Autor: Teru Miyamoto
Naționalitate: japoneză
An apariție: 1982 ( 2015 la Editura Humanitas)
Gen carte: roman, ficțiune
Număr pagini: 184
Titlu original: 錦繍 [Kinshu]
Nota goodreads: 3.93
Nota mea : 4/5
DESCRIERE
Când soţul ei este descoperit zăcând într-o baltă de sânge, într-o cameră de hotel, alături de corpul neînsufleţit al unei tinere, lumea lui Aki se prăbuşeşte. Yasuaki supravieţuieşte, dar iubirea care îi lega pe cei doi soţi nu. Pe fiecare îl aşteaptă un calvar care durează zece ani: viaţa lui Yasuaki devine o nesfârşită coborâre, al cărei deznodământ ameninţă să fie fatal (căci tânărul ajunge să fie hărţuit de Yakuza), iar Aki încearcă să-şi uite trecutul printr-o căsătorie aranjată. Există oare karma? Plătesc cei doi pentru păcatele comise într-o viaţă anterioară, sau pentru că nu au încercat să-şi salveze iubirea? La capătul lungului drum pe care l-au parcurs după ce s-au despărţit, Aki şi Yasuaki îşi leapădă măştile şi caută răspunsul la întrebările pe care nu au îndrăznit să şi le pună până acum.
PĂREREA MEA
Încep să mă intereseze tot mai mult romanele cu acțiunea petrecută în țările asiatice, îndeosebi în China, Japonia, India, Iran, Pakistan. Am avut minunata surpriză să aleg o carte care m-a impresionat în mod plăcut și să descopăr un nou autor japonez despre care nu mai auzisem până acum. Cartea mi-a inspirat melancolie, dor de toamnă și m-a făcut să mă gândesc la o acțiune simplă și o lectură relaxantă. Însă nu a fost chiar așa: titlul te duce foarte mult în eroare și vă voi spune și de ce.
Titlul este metaforic, foarte bine ales, dar are substraturi puternice. Brocartul este un fel de țesătură și la final m-am gândit că autorul ar fi vrut probabil să asocieze această metaforică țesătură a toamnei cu destinul imprevizibil la care sunt supuse personajele.
Nu, nu este o carte veselă, ba are multe pagini triste care te pun pe gânduri. Însă este foarte frumoasă și te face să te gândești că iubirea, fericirea, armonia, sunt lucruri nu neapărat la îndemâna tuturor.Principala temă a cărții este relația de cuplu și schimbările prin care poate trece aceasta. O căsnicie aparent banală, dintre Aki și Yasuaki, se schimbă brusc. Apar secrete, o crimă, o despărțire și multe remușcări.
Cartea are forma unor epistole, a unor scrisori, în care cei doi își împărtășesc trecutul și deapănă amintiri. Iar ideea asta a scrisorilor mi s-a părut genială. Cartea nu are un conflict anume, nu are o finalitate clară, dar te atinge și te impresionează.
Personajele sunt destul de bine construite, mai ales Aki, pe care am admirat-o pentru tăria de a pune punct și de a o lua de la capăt. Îmi imaginez că nu a fost ușor pentru ea să se simtă trădată, însă nici pe Yasuaki nu l-am condamnat prea mult. El și-a urmat inima și ceea ce iubește. Cei doi se confesează și dezvăluie pentru prima dată detalii doar de ei știute și asta e fascinant și tulburător în același timp.
Amănunte multe nu vreau să vă dau, dar vreau să vă invit să citiți această carte. Este o carte scurtă (184 de pagini), se citește repede și poate fi pentru mulți din noi o lecție de viață. Mai ales pentru cei căsătoriți sau aflați într-o relație. Vă recomand să o citiți!