Autor: Cassandra Clare
Naționalitate: americană
An apariție: 2016 (2016 la Editura Leda )
Gen carte: roman, fantasy, YA, ficțiune
Titlu original: Lady Midnight
Număr pagini: 656
Serie: da (Uneltiri întunecate)
Nota goodreads: 4.43
Nota mea: 3/5
Primită de la: Editura Leda
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
Un parabatai e partenerul tău în luptă. Un parabatai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabatai pot reprezenta totul unul pentru celălalt – dar nu au voie să se îndrăgostească. Emma Carstairs este o războinică, un vânător de umbre, cel mai bun din generaţia sa. Ea trăieşte doar pentru a lupta. Umăr la umăr cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, patrulează pe străzile din Los Angeles, unde vampirii îşi fac de cap pe Sunset Strip, iar spiritele naturii – cele mai puternice dintre creaturile supranaturale – sunt în pragul unui război deschis cu vânătorii de umbre. Când încep să apară trupurile unor oameni şi elfi omorâţi la fel cum fuseseră ucişi şi părinţii Emmei când ea era copil, este creată o alianţă nesigură.
Aceasta este şansa Emmei de a se răzbuna – şi şansa lui Julian de a-l recăpăta pe fratele său Mark, ţinut prizonier la Curţile Elfilor. Tot ce au de făcut Emma, Julian şi Mark este să rezolve misterul crimelor în două săptămâni… şi înainte să fie luaţi în vizor de către asasin. Căutările lor o poartă pe Emma de la o peşteră de lângă mare, plină de magie, până la o loterie întunecată, unde ceea ce se câştigă este moartea. Şi fiecare indiciu pe care îl descoperă duce la alte secrete. Ce i-a ascuns Julian în toţi aceşti ani? De ce Legea vânătorilor de umbre le interzice parabatailor să se îndrăgostească unul de altul? Cine este asasinul real al părinţilor ei – şi poate Emma să accepte adevărul?
PĂREREA MEA
Îmi doream de mult timp să citesc această carte și recunosc că a fost o provocare să citesc asemenea colos. Pe lângă faptul că este în format mare, are și un număr generos de pagini, adică 656 de pagini. După cum am mai scris și în alte recenzii, genul fantasy nu este genul pe care îl citesc în mod obișnuit, însă uneori mai simt nevoia să schimb stilul. Ce pot să vă spun însă despre Doamna de la Miezul Nopții?
Stai cu mine și fă-mă să uit coșmarurile. Stai și dormi lângă mine. Stai și alungă-mi visele rele.
Pe lângă faptul că este un roman fantasy foarte complex și interesant, ne oferă o incursiune într-un univers la care mulți dintre noi poate visează. Personajele sunt extrem de multe și la un moment dat mi s-a părut greu să înțeleg cine sunt anumite personaje și mai ales ce legătură există între ele. Sunt foarte multe de zis, însă în linii mari, este un roman mai potrivit pentru iubitorii genului. Un minus al cărții pe care eu l-am găsit este lipsa de concentrare a acțiunii, în sensul că primele 200 de pagini, spre exemplu, nu ne oferă o acțiune concentrată. Mi-ar fi plăcut mai puține pagini și o acțiune care să te țină cu sufletul la gură de la început până la final.
Sed lex, dura lex. Legea e aspră, dar e lege.
Dintre personaje, cel mai mult mi-au plăcut de Emma și Julian, un cuplu care va evolua mult și între care se vor crea tot felul de legături. Cei doi tineri mi-au fost simpatici încă de la început și mi-a făcut mare plăcere să le aflu povestea. Bineînțeles că și celelalte personaje au vieți interesante, unii alcătuiesc o familie, alții ascund secrete, pe când alții vor doar răzbunare. Este o carte ideală pentru weekend sau pentru serile în care vreți să călătoriți virtual într-un alt univers. Nu mă declar fană Cassandra Clare, nu știu dacă voi citi și celelalte cărți ale seriei, dar aceasta mi-a plăcut destul de mult și vreau să v-o recomand și vouă!