Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
Titlu original: Death on the Nile
An apariție: 1937
Nota mea: 5+
De când am descoperit-o pe Agatha Christie în urmă cu vreo 3-4 ani, am ajuns să mă declar fană absolută a cărților polițiste. Însă nu orice fel de cărți polițiste, ci în special cele scrise de Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu și Arthur Conan Doyle.
Aproape întreaga acțiune a cărții are loc pe un vapor de croazieră care traversează Nilul. O mulțime de personaje interesante sunt plasate de scriitoare pe același vapor și, bineînțeles, nu putea să lipsească de aici celebrul detectiv belgian, Hercule Poirot. La bord au loc 3 crime și mare parte a romanului cuprinde anchetarea lor și găsirea criminalului. Nu vă spun cine a fost ucis și de ce, și nici cine a ucis. Vă spun doar că situația ia o întorsătură deosebită și cele 3 crime au legătură unele cu altele.
Doamna îi aruncă lui Poirot o privire aristocratică şi se retrase în spatele unei reviste americane. O tânără solidă, oarecum greoaie, sub treizeci de ani, şedea vizavi de ea. Avea nişte ochi cafenii însufleţiţi, asemănători cu ai unui câine, părul în neorânduiala şi dădea impresia că era gata să facă orice pentru a plăcea. Din când în când, doamnă mai în vârstă îşi ridică ochii peste marginea revistei şi îi arunca o poruncă.
Stilul Agathei Christie este accesibil și carte se citește și în câteva ore. Am citit aproximativ 10 romane ale celebrei scriitoare și dacă aș avea ocazia și timpul necesar, aș citi absolut tot ce a scris. Până nu demult nu îmi imaginam că voi fi atât de captivată de romanele cu mistere nedeslușite, dar iată că uneori este suficient să găsești o carte care să te captiveze și astfel se produce clicul.
Domnul Ferguson sări de la locul lui ca un arc.
— Deci ăsta e jocul vostru murdar, nu? Întrebă el plin de mânie. Aruncaţi totul în spinarea unui amărât ca Fleetwood, care nu se poate apăra şi n-are bani să-şi angajeze avocaţi. Dar uitaţi ce vă spun: dacă încercaţi cumva să-l vârâţi pe Fleetwood în povestea asta, veţi avea de-a face cu mine.
— Şi cine anume sunteţi dumneavoastră, mai exact? Întrebă Poirot cu glas dulce.
Nu cred că este ceva care să nu îmi placă atunci când vorbim despre Moarte pe Nil, ci cred că aș putea găsi doar aspecte pozitive. Este interesant de observat modul în care Agatha Christie îl bombardează pe cititor cu o mulțime de informații și detalii și îl lasă apoi să se descurce cu ele. Este ca și cum romanul său ar fi o pânză de păianjen și tu ca cititor ești prins tot mai mult în aceasta. Cam așa cred eu că este și cu cititul. Dacă descoperi un gen care te captivează, cam greu te desprinzi.
Nu pot decât să vă recomand cartea și să vă aștept cu o părere proprie despre această carte sau despre oricare alt roman polițist citit de voi și care merită atenție!
Mereu am apreciat-o pe Agatha Christie pentru stilul său absolut genial şi original. Am citit de la dânsa Crima în Orient Express , Martorul mut şi Oglinda spartă şi alte povestiri, care -pot afirma- mi-au trezit instant pasiunea pentru acest gen atât de macabru şi fantastic.
Sunt perfect de acord cu tine! Multumesc de vizita! Te mai astept!
Cartea nu am citit-o, dar episodul cu David Suchet l-am văzut de câteva ori. Mi se pare memorabil momentul când criminalul spune “It’s terribly easy, killing people, Monsieur Poirot. You begin to think it doesn’t matter”.