Autor: Ioan Suciu
Naționalitate: română
An apariție: 2015 (la Editura Tracus Arte)
Gen carte: roman
Număr pagini: 242
Nota mea: 3/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Tracus Arte
PREZENTARE
“Când ajunse la locul de muncă al domnului Sisoe, Arsenie făcu: “Oh! Pardon!” şi fu cât pe aici să iasă. Domnul Sisoe era călărit de o tânără cu un brici în mână, pe jilţul directorial, el stând aşezat cu capul dat pe spate, având un şervet legat la gât, ea îşi aburcase un picior peste pulpele şefului lungindu-se cu briciul până la obrazul acestuia, care era acoperit cu spumă de ras; domnul Sisoe avea un cap de porc foarte lătăreţ, de o culoare ca a slăninii râncede, cu nişte urechi ridicate ca la câinii lup, dar frânte la vârf, cu nişte ochi foarte mici înfipţi în grăsime precum nişte nasturi albăstrui într-un om de zăpadă. Femeia, probabil o nouă secretară, avea un corp foarte drăguţ şi apetisant, purtând o rochie scurtă şi ciorapi albi ca de balerină; capul îi era de porc, dar mult miniaturizat, încât aducea cu cel al unei veveriţe; avea botul scurt şi destul de ascuţit.
– Cine-i? întrebă şeful de dedesubt; din poziţia în care îl imobilizase femeia care lucra cu briciul el nu putea privi decât în tavan.
– Un individ cu urechi blegi şi buze umflate, spuse femeia fără să întoarcă privirea de la ceea ce făcea în acel moment.
– Arsenie? făcu şeful.
– Eu sunt, aţi ghicit!” (fragment)
PĂREREA MEA
Am primit această carte pentru recenzie de la editura Tracus Arte (căreia îi mulțumesc) și din tot coletul primit, am lăsat-o spre final, deoarece nu eram prea convinsă despre ce e vorba în carte. Este un roman aparent simplu, dar de fapt foarte complex. Și spun complex pentru că fiecare cititor îl poate percepe în cu totul alt mod. Așadar, să încep prin a vă spune de ce i-am oferit doar 3/5 steluțe pe goodreads.
Deși mi s-a părut o carte destul de bună, care chiar merită descoperită, nu m-a ținut cu sufletul la gură decât până pe la jumătate. Mai apoi mi s-a părut că viața personajelor ia o întorsătură prea haotică și atenția mea s-a redus. Aveam așteptări mai mari de la acest roman, dar acestea au fost parțial înșelate. (mai mult…)
Autor: Nicolae I. Nicolae
Naționalitate: română
An apariție: 2015 (la Editura Tracus Arte)
Gen carte: roman, ficțiune
Număr pagini: 210
Nota mea: 5/5
Puteți găsi cartea AICI sau AICI
Primită de la: Editura Tracus Arte
PREZENTARE
“- Pe mine m-a interesat foarte tare povestea ta. Poate fac din ea o carte, dacă îmi dai voie, nu o Carte Genială – Alexis de Tocqueville a introdus genul Cărţii Geniale, ci o carte scrisă bine, o lectură atrăgătoare, contemporană, cu poveştile interesante ale omului de condiţie medie, egal cu noi toţi, care trăieşte într-o epocă dominată de un spirit nepotrivit cu propriul spirit, sau chiar ostil, şi pe care o trăieşte cum poate, mai încrâncenat, mai detaşat, mai adaptat, mai bumbăcit, poate mutilat, pentru că nu mai are de unde să ia altă viaţă.
– Ar fi viaţa ca o fatalitate…Geworfenheit…
– Bine, lasă, să nu intrăm în nuanţe. Hai să mergem! Aici, pe întâi, se iese din casă.”
PĂREREA MEA
Nu știam că autorul acestui roman superb este un profesor preuniversitar și bineînțeles, că o să-mi placă atât de mult. Mulțumesc editurii Tracus Arte pentru cărțile minunate oferite și pentru șansa de a descoperi noi autori deosebiți. Din poza făcută acestei cărți (care din păcate nu a ieșit foarte clară din cauza vremii noroase), puteți observa o copertă cel puțin hilară. Iar titlul kilometric parcă și-ar propune și el o carte hazlie cu un subiect parodic. Ei bine, nu, nu este așa. Și coperta, și titlul sunt înșelătoare, deoarece subiectul cărții este unul foarte serios și fermecător.
