Mini-articol: Agatha Christie – autoare preferată (2)

Ideea acestui mini-articol mi-a venit azi, când am început să citesc o nouă carte a Agathei Christie, Întâlnire cu moartea. Cartea a început frumos, cu personaje memorabile și curând apare și faimosul Hercule Poirot.

De ce îmi place Agatha Christie? Pentru că este o autoare super inteligentă care a dat viață unor romane inedite. Plus că l-a creat pe faimosul belgian Hercule Poirot. De la ea am citit foarte multe romane, peste 15 la număr. Prin liceu aș fi strâmbat din nas când auzeam de persoane care o citesc. Oare de ce? Nici măcar nu o citisem și nu știu de ce, dar aveam impresia că scrie romane banale. Prima carte pe care am citit-o a fost Penița otrăvită, un roman scurt găsit în biblioteca unui vecin. M-a captivat profund stilul său și de atunci, în fiecare an, descopăr alte și alte cărți.

Romanele care m-au fascinat cel mai tare sunt Zece negri mititei, Crăciunul lui Poirot, Moarte pe Nil, Loc de întâlnire: Bagdad, Crimă în Mesopotamia, 13 la cină, etc. Găsiți pe blog recenziile la aceste cărți, plus la multe altele citite de mine.

Prin ce se deosebește, așadar, stilul Agathei Christie?

  • mister
  • personaje memorabile
  • faimosul Hercule Poirot
  • răsturnări de situație
  • finaluri neașteptate
  • joc de-a șoarecele și pisica
  • umor negru
  • …….(puteți adăuga și voi)

Ce ați adăuga? Vouă vă place stilul Agathei? Ce cărți ați citit de la ea?

Copii grozavi: zece calități esențiale pentru o viață fericită – Stanley I. Greenspan (recenzie)

Autor: Stanley I. Greenspan

Naționalitate: americană

An apariție: 2007(în 2014 la Editura Herald)

Număr pagini: 123

Gen carte: parentaj, parenting, psihologie, dezvoltare personala

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herald

PREZENTARE

Toți părinții au pentru copiii lor câteva aspirații universale. Ei vor ca aceștia să aibă o viață socială împlinită și să își urmeze propriile visuri. Dar în toate acestea, pierdem esențialul: copiii se nasc gata să învețe, însă numai în interacțiunea directă de zi de zi cu cei dragi și, ulterior, în grupurile sociale reușesc să își dezvolte personalitatea și calitățile. Având în spate 30 de ani de cercetare și practică clinică, Dr. Stanley Greenspan redefinește calitățile unui copil sănătos din punct de vedere emoțional și intelectual și afirma: fiecare părinte are capacitatea și mijloacele de a crește „copii grozavi”.

PĂREREA MEA

Cartea a apărut la Editura Herald în 2014, este o carte de parentaj, dedicată copiilor, care oferă informații esențiale despre calități necesare pentru o viață împlinită. Este alcătuită din prefață, introducere, 10 capitole, o bibliografie vastă, date despre autor și un index. Cele 10 capitole poartă titluri sugestive, cum  ar fi angajamentul, empatia, comunicarea, registrul emoțional, creativitatea, etc.

Trăsăturile specifice ale copiilor grozavi, așa cum sunt identificate aici, reprezintă aptitudinile de care este nevoie pentru a îndeplini fiecare dintre aceste scopuri. Este o călătorie lungă de la puiul de om, la copilul mic care învață să facă primii pași și la cel care urmează primii ani de școală, iar mai apoi la perioada adolescenței și până la momentul de vârf al dezvoltării, maturitatea.

Autorul a fost profesor de clinică psihiatrică și pediatrică, dar și o emblemă în domeniul clinic al dezvoltării nou-născutului și copilului de vârstă fragedă. Nu sunt încă părinte, dar sunt pasionată de domeniul psihologiei și de dezvoltarea personală. Sunt profesor de 5 ani și am lucrat cu tot felul de copii, iar de multe ori mi-am pus întrebarea: care sunt calitățile unui copil grozav și cum ar putea acesta să aibă o viață cât mai fericită? Din această carte am aflat multe răspunsuri legate de întrebările mele, dar și multe alte subiecte foarte interesante.

