Poveste imorală – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1998 (la noi, în 2015, la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, mister, crimă, roman polițist

Număr pagini: 336

Nota goodreads: 4.21

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

București, 1997… Cand mai multe prostituate sunt găsite moarte in apartamentele lor, căpitanii de politie Costea și Badoiu habar n-au ca anchetarea acestor crime ii va duce direct in hatisurile unui complicat caz de coruptie politica, ale carui ramificatii se intind mult dincolo de hotarele Romaniei. Simpatici si inventivi, inteligenti si curajosi, cei doi politisti – un soi de San Antonio si Bérurier autohtoni, porecliți in lumea interlopa Cap Bob si Babuinul – se vor ambitiona sa descalceasca toate itele afacerii.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este secret faptul că Rodica Ojog-Brașoveanu se numără printre autoarele mele preferate și că am citit până acum o mulțime dintre romanele și povestirile sale. Am citit Grasă și proastă, Coșmar , O bombă pentru Revelion, Violeta din safe, Nopți albe pentru Minerva, Minerva se dezlănțuie, seria Melania Lupu, etc. Pe pagina cu lista de recenzii  puteți găsi linkurile către toate cărțile citite.

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoare de romane polițiste, deosebit de apreciate de public și care au mereu un ingredient secret – umorul. Fie că vorbim despre un roman cu crime, unul istoric sau pur și simplu despre o serie de povestiri, umorul nu lipsește niciodată. Am descoperit această autoare acum câțiva ani și de atunci încerc să citesc câte o carte de a sa. Nu vreau însă să citesc multe cărți odată, deoarece nu vreau ca lista lor să se termine. (mai mult…)

Coșmar – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

18010287_1554022274617484_4985494595614078936_n

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2004 (Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman polițist, mister

Număr pagini: 225

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

O femeie, o fotografie, un anticariat. O imagine declanșează o poveste din alte vremuri.
Cine e personajul din portretul descoperit în magazinul de cărți vechi? O epocă apusă reînvie în romanul de atmosferă al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
La zeci de ani după întâmplări, în România postcomunistă, o femeie vrea să dezlege misterul în care e învăluită străina din fotografie.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este nevoie să vă spun că Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate din România, pe care din păcate nu am descoperit-o decât acum câțiva ani. Scrie romane polițiste, pline de mister și dacă voi avea ocazia, îmi doresc să citesc tot ce a scris. Aici găsiți lista cu toate recenziile făcute de mine la cărțile sale.

Ca totdeauna visez mult, aş zice potpuriu de vise, şi color. Laura — Ea — se iveşte la urmă. Poartă aceeaşi rochie de bal din fotografie, doar că e roşie. Un roşu aprins. Poate că aşa era şi în realitate. Are o expresie impenetrabilă, ochii mă privesc cu răceală. O întreb stupid, ca pe o străină, folosind formula de reverenţă: “Ce mai faceţi?” Privirea ei lungă, direcţionată, mă paralizează. Inima îmi bate isteric şi simt că nu mai pot îndura. Brusc, fără un cuvânt, se răsuceşte uşoară şi pleacă. Uşa, trântită cu putere, mă trezeşte.

Am primit această carte pentru recenzie de la prietenii de la librăria online Târgul Cărții.ro, cărora vreau să le mulțumesc din suflet pentru minunatele cărți pe care mi le-au trimis în ultima perioadă. Pe site-ul lor găsiți cărți de anticariat sau chiar noi la prețuri mici și foarte mici, ceea ce e extraordinar. Acest roman despre care vreau să vă povestesc în continuare l-am primit în folie și era nou-nouț.

A fost înmormântat a doua zi, spre prânz. O zi de primăvară radioasă. De felul meu nu sunt o campestră, dar atunci, acolo, natura m-a impresioat. Cred că cimitirele sunt azi singurele oaze unde natura, nemutilată de simbolurile ei urbane, mai cu seamă acustice, se mai manifestă în toată magnificienţa ei. Mă tulburau îndeosebi cireşii japonezi, paletă explozivă în arpegii de roz, obsesiv-prezenţi în toate romanele lui M. Râdea adesea, parcă vinovat, ca de o slăbiciune, ca de un viciu ascuns: “Teodoreanu exultă cu zarzării înfloriţi, eu plâng cu cireşii japonezi”.

