Foc în pavilionul de ceai – Ellis Avery (recenzie)

Autor: Ellis Avery

Naționalitate: americană

An apariție: 2000 ( 2008 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman, ficțiune, roman istoric, LGBT

Număr pagini: 468

Titlu original: The Thehouse Fire

Nota goodreads: 3.50

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Saga uluitoare a două femei în a căror prietenie se întâlnesc două lumi: Orientul și Occidentul.

Născută în zgomotosul New York, Aurelia își găsește un cămin în țara cireșilor în floare, slujind-o pe fiica maestrului Shin, Yukako. Suntem la începutul erei Meiji: Japonia tradițională se întoarce spre Occident, iar arta străveche a ceaiului este amenințată: până și culoarea și croiul unui kimono pot fi un gest de nesupunere, iar pavilioanele și grădinile japoneze sunt nimicite. Aurelia și Yukako vor trebui să lupte pentru ca lumea lor să supraviețuiască, iar destinul le va pune în fața alegerii între datorie și iubire.

PĂREREA MEA

Cum vă spuneam și în alte recenzii, iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas și îmi place să citesc despre țările asiatice și tradițiile specifice lor. Foc în pavilionul de ceai m-a atras foarte mult plin nuanța de mister a titlului și prin coperta deosebit de sugestivă. Cartea are 468 de pagini și am citit-o în 4-5 zile. Mă așteptam să o citesc mult mai repede, fiind și vacanța la mijloc, dar nu am reușit. Este o carte destul de complexă, chiar dacă la prima vedere nu pare. Și are foarte multe descrieri, fiind, după părerea mea, o adevărata frescă a Japoniei și a tradițiilor specifice secolul al XIX-lea.

Orientul și Occidentul se întâlnesc prin intermediul a două personaje interesante: Aurelia Bernard (Urako) și Yukako. Născută în America, Aurelia este trimisă de unchiul Charles în Japonia, ca slujitoare. Având o vârstă destul de fragedă, aceasta descoperă ce este Japonia și învață foarte multe despre această țară. Va suferi mult în călătoria sa, dar va lega și prietenii pe viață. Temele prezente în carte sunt tradițiile Japoniei, familia, societatea, prietenia, iubirea, etc.

Ce m-a tulburat foarte tare este prezentarea relațiilor homosexuale dintre unele personaje ale cărții (descoperiți voi care). Nu mă așteptam la această temă în carte și nici la o asemenea profunzime a descrierilor acestor personaje. Ceremonia ceaiului este arhiprezentă pe parcursul cărții și recunosc că la un moment dat descrierilor au fost cam mult pentru mine. Mi s-a părut că numărul de pagini al cărții este prea mare și că la un moment dat dorești să afli mai multe despre personaje. Anii trec, unele personaje decedează, altele se nasc și tot așa. Fiecare personaj, în special Urako, va evolua în felul său.

Urako este o orfană cu o copilărie tristă, cu rădăcini neclare și care va descoperi că Japonia îi poate fi a doua casă. Trebuie să recunosc că am admirat-o ca personaj pentru tăria sa de caracter, dar m-am simțit și tristă pentru felul în care  a fost tratată uneori. O slujnică nu are o poziție bună în societate și este mereu marginalizată. În carte mai apar și gheișele, acea categorie socială îndelung criticată și condamnată. În linii mari, cartea este bună, merită citită, dar mă așteptam la o acțiune mai simplificată și care să conțină mai puține detalii despre tradiții și mai multe personaje și viața lor. Dacă doriți să călătoriți virtual în Japonia și să le cunoașteți pe personaje, atunci cartea este pentru voi. Recomand! 

CITATE

Mi-am dat seama cât de mare e lumea și cât de mică e viața mea. Eram o bășicuță de spumă într-un ocean. Un firicel de abur.

Nu aș avea nevoie de Domnul dacă mama ar fi cu mine, mi-am spus rămasă în întuneric și am început să plâng. Nu m-a lovit nici un trăsnet ceresc. Într-atât de singură eram.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: