Moartea lui Ahasverus – Par Lagerkvist (recenzie)

Autor: Par Lagerkvist

Naționalitate: suedeză

An apariție: 1960

Număr pagini: 118

Titlu original: Ahasverus död

Nota mea: 3/5

De la bibliotecă

PREZENTARE

Pär Lagerkvist este scriitorul care a îmbogățit palmaresul cultural al Suediei cu un premiu Nobel pentru literatură pe care l-a câștigat în anul 1951. A debutat ca poet, dar de-a lungul anilor și-a completat interesele literare cu povestiri, romane, eseuri și piese de teatru. Recunoașterea a cunoscut-o după apariția romanului “Piticul”, publicat în 1944. “Moartea lui Ahasverus” e un roman în care întrebările despre bine și rău își găsesc răspuns în gesturile mici pe care un străin le citește în comportamentul unor pelerini aflați în drum spre țara Sfanta. Un han, un străin și credincioșii de toate culorile devin în romanul suedezului filtre pentru analiza subtila a îndemnurilor legiuite de scriptura. Pentru vigoarea artistica și adâncă originalitate cu care a cautat în creația sa răspunsuri la veșnicele întrebări ale omenirii, aceasta este motivația juriului pentru premiul Nobel acordat în 1951 suedezului Pär Lagerkvist, după apariția romanului sau “Barabas”. Motivația rămâne pe deplin potrivită și pentru “Moartea lui Ahasverus”, povestea unor pelerini într-un ev sălbatic, aflați în drum spre Ierusalim și a unui necunoscut care îi însoțește vremelnic. În simplitatea aproape austeră a acestei capodopere se ascunde profunzimea unei sfâșietoare meditații despre păcat, credință, ispășire și despre eliberarea de suferința care vine odată cu darul morții.

PĂREREA MEA

Am luat acest micuț roman de la bibliotecă deoarece mi-am dorit să mai citesc o carte apărută în colecția de la Cotidianul. Am fost atrasă mai ales de titlul neobișnuit și m-am gândit că voi citi foarte repede. Este o carte subțirică, de vreo 118 de pagini, care uimește însă prin complexitatea sa. După ce am terminat cartea mi-a fost greu să îmi dau seama despre ce am citit. Este o carte și puțin ciudățică și poate de aceea. Inițial nu am vrut să îi fac o recenzie, dar cred că merită totuși să vă vorbesc în linii mari despre ea.

Este un roman scris la persoana a III-a care nu are multe personaje și care nu are nici o intrigă complicată. Ceea ce are deosebit însă este amestecul a două teme importante: religia și filosofia. Nu am cunoștințe de filosofie, așa că nu prea mă pot pronunța legat de ideile găsite în carte.

Nu este o carte ușoară și chiar dacă am citit-o repede, cam la fel de repede am uitat detalii care m-au impresionat în timpul lecturii. Dintre personaje cel mai mult m-a impresionat Străinul, un personaj misterios care aduce farmec cărții. Un alt element al cărții care mi-a plăcut au fost descrierile destul de vaste. Prea multe despre acest roman nu vreau să vă dezvălui, așa că invit să o citiți.

Deși eu nu am rezonat foarte bine cu stilul autorului și mă așteptam la cu totul altceva, vă invit totuși să o citiți. S-ar putea să vă placă.

CITATE

S-ar putea să nu fie cel mai greu dintre toate lucrurile să urci un deal și să te lași sacrificat.

Iedera – Grazia Deledda (recenzie)

Autor: Grazia Deledda

Naționalitate: italiană

An apariție: 1908

Titlu original: L’edera

Nota mea: 5/5

Premii: Nobel (1926)

Gen carte: roman realist clasic

PREZENTARE

Laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1926, Grazia Deledda și-a închinat opera Sardiniei și oamenilor acestui ținut. Iedera este o poveste despre sacrificiu. Annesa, protagonista romanului, comite un gest ale cărei consecințe morale o vor urmări toată viață, iar eroismul ei constă în acceptarea culpabilității și în încercarea de a o depăși.

PĂREREA MEA

Grazia Deledda este autoarea italiană laureată a Premiului Nobel pentru Literatură ce a scris peste 30 de romane: IederaFloarea Sardiniei, Cenușă, Forul din pădurea de măslini, Fuga în Egipt, etc. 

În ultimul timp am recitit multe romane care m-au captivat în adolescență, iar printre acestea se numără și romanul Iedera, un roman realist care surprinde prin tragismul crunt prezent. Am ales să recitesc această carte pentru că nu mai țineam minte aproape deloc acțiunea cărții, ci doar faptul că în centru stă povestea tragică a unei tinere care comite un păcat de moarte.

Deși știam ideea principală a cărții, cea de a doua lectură a cărții mi-a adus o nouă impresie despre carte și sentimentul că este mult mai interesantă ca atunci când am citit-o prima dată. Vă dați seama că este o carte bună atâta timp cât a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Literatură și vă recomand să o citiți dacă aveți ocazia.

Iedera este un roman realist clasic ce prezintă destinul tinerei Annesa, slujnică în casa familiei Decherchi, o familie aparent înstărită dar cu mari probleme financiare. Lupta pentru supraviețuire a clanului Decherchi, relația interzisă dintre Annesa și Paulu, stăpânul ei, dar și remușcările pe care tânăra le are vizavi de o faptă teribilă pe care o comită de dragul iubirii, sunt câteva dintre elementele interesante ale cărții.

(mai mult…)