(mai mult…)

O bombă pentru Revelion – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

15675861_1426283637391349_7552214364644822311_o

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1999 (2015 la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, mister,  roman polițist

Număr pagini: 217

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

PREZENTARE

Un vizitator intră într-un magazin de antichități, lasă un aparat-capcană și se face nevăzut. Poliția afla pericolul, numai ca unul dintre angajați ia casetofonul la petrecerea de Anul Nou. Autoritățile au câteva ore sa descopere bomba. Începe o cursă nebună pentru viață. Misiunea trebuie să aibă succes. Cum se sfârșește goana pentru viață?

PĂREREA MEA

Este cartea cu numărul 13 scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu pe care eu o citesc și mulți dintre voi știți deja că este printre autoarele mele preferate. Ea m-a făcut să iubesc literatura polițistă și să îi caut cu ardoare cărțile. I-am descoperit cărțile prin 2012, când lucram la librărie și a fost suficientă prima carte ca să îmi placă( aceasta este Cianură pentru un surâs).

Aveam așteptări ridicate de la această carte și nu întâmplător am lăsat-o pentru perioada sărbătorilor (mai exact, de Crăciun). Este o carte minunată, cu o mulțime de personaje, care te relaxează și te amuză. Tema cărții este misterul, iar titlul se referă, după cum v-ați aștepta, la o bombă reală ce urmează să explodeze de Revelion. Practic întreg romanul urmărește traseul imaginar al acestei bombe care ajunge de la un personaj la altul.

Stilul cărții este accesibil, foarte plăcut, iar personajele sunt delicioase. Nu aș putea alege un singur personaj preferat, deoarece toate au farmecul lor. De la copii, adolescenți, tineri, bătrâni ciudați, toți sunt bine construiți. Nu pot omite limbajul hazliu al personajelor și cuvintele folosite de aceștia, momente în care am râs copios. De parcă autoarea nu vroia un roman chiar tragic, atâta timp cât nu uităm că era căutată o bombă ce va exploda în seara de Revelion. Printre personajele cărții se numără Andrei Gogan, un tânăr pe care nu l-am prea agreat. Dar cum era de așteptat, i-am adorat pe soții Miga, Șerbănică și Florence. Ea, o excentrică, iar el, un zgârcit notoriu.

(mai mult…)

Violeta din safe – Rodica Ojog Brașoveanu (recenzie)

12_rodica-ojog-brasoveanu---violeta-din-safe

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1986

Număr pagini: 254

Tip carte: roman polițist, mister

Nota mea: 5/5

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoarea româncă a mai multor romane polițiste extrem de frumoase și interesante. Printre cărțile sale se numără Cutia cu nasturi; Stilet cu șampanie; Bună seara, Melania; Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, Minerva se dezlănțuie, etc.

Dintre toate romanele acestei autoare (peste 30) am citit vreo 12 până acum. Ca să nu le scriu pe toate, vă spun că le găsiți listate aici. Dintre toate acestea cel mai mult mi-au plăcut cele 6 romane din seria Melania Lupu și Răzbunarea sluților

Romanele polițiste scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu sunt asemănătoare cu cele ale Agathei Christie și vreau să vă spun că m-am îndrăgostit de stilul său literar de la prima carte citită. (Cianură pentru un surâs). Până să fac cunoștință cu cărțile sale nu prea citisem mai nimic polițist și eram sceptică că o să găsesc cărți de acest gen care mă vor face să nu mai dorm noaptea. Ei bine, asta am pățit la toate cele 12 romane scrise de autoarea româncă de romane pline de mister și acțiune.

Violeta din safe are ca temă principală tot misterul, cu ajutorul căruia scriitoarea dă viață unor pagini foarte vii. Mi s-a părut foarte interesantă această și mi-a plăcut extrem de mult. Titlul este un fel de măr al discordiei, violeta (floarea) generând tot felul de întrebări și nedumeriri. Nu lipsesc descrierile pline de umor care se împletesc armonios cu suspansul și evenimentele imprevizibile.

