Autor: Daphne du Maurier
Naționalitate: britanică
An apariție: 1969
Număr pagini: 350
Titlu original: The House on the Strand
Nota mea: 4/5
PREZENTARE
Doi prieteni își propun să testeze proprietățile unui medicament preparat de către unul dintre ei. Efectele consumului acestui produs sunt uimitoare. Ele permit un salt în trecut, la viața secolului al XIV-lea. Cei doi, Dick si Magnus, plănuiesc să meargă împreună în călătoria temporală, dar ultimul este victima unui accident, iar Dick cunoaște adevărata cauză a producerii lui.
PĂREREA MEA
Aveam cartea asta în bibliotecă de un an de zile, fiind un roman pe care eu l-am cumpărat acum vreun an de pe libris. Atunci prinsesem o reducere la niște cărți pe care mi le doream și am zic că de ce nu, hai să cumpăr o altă carte scrisă de Daphne du Maurier.
Pentru cei care nu știu, eu sunt acomodată cu stilul acestei scriitoare, în sensul că am mai citit încă 4 romane scrise de du Maurier. Este vorba despre Rebecca, Verișoara mea – Rachel, Golful francezului și Hanul Jamaica. Dacă faceți click pe titluri, veți putea citi fiecare recenzie făcută. Față de celelalte 4 romane care au în prim plan o femeie, Casa de pe țărm, aduc în prim plan povestea unui bărbat. De fapt, povestea a doi bărbați care sunt prieteni și fac împreună un experiment. Sinceră să fiu, ideea cărții este destul de interesantă, dar eu mă așteptam la mult mai mult.
Până pe la jumătatea cărții acțiunea bate pasul pe loc, urmând ca abia spre final să capete mai mult contur și să îți dorești să afli ce se întâmplă de fapt. Printre temele cărții se numără și călătoria în timp, undeva cu 600 de ani în urmă față de prezentul cărții. Cumva nu mi s-a părut atât de bine nuanțată această temă, deoarece personajele istorice nu prea impresionează în mod deosebit. Titlul cărții face referire la locul misterios în care se va petrece mare parte din acțiune.
Personajele sunt destul de numeroase, iar multe dintre ele sunt cele istorice: boieri, cavaleri, domnițe. Dick și Magnus sunt doi buni prieteni care la descoperirea lui Magnus a unei substanțe care te ajută să călătorești în timp, au parte de tot felul de situații și cunosc fel de fel de personaje pe care altfel nu ar fi avut cum să le cunoască. Mi s-au părut destul de obositoare descrierile din trecut și prezentarea personajelor, mai ales că la un moment dat nu mai înțelegeam care cu cine e rude sau în ce relație se află. Este o carte destul de bună, dar nu excelentă.
Dintre personaje, cel mai simpatic mi s-a părut Dick, personajul principal al cărții. Prins între problemele căsniciei și curiozitatea descoperii unui trecut ciudat, trece prin stări ciudate și face anumite lucruri de care nu e mândru. Vita, soția lui, mi s-a părut foarte antipatică și un pic sclifosită.
Un fapt care trebuie menționat este acela că eu am citit ediția de la Editura Orizonturi, iar un lucru pe care l-am observat și la alte cărți apărute tot la ei, este sumedenia de greșeli gramaticale și de scriere. Iar asta face din carte una care tinde să își piardă oarecum valoarea. Așa că dacă găsiți Casa de pe țărm în altă ediție, go for it!
Mai multe nu vreau să dezvălui, așa că vă invit să citiți romanul și să reveniți cu păreri!
CITATE
Pot face față oricând furiei și mă simt îndreptățit să întorc lovitură pentru lovitură. Nu rezist însă la nefericire.
Dacă întâlnești o ființă din alt veac, să n-o atingi pentru nimic în lume. Obiectele neînsuflețite nu contează, dar dacă încerci să intri în contact cu cei vii, legătura se întrerupe și ești proiectat înapoi în prezent, E foarte neplăcut, am încercat și știu.