade exact ca și Sally și la fel ca aceasta, găsi situația strașnică.