Culorile vieții – Kristin Hannah (recenzie)

Autor: Kristin Hannah

Naționalitate: americană

An apariție: 2009 (în 2019 la editura Litera)

Gen carte: ficțiune, romance, drama, adult, chick lit

Număr pagini:  400

Nota goodreads: 3.97

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Surorile Grey au fost întotdeauna apropiate. După moartea mamei, fetele au devenit cele mai bune prietene, mai ales pentru ca tatăl lor pare mai interesat de reputația lui decât de binele copiilor. Pentru Henry Grey, cel mai mult contează aparențele și, chiar si atunci când fiicele lui devin adulte, încă le mai cere acestora să-l respecte. Winona, cea mai mare dintre surori, are cea mai multă nevoie de aprobarea tatălui. Supraponderală și preocupată foarte mult de cărți, ea nu s-a simțit niciodată în largul ei la imensul ranch unde familia crește cai de trei generații și e conștientă că nu are calitățile pe care tatăl ei pune atâta pret. În același timp, Winona este cel mai bun avocat din oraș si este hotărâtă să găsească un mod prin care să-și arate valoarea. Aurora, sora mijlocie, este responsabilă cu pacea în sânul familiei.

PĂREREA MEA

Kristin Hannah este o autoare americană care a scris numeroase romane. De la această autoare am mai citit până acum doar Privighetoarea, care mi-a plăcut mult. Culorile vieții a apărut prima dată în 2009, iar la noi a fost publicată în 2019, la editura Litera. Deși are un număr generos de pagini, adică 400, se citește destul de repede. Eu am citit-o în câteva zile și cred că dacă aveam atunci mai mult timp, o terminam și mai rapid. Cartea m-a captivat încă de la început și apoi nu am mai putut-o lăsa din mână.

Acțiunea se petrece în SUA și cuprinde întâmplări ce au loc într-un interval destul de mare de timp, între 1979 și 2008. Titlul este o metaforă bine aleasă și aduce în prim-plan ideea ca viața poate îmbrăca diverse culori, de la roșul iubirii la cenușiul tristeții. Viața poate fi roz, când totul merge bine, sau poate avea o culoare închisă, atunci când ești bulversat de probleme.

Temele abordate sunt numeroase, iar printre acestea se numără familia, iubirea, prietenia, trădarea și relațiile interumane. În carte există un număr mare de personaje, iar în centrul atenției se află familia Grey, formată dintr-un tată văduv și cele trei fiice ale sale. Fiecare personaj mi s-a părut bine conturat și are o poveste interesantă.

Winona este sora cea mai mare, este avocat de succes și deși aparent are o viață de invidiat, este complexată de greutatea sa și de lipsa unui soț. Nutrește sentimente puternice pentru Luke, însă oare destinul îi va aduce pe cei doi împreună?

Aurora este mijlocia familiei și spre dezamăgirea mea, imaginea ei a fost mai puțin conturată de scriitoare. Știm însă că este o femeie nefericită și duce o existență destul de fadă. Cel puțin așa ne este înfățișată. (mai mult…)

Șatra – Zaharia Stancu (recenzie)

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Șatra

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.23

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu

PĂREREA MEA

Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele.

Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.

Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.

Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini.

Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea.

Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.

(mai mult…)

Băiatul pierdut – M. J. Arlidge (recenzie)

Autor: M. J. Arlidge

Naționalitate: britanică

An apariție: 2016 (în 2019 la Editura Trei)

Număr pagini: 368

Titlu original: Little Boy Blue

Nota mea: 4/5

Gen carte: ficțiune, thriller, mister

Notă goodreads: 4.20

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Chemată să investigheze o crimă comisa într-un club sadomaso din Southampton, Helen Grace descoperă că victima este cineva din viața ei secretă, despre care superiorii săi nu știu nimic. Helen e foarte hotărâtă să-l găsească pe criminal, având grija să păstreze ascunsa relația ei cu victima. Dar, în scurtă vreme, are loc o noua crima, foarte asemănătoare cu prima. Să fie vorba de un criminal în serie? Va putea Helen sa-l descopere fără să-și divulge secretele?

