Autor: Jessica Levine
Naționalitate: americană
Titlu original: The Geometry of Love
An apariție: 2014 (la Editura Leda )
Gen carte: roman de dragoste, ficțiune
Număr pagini: 352
Nota mea: 4/5
Primită de la: Editura Leda
PREZENTARE
„De ce mă îndrăgostesc de un bărbat pe care nu-l pot avea şi sfârşesc în pat cu altul, care nu este cel pe care mi-l doresc?… Făceam oare dragoste cu Ben pentru că îl doream cu adevărat sau pentru că voiam să fac sex, iar el îmi era la îndemână?” Sunt întrebări la care Julia, eroina romanului Geometria iubirii, încearcă să găsească un răspuns, explorând ipoteze, fantezii și oportunități.
Povestea începe în New Yorkul anilor 1980 şi se încheie în California, douăzeci de ani mai târziu. Viaţa tinerei poete ‒ care trăiește de ani întregi alături de un bărbat care-i oferă stabilitate și confort ‒ este subit dată peste cap de întâlnirea cu o fostă iubire, un compozitor talentat. Sfâșiată între nevoia de siguranţă și dorinţa unei vieţi palpitante și independente, Julia caută drumul care să-i aducă împlinirea totală.
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Leda (parte a grupului Editorial Corint) pentru recenzie și am ales-o pentru titlul interesant. Am sperat că o să-mi placă mult și îmi era dor să citesc un roman de dragoste relaxant și interesant. După ce am început cartea am văzut că pe goodreads această carte nu are un rating foarte mare și am trăit cumva un sentiment că s-ar putea să fie o carte slăbuță. Dar după ce am terminat cartea, mi-am zis că niciodată, chiar niciodată, nu mă voi mai lua după părerile altora. Spun asta pentru că mi-a plăcut destul de mult și la final am învățat și o lecție. Mai jos vă voi spune ce lecție.
Stilul cărții este ușurel, relaxant și eu personal am citit cartea în doar câteva zile. Este un roman de dragoste cu un subiect destul de interesant, chiar dacă s-ar putea ca cititorilor să le pară încărcată de clișee. De obicei eu nu țin cont de clișee, chiar dacă povestea din multe cărți se aseamănă cu altele. Tema cărții este iubirea și are în prim-plan povestea ciudată a unui triunghi amoros. Titlul face referire la același triunghi (sau chiar pătrat, la un moment dat), fiind o metaforă sugestivă. Recunosc că nu prea am mai citit cărți de dragoste în ultimul timp și din cele puține citite până acum, au cam lipsit formele geometrice amoroase de orice fel.
Personajele sunt numeroase, iar printre ele se numără personajul feminin principal, Julia, o tânără cu o viață palpitantă despre care nu pot să zic că am simpatizat-o foarte mult. Încerc să nu ofer deloc spoilere, așa că vă voi da doar câteva indicii. Julia se află într-o relație cu Ben, însă visează în tăcere la fermecătorul Michael. Deși multora li s-ar părea niște personaje simpatice, nu cred că pot spune același lucru. Sunt personaje extrem de enervante uneori, care fac ori alegeri greșite, ori alegeri mult prea târzii.
De ce s-a jucat atât de mult autoarea cu nervii mei? De ce a jucat personajele atât de mult pe degete? Ați înțeles corect: poate nu am simpatizat personajele prea mult, dar totul decurge la un moment dat cu o așa viteză amețitoare, că nu am mai știut ce au personajele de gând! Așadar, am oferit cărții 4 din 5 steluțe pe goodreads. Mă așteptam să ofer mai puțin, dar la final m-am răzgândit. Atenție însă! Nu recomand cartea minorilor, deoarece sunt anumite scene pline de erotism.
Tot romanul vom urmări povestea bizară a acestor personaje, dar și a altora pe care nu le-am numit aici, și vom trăi povestea la maxim. Ne vom pune întrebări, vom da mărunt din buze, ne vom mira, vom fin fascinați sau resemnați. Cert este că romanul mi-a oferit multe stări contradictorii. Și chiar mi-a plăcut. Nu vă așteptați la o capodoperă, dar dacă sunteți adepții romanelor de dragoste sau a triunghiurilor amoroase, v-o recomand cu mult drag! Mulțumesc Editurii Leda pentru exemplar și vă aștept cu impresii! Chiar sunt foarte curioasă să văd ce impresie v-a lăsat!
CITATE
Poate că mutarea mea la New York mă va ajuta să distrug simbioza relației mele cu Ben, în urma căreia sentimentele lui deveneau sentimentele mele, dorințele lui deveneau dorințele mele, iar prioritățile și aspirațiile lui le anulau pe ale mele. În propriul meu locșor, puteam, cel puțin, să controlez toate aspectele vieții mele, cele binecuvântate, cât și cele blestemate.
-Firește că mi-a fost teamă. De fapt, am fost cumplit de înspăimântat. Dar pentru că m-am hotărât atât de greu să ne oficializăm relația, îți datoram măcar șansa de a te lăsa să-ți faci ordine în gânduri și să-ți rezolvi dilemele pe care le aveai în privința mea. Cine sunt eu să te împiedic să ai momentele tale de îndoială, când mie mi-au trebuit ani de zile ca să le limpezesc pe ale mele?