Personajele sunt unice, imprevizibile  și cu o viață din ce în ce mai complicată. Dan și Adriana sunt doi tineri naivi și îndrăgostiți care ajung martori în probleme legate de spionaj și crime. De aici până la răpiri și planuri ucigașe nu mai este decât un pas. Aceste roman m-a captivat total și parcă abia așteptat să revin la el ca să văd ce se întâmplă la final. În alt plan, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu formează o echipă perspicace ce au misiunea de rezolva enigme ce par fără soluție. Alte personaje sunt Vlad Calotă, Cati, Mary, Nina Mihai, doctorul Radian, Matilda Mantu, etc. (mai mult…)

Nopți albe pentru Minerva – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

17_rodica-ojog-brasoveanu---nopti-albe-pentru-minerva

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2007

Nota mea: 5/5

Tip carte: roman polițist

DESPRE AUTOR

Rodica Ojog-Brașoveanu a fost o scriitoare româncă de romane polițiste,  opera sa literară numărând 35 de romane și mai multe povestiri. A scris Cianură pentru un surâs, 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, Necunoscuta din congelator, Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, etc. 

DESPRE CARTE

De Rodica Ojog-Brașoveanu am citit până acum vreo 12 romane și încă de când i-am descoperit cărțile, a fost dragoste la prima lectură. Până atunci nu prea citisem nimic polițist și nici nu știam mare lucru despre această scriitoare româncă. Dar anii au trecut și numărul cărților citite s-au înmulțit, iar asta mă bucură foarte mult!

La baza acestei cărți stă o crimă ciudată, urmată de un întreg șir de evenimente care mai de care mai neobișnuite. Inginerul Trăilescu este ucis în mod brutal de un necunoscut, însă locuitorii comunei P. (loc ce  este intenționat păstrat anonim) îl bănuiesc de crimă pe un oarecare Damian.

Personajele sunt numeroase, de la frizerul comunei (Mișu Postolache), medicul (Morogan), Lia Georgescu, Vespasian Duma, Atena Dumitrescu, etc. Nu le voi enumera pe toate, însă trebuie să vă spun că în centrul romanului vor sta cei doi anchetatori principali, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu. Cei doi alcătuiesc un cuplu profesional foarte bine construit și prezentat de scriitoare.

Toate personajele romanului sunt unice prin felul lor de a fi și există și o parte amuzantă a scriiturii. M-au amuzat unele secvențe, cum ar fi ascunderea într-un butoi cu varză a unuia dintre personaje și periplul altuia prin curțile vecinilor, periplu însoțit de atacul unui câine asupra pantalonilor săi și furia altui personaj.

Practic, cam în tot romanul personajele sunt obsedate de eventualul atentat al criminalului asupra vieții lor și fiecare găsește soluții pentru a rămâne în viață. Minerva este ca de obicei o femeie cu un simț acut al observației și cu o inteligență ieșită din comun. Nu ezită nicio secundă să îl înțepe pe Dobrescu, fostul său elev din cariera sa de profesor de matematică.

Este o carte ușor de citit, relaxantă, pe alocuri amuzantă și cu suficient suspans cât să te țină cu ochii lipiți de ea. Mi-a plăcut mult acest roman și chiar dacă nu îl pot considera cel mai bun roman al Rodicăi Ojog-Brașoveanu pe care eu l-am citit până acum, merită citit și vi-l recomand călduros! Vă aștept cu impresii după ce îl citiți!

CITATE

Responsabilul avusese toată viaţa idei strălucite. Nu ezită deci şi sări înăuntru. Zeama de varză se revărsă ştiinţific, în conformitate absolută cu principiul lui Arhimede.

Avea o figură agresivă, amănunt datorat nu atât trăsăturilor, dealtfel destul de incerte, cât expresiei de îngâmfare excesivă. În general, trecea neobservat. Dacă totuşi se discuta despre contabil — la cârciumă, în frizerie — referinţele sunau totdeauna la fel: „Face yoga! Un ceas înainte de masă, stă în cap!”. Cuvintele erau însoţite invariabil de acelaşi zâmbet de un echivoc caracteristic. Treaba amuza nespus.

Profesorul Munteanu o saluta cu reverenţă, Dunăreanu o ignora, Drojdioară însă nu se putea stăpâni să n‑o acosteze sub pretextele cele mai fanteziste tocmai pentru că ştia că îi e profund dezagreabil. N‑avea motive s‑o menajeze, căci şi‑o închipuia greu acceptând să bea în compania lui „una mică de apetit, trei baterii la gheaţă şi p‑ormă om mai vedea ce s‑o alege…” Interesul medicului veterinar viza doar pe prezenţii, eventualii ori virtualii parteneri de petrecere.

« Older Entries