PĂREREA MEA

Acest roman este al cincilea din seria Helen Grace, o serie polițistă plină de mister. Cineva mi-a spus că aceste cărți se pot citi separat și rău am făcut că am ascultat. Se poate și așa, dar cartea mi s-a părut lipsită de multe. Dar odată începută, nu am mai putut să aștept să le citesc pe celelalte patru. Așa sunt eu, un cititor de multe ori dezordonat, care face alegeri de moment. Deși are 368 de pagini, are un stil care permite citirea rapidă și o acțiune care te ține în priză. Mi-au plăcut atmosfera cărții, personajele, dar a fost un element care m-a dezgustat profund, chiar oripilat. Este o carte gen BDSM, care prezintă practici sado-masochiste, unele dintre ele duse la extrem. Ei bine, acele bucăți din carte care insistau pe partea asta, mi s-au părut greu de citit și analizat. Sunt unele scene dure, altele foarte dure, iar crimele din carte sunt descrise cu lux de amănunte. (mai mult…)

Dimineți în Jenin – Susan Abulhawa (recenzie)

Autor: Susan Abulhawa

Naționalitate: palestiniană

An apariție: 2006 (în 2017 la Polirom)

Număr pagini: 344

Titlu original: The scar of David

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, război

Notă goodreads: 4.37

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Locuitorii din Ein Hod, vechi sat palestinian, duc o viaţă liniştită, cultivînd măslini şi smochini. Pînă în 1948, cînd sînt forţaţi să-şi părăsească pămîntul şi căminele şi să-şi găsească adăpost într-o tabără de refugiaţi din preajma oraşului Jenin. Ceea ce urmează este saga unei familii palestiniene, desfăşurată pe patru generaţii prinse în vîrtejul evenimentelor din Orientul Mijlociu. După cum ea însăşi mărturiseşte, autoarea şi-a propus să recurgă la literatură pentru a arunca o lumină nouă asupra evenimentelor petrecute în Palestina în perioada 1941-2002. Urmărind vieţile unor oameni obişnuiţi, dar care se dovedesc a fi caractere puternice, convingătoare, ea spune de fapt povestea unei întregi naţii şi pledează pentru dreptul la istorie al celor ajunşi în condiţia de refugiaţi ca urmare a evacuărilor masive cauzate de conflictul israeliano-palestinian. Roman cu un puternic impact emoţional, naraţiune ritmată de episoade dramatice, spusă deseori chiar de eroii întîmplărilor, nu lipsită de întorsături spectaculoase, dar pline de tîlc, Dimineţi în Jenin este o lectură pasionantă.

PĂREREA MEA

Am mai citit de aceeași autoare un alt roman care mi-a plăcut foarte tare și anume, Albastrul dintre cer și ape, iar recenzia o găsiți aici. A fost pentru mine o plăcere deosebită să fac cunoștință cu autoarea palestiniană și descopăr așa o frumusețe de carte. Legat de cealaltă carte pe care am citit zilele acestea, Dimineți la Jenin, scrisă de aceeași autoare, vreau să vă spun că este o carte greu de descris în cuvinte. Sau cel puțin, eu nu voi putea să o descriu suficient de bine. Înainte să încep cartea nu am citit descrierea, dar știam că este o carte realistă, tulburătoare și frumoasă, în același timp.  Tema cărții este socială și istorică, aceasta fiind de fapt o ficțiune istorică. Titlul oferă niște indicii, însă are mai mult o semnificație metaforică, Jenin fiind un oraș din Palestina, iar diminețile nu sunt decât niște momente în care personajele speră și o iau de la capăt. (mai mult…)

Toate trecuturile noastre – Cristin Terrill (recenzie)

Autor: Cristin Terrill

Naționalitate: americană

An apariție: 2013 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult, SF

Număr pagini: 368

Nota mea:3/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Întemnițată în inima unei baze militare secrete, Em nu are nimic de care să se agațe, în afara de vocea băiatului din celula alăturată și o listă cu instrucțiuni găsită într-o gură de scurgere. Deși nu a mai văzut niciodată bucata aceea de hârtie, Em e sigură de un lucru: scrisul îi aparține. Ce e și mai înspăimântător e că tânăra a încercat tot ce i-a stat în putință ca să împiedice construirea unei mașini a timpului care va distruge lumea.