Copiii grozavi au determinare. Ei își fac planuri; ei nu se abat de la ceea ce și-au propus; ei termină ce au început.

Potrivit acestei cărți, comunicarea părinte-copil este foarte importantă, iar exemplele oferite prezintă situații concrete de viață. Dacă citiți acest volum veți afla cum:

  • se încurajează empatia
  • se crește un copil empatic
  • se încurajează disciplina interioară
  • se încurajează imaginația și inventivitatea
  • se poate dezvolta logica și gândirea reflexivă

Această carte vorbește mult despre cuvântul CURAJ, un termen după care ar trebui noi să ne ghidăm mereu și să îl utilizăm atunci când vine vorba de copii. Recomand cartea părinților, profesorilor sau celor interesați de domeniu. Eu am descoperit o carte foarte vastă și o adevărată comoară pe care îmi doresc să o păstrez în biblioteca mea. Mulțumesc editurii Herald pentru exemplarul minunat!

Grădinarul spaniol – A. J. Cronin (recenzie)

Autor: A. J. Cronin

Naționalitate: scoțiană

An apariție: 1950

Număr pagini: 281

Titlu original: The Spanish Gardener

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

O carte de „atmosferă“, calitate proprie romanelor lui Archibald Joseph Cronin, Grădinarul spaniol are în centru povestea fascinantă dintre un tată și copilul său, pe fondul deschiderii acestuia din urmă către lumea largă. Povestea lor se împletește cu episoadele enigmatice și palpitante din viața celor doi părinți, Harrington și Marion – dragoste, căsătorie, cariera, autorul oferind cititorilor un roman emoționant, apreciat la superlativ.

PĂREREA MEA

De acest autor am mai citit până acum un alt roman, Dincolo de acel loc, și este o carte pe care nu o voi uita prea curând. Țin minte însă că în liceu am mai citit o carte a sa, dar nu îi mai rețin numele și asta mă frustrează. Revenind la Grădinarul spaniol, mi-a întrecut toate așteptările. Nu mi s-a mai întâmplat de mult timp să citesc o carte într-o singură seară. Atât de mult mi-a plăcut, încât aș putea vorbi despre cartea asta la infinit. Cartea este plasată automat în topul celor mai bune cărți citite în 2018. Temele sunt relațiile de familie și prietenie, alături de rolul omului în societate. Titlul face referire la unul dintre personajele principale, un grădinar de 19 ani, Jose, care va juca un rol important în viața celorlalte personaje.

Personajele mi s-a părut foarte interesante și ele toate la un loc alcătuiesc o poveste frumoasă pe care nu ai regretat că ai citit-o. Printre personaje se numără Harrington, fiul său, Nicholas, Garcia, Jose, Magdalena, iar cel care mi-a plăcut cel mai mult este micuțul de 10, Nicholas, un personaj foarte simpatic și cu un suflet uriaș. Povestea cărții este una destul de complicată, dar în linii mari, aflați că e vorba despre puterea de a o lua de la capăt a unei familii formată dintr-un tată exigent și un fiu bolnăvicios. Relația dintre cei doi cunoaște urcușuri și coborâșuri, iar de multe ori am descoperit cât de mult îl poate influența pe un om altcineva. Și nu neapărat într-un mod pozitiv.

Nicholas descoperă ce este prietenia, iar Jose îl ajută să găsească noi forțe și să devină mai puternic și mai energic. Tatăl băiatul se află la limita dintre simpatie și antipatie, deoarece uneori dă dovadă de omenie și sensibilitate, dar de multe ori arată o personalitate dură și fapte exagerate. Nu este chiar o carte veselă, ci realistă, care te învață extrem de multe. Copilul Nicholas trăiește momente extrem de fericite alături de un nou prieten, dar cum viața nu e mereu dreaptă, în a doua jumătate a cărții, au loc niște răsturnări de situație.

Finalul cărții m-a lăsat paf și cumva, mi-aș fi dorit un alte fel de sfârșit. Povestea lui Nicholas poate fi povestea oricărui copil și dacă am învățat ceva pentru viitor, pentru atunci când voi avea copii, este că trebuie să îl lași pe copil să găsească mici bucurii chiar și în lucruri cu care tu poate nu ești de acord. Nu trebuie să intervină prejudecățile și trebuie să fim maleabili. Este un roman atât de frumos și spune atât de multe despre cum ar trebui să fim și cum nu, încât îmi este imposibil să îl descriu cum trebuie. Dacă nu l-ați citit, vă recomand să o faceți. Este remarcabil și te marchează puternic.

