Mireasmă de micsandre – Galina Serebreakova (recenzie)

Autor: Galina Serebreakova

Naționalitate: rusă

An apariție: 1976 (la Editura  Eminescu)

Gen carte: roman de dragoste, literatură rusă, literatură clasică

Număr pagini:  364

Nota goodreads: 4.50

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Remarcată la începuturile sale literare de Maxim Gorki, Galina Serebreakova este cunoscută cititorilor noştri datorită romanelor istorice inspirate din viaţa lui Marx şi Engels. Mergând pe o linie ascendentă, spre realizările de maturitate, Galina a publicat în ultimii ani volumul memorialistic Despre contemporanii mei şi despre mine şi romanul Mireasmă de micsandre pe care îl prezentăm cititorilor noştri.

PĂREREA MEA

Iubesc colecţia Romanul de dragoste de la Editura Eminescu şi mă bucur că am reuşit să descopăr multe romane din această colecţie minunată. Am descoperit Mireasmă de micsandre pur întâmplător şi m-a fascinat titlul deosebit şi faptul că autoarea este rusoaică. Spre mirarea mea, în  finalul cărţii autoarea scria că regretă că minunatul scriitor român Zaharia Stancu (pe care eu îl ador) nu a mai apucat să îi citească romanul. Tot autoarea menţiona că este familiarizată cu literatura română şi o apreciază.

Bucuria mea a fost însutită când am descoperit un autor rus care ne apreciază literatura. Ce pot să vă spun despre această carte? Deşi mi-a plăcut foarte mult la început, lectura a devenit apoi puţin mai anevoioasă din cauza descrierilor ample şi a personajelor noi care tot apăreau.

Plus că sunt personaje prezentate la început, apoi apar altele şi spre final vieţile lor se intersectează. Sunt foarte multe de spus despre acest roman care nu se mai editează şi spun asta cu regrete. Pentru că în colecţia amintită sunt multe romane care merită reeditate. (mai mult…)

Mama – Maxim Gorki (recenzie)

Autor: Maxim Gorki

Naționalitate: rusă

An apariție: 1906 (2018 la Editura Polirom )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 435

Nota goodreads: 3.93

Nota mea : 5/5

PREZENTARE

Eu știu, va fi o vreme când oamenii vor avea admirație unul pentru altul, când fiecare va fi ca o stea în fata celorlalți! Vor fi pe pământ oameni liberi, măreți prin libertatea lor, toți vor merge cu sufletul deschis, nici o inima nu va mai ști ce e invidia, nimeni nu va mai ști ce e răutatea. Atunci viata va fi în slujba omului, imaginea omului va fi la înălțime… Atunci se va trăi în adevăr și în libertate, pentru frumusețe, și cei mai buni vor fi socotiți aceia care vor cuprinde cit mai mult lumea cu inima lor, care o vor iubi mai profund, cei mai buni vor fi cei mai liberi — în ei sălăsluiește mai multa frumusețe! Aceasta viata va avea oameni măreți…”

PĂREREA MEA

După lectura unei alte cărți scrise de Maxim Gorki, Copilăria, m-am îndrăgostit iremediabil de stilul acestui scriitor. Mă fascinează mai nou cărțile realiste, inspirate din istoria diferitelor țări sau regimuri politice. Rusia, surprinsă înainte de Revoluția bolșevică, este subiectul de bază al cărții Mama, deși m-am așteptat la cu totul altceva. Dimensiunea generoasă a cărții (435 de pagini, format mic) m-a  pregătit sufletește pentru o aventură pe cinste. Tema cărții este una socială, dar sunt prezentate și familia sau prietenia. Titlul, Mama, este sugestiv pentru conținutul cărții, această femeie jucând un rol foarte important. Nu pot spune că m-a captivat total, însă mi-a plăcut destul de mult. (mai mult…)

Zgomotul timpului – Julian Barnes (recenzie)

zgomotul

Autor: Julian Barnes

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Noise of Time

An apariție: 2016 (în 2016 la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman istoric

Număr pagini:208

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI sau AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Este anul 1935 și tânărul compozitor Șostacovici se teme pentru viața sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur ca va sfârși in Siberia și privește în urma la propria viata.Totuși, are noroc și nu devine o victima. Însă prețul e mare: capitularea în fața regimului.
Julian Barnes prezintă cu lumini și umbre destinul unui mare muzician, dar și drumul parcurs de Uniunea Sovietică, într-o strălucită explorare a sensului și a locului artei în societate.
„O ambițioasă alegorie orwelliană despre dificultățile întâmpinate de artisti în societățile totalitare și o parabolă kafkiană despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealistă.“- The New York Times
„Barnes s-a reinventat încă o dată.“ – Daily Telegraph

PĂREREA MEA

De Julian Barnes am mai citit până acum doar o singură carte, Cafe au lait, un volum de povestiri a cărui recenzie am scris-o aici. Atat Cafe au lait, cât și Zgomotul timpului le-am primit de la editura Nemira și vreau să vă spun că pentru mine au fost niște lecturi puțin altfel ca până acum. Anul 2017 (ca și 2016, de altfel) este un an de noi încercări în plan literar și o ocazie propice ca să citesc și alți autori și să descopăr, de ce nu, și alte stiluri. Ambele cărți fac parte din Colecția Babel apărută la Nemira și mi se pare fascinant că putem citi atât de mulți scriitori străini și români.

Nu pot să zic că aveam așteptări foarte mari de la această carte, dar simțeam cumva că voi găsi anumite elemente care mă vor captiva. Și în continuare am să vă spun care sunt acestea. Fiind și ultimul roman al lui Barnes, este cumva normal să vină cu o nouă abordare. Tema cărții este în mare parte istorică, fiind prezentată povestea unui mare compozitor rus și viața în plin regim stalinist. Titlul apare menționat de autor de cel puțin două ori pe parcursul cărții, iar eu l-am perceput ca pe o metaforă a destinului.

Stilul cărții este destul de accesibil, am citit cartea în două zile (fiind și vacanță, am avut timp berechet), iar povestea cărții nu este una complexă ( are 208 pagini). Ca și în volumul de povestiri Cafe au lait, Barnes este un autor îndrăzneț și spune lucrurilor pe nume. Poate și partea în care nu cenzurează anumite chestii m-a făcut să fiu sceptică în a-i da doar 4 din 5 steluțe pe goodreads. (mai mult…)