M-am decis, totuși, să-ți scriu povestea liniuței, adică nemaipomenita poveste a unui bărbat din estul Europei care într-un anumit moment al vieții sale a ratat tot ce se putea rata pentru că așa i s-a părut lui că e mai bine.
Recunosc că până să încep cartea aveam impresia că va fi o carte ciudată, dar nu a fost așa. Ca temă a cărții am putut identifica relațiile interumane pe care naratorul le conturează atât de bine. Romanul are un stil accesibil, l-am citit în câteva zile (și asta din cauza unor zile foarte încărcate la serviciu) și mi-a plăcut enorm. Nu am să mă apuc acum să vă povestesc cuprinsul cărții, mai ales că îmi doresc mult să o citiți. Dar aș vrea să precizez că este scrisă la persoana I și prezintă cele 42 de email-uri pe care Remus Alb le trimite Sabinei, o tânără de care va descoperi că este legat într-un mod neașteptat. (mai mult…)
Autor: Mircea Daneliuc
Naționalitate: română
An apariție: 2016 (la Editura Tracus Arte)
Gen carte: ficțiune
Număr pagini: 204
Nota mea: 3/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Tracus Arte
PREZENTARE
Mircea Daneliuc aduce un roman al unei generaţii. ,,Andreas, Andrada” nu are termen de comparaţie mai potrivit. Sângele lor trage liniile cu o viteză ce n-are nevoie de ispita milei. Printre atâtea curente tinereşti, copiii de bani gata se lasă consumaţi de mărunţişurile de care s-ar plictisi în floarea vârstei. Personajele cărţii, anunţate în titlu ca numele scrise pe un pomelnic, ofilesc în efectul de seră al Capitalei. Libertatea lor în care nu refuză nici o experienţă, se dovedeşte, la final, o robie. Adolescenţii aceştia nerăbdători n-au nici instinct de conservare, nici voinţă. Proza lui Mircea Daneliuc le deschide toate cavităţile, cu indiscreţia anatomiştilor din veacurile îndepărtate. (George Neagoe)
PĂREREA MEA
Pe cât de scurtă este această carte (204 pagini), pe atât de anevoioasă îmi va fi părerea. Spun asta pentru că am citit-o destul de greu din cauza limbajului întortocheat și atenția mea s-a chinuit de multe ori să rămână trează. Vă spun din start că nu este o carte ușoară și nici o scriere simplă pe care o parcurgi și la care te gândești după. Este mai degrabă o carte la care începi să te gândești încă din timpul lecturii și vrei să îi afli toate dedesubturile, ceea ce e greu. Cu rușine spun că nu l-am mai citit până acum pe Mircea Daneliuc, deși are o mulțime de cărți publicate, și nu pot face nicio comparație cu o altă carte a sa. Dar încerc să vă spun ce impresii mi-a lăsat în cele ce urmează.
Noroc în dragoste. Fete diverse. Ești un fel de șef peste ele, peste colegi, și vei avea putere mare asupra lor. Nici nu e nevoie s-o cauți, puterea este cu tine. Nu uita, tu ești câinele alfa.
Mi-a plăcut foarte mult coperta cărții, iar titlul mi-a lăsat impresia unei promisiuni de lectură relaxantă și plăcută. Plăcută e, dar nu ușoară. Daneliuc este din ce am observat eu un scriitor îndrăzneț care prezintă o altfel de imagine a adolescenței din ziua de azi. Tema cărții este adolescența, iar personajele din titlu, Andreas și Andrada, sunt doi tineri reprezentativi pentru generațiile de tineri. Sunt doi copii de bani gata, plini de fițe, care văd lumea cu proprii lor ochi și îți prezintă ca cititor o altă lume.Limbajul argotic este prezent la tot pasul și de multe ori am avut senzația că cel care a scris cartea este un adolescent dezinvolt, nu un bărbat în toată firea. (mai mult…)