CITATE

În lumea în care se mișca și respira, normalitatea nu-și avea locul. Viața era o junglă agitată în care forțe nevăzute se zvârcoleau în noroaie negre.

Nu înțelegea semnificația acestei călduri din sufletul lui de copil, dar își dorea să se lase în voia acestei stări.

Legendele șefului de gară – Adrian Petru Stepan (recenzie)

19146003_1620031668016544_8227803221236934629_n

Autor: Adrian Petru Stepan

Naționalitate: română

An apariție: 2017

Gen carte: roman

Număr pagini: 125

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la autor

PREZENTARE

Într-un oraș de provincie în împrejurimile căruia se află un castru roman, un grup de pusti se joacă pe deal căutând o comoară. Și chiar găsesc una. Ani de zile mai târziu, cel care găsise comoara este un tânăr bărbat pasionat de trenuri, care își petrece viața ca șef de gară în orașul natal, visând să întâlnească o femeie la fel de frumoasă cum era străină pe care o zărise fugitiv în copilărie. La fel de neașteptat cum altădată descoperise în pământ monedele de aur, ii apare în cale misterioasa Ela. Și o noua aventură începe.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la autor, căruia vreau să îi mulțumesc foarte mult pentru gest. Până să fiu contactată de acest scriitor, nu mai auzisem de dumnealui și nici de această carte. Mă așteptam să îmi placă cartea, dar nu atât de mult pe cât mi-a plăcut de fapt. Este o carte scurtuță, are 125 de pagini, care se citește foarte rapid. Eu am citit-o pe parcursul unei zile și nu am mai vrut să fac nimic altceva, în afară să o citesc și să descopăr despre ce este vorba în acest volum subțirel.

Fiindcă printre șerpi nu poți trece decât însoțit de unul.

Stilul cărții mi s-a părut captivant, curge foarte ușor, iar povestea în sine m-a atras. Este un roman scris la persoana întâi, din care nu lipesc dialogurile pline de miez și descrierile. Naratorul este el însuși personaj al cărții și rememorează momente ale copilăriei sale și fapte din sânul familiei. Membrii familiei sale sunt oameni simpatici, cu vieți simple, care chiar m-au impresionat. Aceste personaje, deși sunt simple, sunt complexe prin natura trăirilor lor, iar asta este ceva minunat. Personal, prefer personajele care mă fac să mă simt ca făcând parte din lumea lor, din reacțiile și tabieturile lor. În această carte unele personaje caută comori, altele ascund secrete mari, altele pur și simplu au vise.

Unele cărți au magie, asta ar putea fi singura explicație pentru care, fără să te avertizeze, îți scormonesc și își reaprind sentimentele. 

(mai mult…)

3 autoare pe care vreau să le citesc (I)

1939893-1366x768-[DesktopNexus.com]

Am pe lista mea de citit 3 autoare pe care nu le-am citit până acum, însă îmi doresc foarte mult să o fac. Acestea sunt:

  • Parinoush Saniee este o scriitoare iraniană și deși am văzut prin librării de multe ori cărțile sale, nu am avut până acum ocazia să citesc ceva de ea. Cel care mă așteaptă și Tatăl celuilalt copil sunt cărțile pe care îmi doresc să le descopăr cât mai curând.

  • Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă, despre care am auzit că are cărți minunate. Mi-au făcut cu ochiul Cele patruzeci de legi ale iubirii și Bastarda Istanbului mi-au făcut de ceva timp din ochi. Așa că sper ca în viitorul apropiat să le achiziționez și să le citesc. Sunt curioasă cum este stilul acestei scriitoare.

  • Ludmila Ulițkaia este de origine rusă și dintre cărțile sale vreau să citesc Imago, dar și Medeea și copiii ei.

Îmi doresc să încerc stiluri noi, cărți pe care multă lume le-a citit și are numai cuvinte de laudă. Spuneți-mi dacă ați citit vreo carte dintre acestea și ce impresie v-a lăsat. Eu aștept cu nerăbdare să le lecturez și să revin cu păreri.

« Older Entries