Cronica păsării-arc – Haruki Murakami (recenzie)

Autor: Haruki Murakami

Naționalitate: japoneză

Titlu original: The Wind-up Bird Chronicle

An apariție: 1994

Nota mea: 2/5

Este prima dată când iau contact cu o carte scrisă de un scriitor japonez. Și s-a întâmplat ca acesta să fie faimosul Haruki Murakami. Cronica pãsãrii-arc spune povestea vieții lui Toru Okada, o viată care într-o zi se schimbă foarte ciudat. Am citit cartea în aproape o săptămână și cred că pe lângă indispoziția pe care am avut-o in  ultimul timp, a fost de vină și stilul greoi al cãrții. Acțiunea cărții este foarte ciudată și nu este un conflict anume. Autorul creează niște personaje stranii și le amestecă în paginile unui roman și atât. Nici finalul cărții nu a reușit să mă lămurească exact despre ce este vorba în carte. Cred că Murakami este preocupat de noțiunea timpului și a dorit astfel să creeze o operă literară care să se deosebească prin mister și straniu.

De ce se numește cartea Cronica păsării-arc? Pentru că în opinia lui Toru Okada, personajul principal, pasărea-arc este cea care învârte arcul lumii și o transformă. Tot el este fascinat de sunetul scos de această pasăre și o numește pasăre-arc.

Nu ma voi apuca acum să vă povestesc subiectul cărții, ci vă spun doar că este o carte foarte tulburătoare. Îl face pe cititor extrem de confuz și îl lasă cu impresia că a intrat într-o dimensiune atemporală. Nu pot spune că a fost vreun personaj care să mă impresioneze în mod deosebit, nici măcar Toru Okada. Cele două surori, Malta și Creta Kano sunt și ele ființe ciudate și sincer, am rămas cu un gust amar când am citit detaliile erotice din carte. Dacă sunteți persoane pudice, nu vă recomand carte. V-o recomand doar dacă doriți să citiți un roman haotic care face din tine un om cu gândire transformată. Cum anume poate transforma, depinde de fiecare om în parte.

Așadar, nu am fost impresionată în mod deosebit nici de carte, nici de stilul lui Murakami. Cartea nu m-a prins decât pe la jumătatea cărții, apoi am trăit dezamăgirea să constat ca nimic din ce se întâmplă apoi nu mă impresionează.Dacă ați citit cartea, vă aștept totuși cu o părere!

CITATE

 — Pasăre-arc.

 — Pasăre-arc? Întrebă ea, rămânând cu gura căscată şi privindu-mă nedumerită. Ce mai e şi asta?

 — Este pasărea care stă în copac şi răsuceşte arcul lumii în fiecare dimineaţă. Face ghiiiiiii.

          Continua să mă privească uimită. Am oftat adânc.

  — Aşa mi-a venit. Dar să ştii că pasărea aia îşi face apariţia în zonă în fiecare zi. Face ghiiiiiii pe copacul din vecini, deşi n-a văzut-o nimeni niciodată. Nu se ştie cum arată.

Am dat frâu liber gândurilor care m-au asaltat, fără să încerc să le pun în ordine. Unde fusese oare dusă pasarea din piatră care stătuse aici atâta amar de vreme? Se afla acum în altă grădină, privind ca şi mai înainte spre cer? Sau D fi fost aruncată o dată cu gunoiul după demolarea casei lui Miyawaki? Mi-o aminteam cu drag şi aveam sentimentul că acea grădină îşi pierduse ceva din echilibru din pricina absenţei acelei sculpturi.