Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
Titlu original: Hallowe’en Party
An apariție: 1969
Nota mea: 5/5
La multitudinea de romane captivante scrise de Agatha Christie și citite de mine, am mai adăugat unul care mi s-a părut bine construit, plin de mister și care te face să îți dorești să nu se termine așa de repede. Personajele sunt interesante și dintre ele nu putea să lipsească faimosul detectiv belgian Hercule Poirot. Acesta o ajută pe prietena sa, Ariadne Oliver, care este autoare de romane polițiste să deslușească misterele unei duble crime la o petrecere de adolescenți cu ocazia Halloween-ului.
— Nu o să spun nimănui, se enervă Joyce. Sunteţi îngrozitori. Domnişoara Lee intră cu un alt tip de găleată. Schimbară subiectul făcând comparaţie între găleţi şi căldări pentru a o putea alege pe cea mai potrivită pentru jocul cu merele. Majoritatea se îndreptară spre bibliotecă pentru a hotărî la faţa locului. Trebuie să recunoaştem că unii dintre participanţii mai tineri erau nerăbdători să demonstreze, printr-o repetiţie, atât dificultăţile pe care le vor întâmpina cât şi măiestria lor la acest joc. Unii se udară pe păr, alţii se stropiră, încât fu nevoie de nişte prosoape pentru a strânge apa. Până la urmă se decise că o găleată din tablă ar fi mai potrivită decât o căldare ieftină din plastic care oricum s-ar fi răsturnat cu mai multă uşurinţă.
Cartea m-a ținut cu sufletul la gură și pe parcursul ei mi-am pus nenumărate întrebări legate de autorul crimelor și motivele pe care acesta le-a avut atunci când a săvârșit ciudatele crime. Nu știu cum se face, dar nu pot ghici niciodată adevărații criminali sau răufăcători și asta pentru că scriitoarea introduce în romanele sale numeroase detalii ce au rolul să te ducă pe anumite piste false și să te zăpăcească.
Domnul Fullerton se gândea că şi-ar fi putut face o idee despre cel care comisese crima, dar nu era atât de sigur pe cât ar fi vrut, deoarece erau cel puţin trei suspecţi în acest caz. Oricare dintre cei trei tineri iresponsabili ar fi putut fi făptaşul. Cuvintele i se învălmăşeau prin minte. Retardaţi mintal.
Asta pățesc eu de fiecare dată când citesc un roman de Agatha Christie, iar acest roman nu a fost o excepție. Mereu l-am admirat pe Poirot și cred că fără acest isteț și viclean detectiv, multe dintre romanele sale nu ar mai avea acel ceva care nu te mai lasă să abandonezi cartea nici măcar pentru mâncare sau somn. Bineînțeles că celebrul detectiv nu este singurul personaj bine construit al acestui roman, printre ele numărându-se și Ariadne Oliver,o femeie care mi-a lăsat la un moment dat imediat impresia că este un pic cam prostuță. Ea are un rol secundar în roman, cel principal revenindu-i lui Hercule Poirot.
Numărul crimelor comise de membri ai acestei grupe de vârste crescuse în ultimii ani. Nu că Poirot ar fi înclinat să-i suspecteze, dar orice era posibil. Chiar şi crima din urmă cu doi-trei ani ar fi putut fi comisă de un băiat, tânăr sau adolescent de paisprezece sau doisprezece ani. Asemenea cazuri apăruseră în reportajele recente din ziare.
Poirot utilizează toate “armele‘ de care dispune și nu se lasă până nu află adevărul despre cele două crime misterioase. Cine ar vrea să ucidă doi copii care se pare că știu mai mult decât oricine adevărul despre o crimă comisă cu ceva timp în urmă? Dacă veți citi cartea, veți afla singuri.
Petrecerea de Halloween este un roman polițist care te ține cu sufletul la gură și vă recomand să îl citiți dacă aveți ocazia. Apoi reveniți aici cu o părere în care să îmi spuneți dacă v-a plăcut sau nu!
Ţin minte episodul din serial şi mi-a plăcu tare mult. Cărţile nu le-am citit, dar filmul cu David Suchet este printre filmele mele preferate. Replicile lui mi se par formidabile, mai ales cele legat de caracterul şi efemeritatea condiţiei umane.
Filmul nu l-am vazut inca, dar il voi cauta 🙂
Cand nu-ti dai seama cine e criminalul e un semn bun: inseamna ca autorul isi stie treaba. Si mie mi-a placut romanul.
Da, asa este! 🙂