Autor: Guillaume Musso
Naționalitate: franceză
Titlu original: 7 ans apres…
An apariție: 2012
Nota mea: 5/5
Înainte de toate, trebuie să vă spun că îmi doream de foarte, foarte mult timp să citesc o carte scrisă de acest autor francez și asta pentru că auzisem atât de multe despre acest autor, încât muream de ciudă că mereu am alte cărți de citit și la el nu mai ajung. Și iată că mi-am făcut timp și curaj și am început o carte superbă a sa, După șapte ani.
Cartea mi-a întrecut în totalitate așteptările și vreau să vă rezum în câteva cuvinte conținutul ei. Îi avem în prin plan pe doi foști soți, Sebastian și Nikki care sunt despărțiți de 7 ani și care își cresc separat cei doi gemeni. Nikki îl crește pe Jeremy și Sebastian pe Camille. Ce se întâmplă mai departe nu vreau să vă dezvălui prea mult ci vreau doar să vă spun că odată cu dispariția fiului lor, viața celor doi, dar și a copiilor lor, se va schimba în totalitate.
Terasa ieşea în afară deasupra grădinii hotelului.
Sprijinită de balustradă, Nikki încerca să-şi potolească îngrijorarea ascultând susurul liniştitor al fântânii arteziene din marmură veche. O oază vegetală, verde şi deasă, înconjura clădirea. În capătul grădinii, două şiruri de chiparoşi te duceau cu gândul la un peisaj toscan. Nişte lăstari de viţă sălbatică în culori autumnale se agăţau de-a lungul peretelui, disputându-şi spaţiul cu lianele de iasomie ale căror flori albe răspândeau un parfum puternic ce se simţea până în cameră.
Cartea este un conglomerat de teme, de la iubire, la relațiile dintre părinți și copii și pe undeva este inclus și misterul. Romanul ăsta are de toate, nu este genul siropos care te adoarme sau abundă în clișee literare, ci este foarte bine scris și te ține până la final cu sufletul la gură. Finalul m-a surprins, chiar m-a șocat. În linii mari, nu i-aș putea găsi minusuri, ci multe, multe plusuri.
Personajele sunt construite într-un mod aparte, iar personajul meu preferat este Nikki, femeia independentă care are o mie de vicii și probleme, dar care este hotărâtă și are o voință de fier. Este o carte care mi-a plăcut mult, m-a captivat și prea am mai putut-o lăsa din mână până la final. V-o recomand și vă aștept să îmi recomandați și alte cărți citite de voi recent și care v-au plăcut!
Tocmai ce-am luat-o și eu de la bibliotecă săptămâna trecută. Gând la gând cu bucurie! 😀 Îți mai recomand de el, dacă n-ai citit încă, „Chemarea îngerului” și „Fata de hârtie”. În special al doilea titlu. E super! 😉
Multumesc de recomandare! Am pe lista Chemarea ingerului si sper sa fac rost si de Fata de hartie 🙂
mie mi-a placut si “Salveaza-ma”…scrisa tot de… 🙂