Marina a fost îndrăgostită dintotdeauna de cel mai bun prieten al ei, James, un mic geniu care speră să poată controla timpul. Când în sfârșit băiatul o observă și pare dornic sa dea o șansă poveștii lor, un eveniment cumplit le năruie toate speranțele. Marina însă nu renunță și e hotărâtă să îl protejeze pe James, chiar dacă adevărurile descoperite îi vor frânge inima și îi vor răpi inocența. Din nefericire, Em și Marina sunt prinse într-o nemiloasă cursă contracronometru pe care doar una dintre ele o poate câștiga.

PĂREREA MEA

Anul trecut am citit de aceeași autoare o altă carte care se numește Dispariția lui Daniel Tate, o carte căreia i-am făcut o recenzie aici. Acel roman a fost ok din punctul meu de vedere, iar comparându-l cu acesta, pot spune că am regăsit același stil de scriere: mult dialog, personaje care promit, acțiune, simplitate în exprimare, etc. Ei bine, cu toate acestea, Toate trecuturile noastre mi s-a părut o lectură care nu m-a prins 100%. Și vă spun și de ce. În primul rând, avem tendința să apreciem mai multe cărțile din zona noastră de interes și mai puțin pe celelalte. În al doilea rând, nu am fost atrasă până acum de cărțile sf sau de cele care au ca temă călătoria în timp. Însă cred cu tărie că a fost o carte pe care trebuia musai să o citesc, mai ales că simțeam nevoia să ies din zona mea de confort. Nu știu dacă mă așteptam să îmi placă, dar bănuiam totuși că nu va fi o lectură ușoară pentru mine.

Ca temă, cum am mai spus, avem călătoria în timp, iar din titlu putem deduce ușor faptul că există mai multe ipostaze temporale în care personajele călătoresc. Practic avem un conflict destul de bine pus la punct, deși o parte bună din carte mi s-a părut că a fost lipsită de ceva concret. După părerea mea, o carte trebuie să te cucerească de la primele pagini și până la final. Personajele sunt numeroase, sunt destul de interesante, iar dacă ar fi să menționez un personaj care mi-a plăcut, acesta ar fi Marina. Ea pare o drăguță, dar mai apoi descoperi tot felul de secrete întunecate și intenții bizare. În unele capitole, ne este prezentată acțiunea din perspectiva Marinei, iar în altele din perspectiva lui Em, între două existând o legătură anume pe care eu nu am anticipat-o.

În linii mari, este o carte ok, eu i-am dat 3 din 5 steluțe pe goodreads, fiind decisă să acord de acum încolo maxim de steluțe doar cărților care m-au convins și care mi-au plăcut extrem de tare.Personajele au o viață agitată, ascund secrete, pun la cale tot felul de planuri și la final, se întâmplă ceea ce ar trebuie să aibă loc într-o carte de acest gen. Multe detalii nu vă dau pentru că aș strica farmecul cărții, ci doar aș vrea să o recomand, în special iubitorilor de sf și a călătoriilor în timp. Recunosc că pe mine m-a băgat un pic ceață acțiunea cărții la un moment dar, în sensul că nu mai știam care e din trecut sau din viitor. Oricum ar fi, cartea merită descoperită și citită. 

CITATE

Dar senzația de neputință. de a fi atât de slabă în propria piele era mai rea decât orice vânătaie și cicatrice.

Egoistă, răzgâiată și plină de iluzii. Încep să mă urăsc.

« Older Entries