Autor: Boris Pasternak
Naționalitate: rusă
An apariție: 1957 (la noi, în 1997, la Editura Pantheon
Gen carte: ficțiune, literatura clasică, roman istoric, război
Număr pagini: 615
Nota goodreads: 4.01
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Doctor Jivago este un roman scris de Boris Pasternak și publicat pentru prima oară în 1957 în Italia. Romanul este denumit după protagonistul său, medicul și poetul Iuri Jivago, iar acțiunea sa are loc între Revoluția Rusă din 1905 și cel de-al Doilea Război Mondial.
PĂREREA MEA
Am citit această carte pe la jumătatea lui februarie și mi-a luat vreo săptămână. Nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că este o carte grosuță (615 pagini) și care nu se citește atât de repede. Are o mulțime de personaje, o mulțime de descrieri fascinante și o atmosferă deosebită.
După părerea mea, literatura rusă are ceva aparte, iar dacă încă nu l-ați descoperit pe Boris Pasternak, vă invit să o faceți. Pasternak (1890-1960) a fost fiul unui pictor și al unei pianiste celebre. Ce m-a fascinat pe mine este faptul că autorul a primit în 1958 Premiul Nobel, dar din câte am citi pe internet, a fost forțat să îl refuze. Romanul Doctor Jivago nu a fost publicat în Rusia decât abia în 1987. De ce – vă invit să faceți un exercițiu de imaginație.
Îmi este destul de greu să descriu acest roman, în mare parte din cauza complexității sale. Temele abordate sunt războiul, familia, supraviețuirea și iubirea. Titlul face referire la personajul masculin principal, adică Iuri Jivago. Acesta nu a fost doar medic, ci și poet, filosof și un mare erou. Cred că singura mea problemă cu această carte a fost numărul prea mare de personaje. Numele lor, în special. Pasternak ne oferă informații (inutile, de multe ori) și despre unele personaje episodice sau care sunt doar menționate. Iar asta îți dă la început o stare de maximă confuzie.
În roman este surprinsă atmosfera din societatea rusă de la începutul XX, unde stalinismul și Revoluția Bolșevică sunt din start două elemente (dacă le pot numi așa) problemă ale acestei societăți. Romanul începe cu înmormântarea mamei lui Iuri, Maria Nikolaevna, răpusă de o tuberculoză fatală. Iuri este doar un băiețel care va fi crescut de unchiul său care este preot, de Nikolai Nikolaevici Vedeniapin.
Timpul acțiunii este cuprins între 1903 și 1943, o perioadă în care îl vedem pe Iuri trecând de la ipostaza de băiețel vulnerabil la cea de adult dispus să lupte pentru viața lui. Povestea personajelor este una vastă, în special cea a lui Iuri. Acesta se căsătorește, însă va iubi o singură femeie. Această femeie va apărea și la finalul cărții, când destinul marelui doctor Jivago va lua o întorsătură neasteptată. Un al personaj al cărții care pe mine m-a impresionat mult este Larisa sau Lara. M-a impresionat curajul său și puterea de a trece prin multe evenimente deloc plăcute pentru o femeie. Și în ochii mei, Lara este o luptătoare până la final.
Cartea este formată din 17 părți ce poartă titluri sugestive și ceea ce mi s-a părut interesant de menționat este faptul că ultima parte (numită Poeziile lui Iuri Jivago) cuprinde câteva poezii. Cum am mai spus, romanul este unul complex, realist, pe alocuri dur, dar incredibil de bine construit. După părere mea, Boris Pasternak este un geniul al literaturii ruse și nu cred că este mai prejos față de Tolstoi sau Dostoievski.
Ar mai fi extrem de multe de spus, însă mi-aș dori mult să citiți romanul și să descoperiți singuri această minunăție de carte. Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe, în ciuda confuziei date de numele acestor personaje. Dacă ați citit cartea, vă aștept cu păreri.
CITATE
Viața nu-i decât înșelăciune și ambiguitate. Tragi de-o iță subțire cât un fir de păianjen și gata cu viața, dar ia încearcă să ieși din plasă! Mai mult te încurci în ea. Și peste cel puternic domnește cel slab și mârșav.
Toată făptura mea se mira și întreba: dacă dragostea și încărcarea cu electricitate sunt atât de dureroase înseamnă că și mai dureros e să fii femeie, să fii electricitate, să trezești iubirea.
FRAGMENTE POEZII
De-anemie neaua se topește,
N-are puls pe crengile de fum,
Însă-n grajduri viața aburește,
Furcile sunt sănătoase tun. (Martie)
Drumul aici în viroagă se lasă,
Milă aici ți-e de copacul trântit,
Milă ți-e și de toamna peticăreasă,
Care mătură-n râpă tot ce-a cerșit. (Toamna timpurie)
Lasă un răspuns