Autor: Gib Mihaescu
Naționalitate: română
An apariție: 2012
Nota mea: 3/5
DESPRE AUTOR
Gib I. Mihăescu a fost un prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial. A absolvit cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova. În mai 1917 absolvă școala de ofițeri de infanterie de la Iași cu gradul de elev plutonier și este repartizat la Regimentul 42-66 Infanterie. A participat la primul război mondial ca elev-ofițer, fiind combatant în 1917 în luptele de la Mărășești-Mărăști-Oituz. Gib Mihăescu a fost avocat la Chișinău și în orașul său natal. A colaborat la revistele Sburătorul, Gândirea, Viața Românească.
Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 și Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariției unor stări obsesive, îndeosebi erotice, Rusoaica (tradus și în limba slovacă), Brațul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele și nopțile unui student întârziat, Donna Alba. A scris și piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) și a purtat o interesantă corespondență cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu și Susanne Dovalova, din Bratislava.
DESPRE CARTE
Timpul are greutate, curgerea timpului e supusă legilor gravitației…ce expresie elegantă și savantă…cum i-ar infige ea numele ca un cui de aur în catapeteasma veșniciei?
Un roman foarte scurt, frumos și care se citește foarte ușor. Subiectul îl constituie povestea de dragoste construită în jurul pasiunii unui bărbat cu numele de Negrișor, pentru femeia de ciocolată, Eleonora.
Negrișor este un inadaptat al lumii în care trăiește și, la un moment dat, își crează o lume imaginară.În această lume a sa imaginară, Negrișor își ucide cu brutalitate adversarul în calea inimii Eleonorei, pe Modreanu.
Numai atunci va cunoaște culoarea adevărată a acestui suflet, pe lângă care ciocolata trupului e o simplă dulceață.
Obsesia dulce pentru trupul femeii de ciocolată face impresia unui personaj inocent, neinițiat în domeniul vieții.Iar această imagine din roman m-a urmărit mult timp după terminarea lui. Cuvintele pe care scriitorul le utilizează sunt la fel de dulci ca și ideile sale care te îndeamnă spre visare.
Unde, decât în povești, s-ar mai fi putut găsi acea lumină adânc crepusculară, unde s-ar mai fi putut găsi un păr de culoarea ciocolatei și creț și moale ca ciocolata când se topește în gură: un păr atât de des și cârlionțat, că strâns în coc părea coiful Minervei.
Evenimente stranii, imaginație și personaje extrem de frumoase. Chiar mi-a plăcut acest roman și îl recomand cu toată căldura. Voi l-ați citit?
Deci timpul era într-adevăr relativ.