Grasă şi proastă – Rodica Ojog-Braşoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Braşoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2000

Gen carte: ficțiune, povestiri

Număr pagini:  279

Nota goodreads: 4.12

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Viaţa nu e doar în roz. E în toate culorile. Şi dragostea la fel. Nici nu-ţi trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minţi…Întâmplări cu oameni obişnuiţi în situaţii inedite, plecând de la poveşti de dragoste (sau mai degrabă anti-poveşti de dragoste), şiretlicuri, mici înşelăciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atâtea clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Braşoveanu.

PĂREREA MEA

Anul 2020, deşi a fost un an cu multe suişuri şi coborâşuri, a fost încheiat, în materie de lectură, cu o carte absolut delicioasă. Înainte de a vă vorbi despre această carte, trebuie să menţionez că nu sunt la prima lectură a cărţilor scrise de Rodica Ojog-Braşoveanu şi că am citit mare parte dintre cărţile sale. Am citit Violeta din safe, Coşmar, O bombă pentru Revelion, Nopţi albe pentru Minerva, Minerva se dezlănţuie, Vulturul dincolo de cornul lunii, Să nu ne uităm la ceas.

De obicei eu fug de povestiri şi prefer romanele. Un fir epic mai vast, o acţiune mai complexă. Dar cele 16 povestiri din carte au fost absolut captivante, aşa ca am încheiat anul într-o notă literară aparte. Grasă şi proastă este o carte de povestiri, 16 la număr, şi este o carte potrivită pentru relaxare, vacanţă sau dacă doriţi să citiţi o carte altfel. Se citeşte foarte repede, are 279 de pagini (depinde de ediţie) şi m-a captivat de la început foarte tare. Ca teme, avem societatea, lumea, cuplul, relaţiile interumane, prostia, eşecul, etc. În centrul acţiunii stă aproape tot timpul femeia, fiinţa sublimă (între ghilimele) care este suprinsă de autoare în toată splendoarea ei. Ce este femeia? În ochii Rodicăi Ojog-Braşoveanu, aceasta este fie o eroină, fie o fiinţă sortită eşecului în viaţă.

Grasă şi proastă – ironie şi amuzament

Titlul mi s-a părut dur, însă cred că este investit cu o ironie acidă la adresa femeilor cu multe defecte. Cum ar fi ca, tu ca femeie, să fii şi grasă, şi proastă? Ar înseamna să ai cele mai jalnice defecte. Cel puţin asta vrea să sublinieze autoarea. Pe lângă ironia fină care se desprinde din cuprinsul acestor scurte povestiri, există şi mult umor. Nu puţine au fost paginile la care am râs copios. Ca stil, cartea abundă în descrieri fascinante şi umoristice.

Personajele sunt delicioase, majoritatea sunt femei, însă să ştiţi că nici bărbatul nu a scăpat ochiului atent al autoarei. Este şi el criticat, bineînţeles, şi surprins în mediul lui domestic. Numele unora dintre personaje descriu esenţa societăţii în care trăim şi sunt personaje simple, modeste (unele), dar şi cu apucături ciudate (altele).Coca, Daniela, Maricica, Didina, Lilica, Tamara, Felicia, Amalia, Antoaneta, Ghiocel sunt doar câteva nume cu rezonanţă din această colecţie de povestiri. Deşi personajele sunt foarte diferite, au ceva în comun: imaginea şi personalitatea femeii, privită din mai multe perspective.

Unele dintre personaje suspină după prima iubire, altele au parte de un destin care se va schimba într-un mod neaşteptat. Altora norocul le va surâde când se aşteaptă mai puţin, altele impresionează prin viclenie şi ridicol. Alte femei, aflate la vârsta a doua sau a treia, te impresionează pur şi simplu prin ridicol şi maniere ciudate. Cupluri aflate la apusul vieţii care suspină melancolic după tinereţe şi vigoare. Secrete de familie, trădări, iubiri neaşteptate şi gesturi ieşite din comun. Ar fi extrem de multe de zis despre aceste povestiri, însă imposibil de descris într-o scurtă recenzie.

De ce să citiţi cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu?

Pentru că prezintă, sub un strat gros de umor, defectele unei societăţi aşa cum este ea, fără menajamente. Pentru că eşti captivat, surprins, dar şi amuzat, în acelaşi timp.

De ce să citiţi Grasă şi proastă?

Pentru că este o colecţie de povestiri amuzante, pline de ironie şi umor, care chiar merită citită. Dacă sunteţi ca mine, genul de cititor care fuge de povestiri, nu vă speriaţi. Chiar sunt povestiri pe care nu le veţi putea lăsa din mână aşa uşor. Eu i-am oferit 5 steluţe din 5 pe goodreads. Recomand călduros cartea şi vă aştept cu impresii.

CITATE

Ulterior avea să i-o reproşeze amarnic lui Mirel, adică la ce o mai trambalase pe trenuri şi o chemase de caraghioasă tocmai de la Bârlad, dacă ştia care e poziţia maică-sii, înainte de a-i fi dat bună ziua?Aştia te vor slugă la ei, pe viaţă, să-i tragi pe ăilalţi după tine…Se gândesc la fete, nu la fericirea ta.

Dacă cineva i-ar fi spus că, în fond, e într-o ureche, o babă ciufută şi insuportabilă, acceptată pentru că este o bogată în cel mai strict sens al cuvântului, s-ar fi distrat straşnic, râzând în guşa epilată hebdomadar de cosmeticiană.

Top cărţi 2020

Este obligatoriu să fac un top al cărţilor citite în 2020. A fost un an greu, cu multe schimbări, cu multe frustrări, cu mai puţin chef de lectură în unele perioade şi cu mai puţină activitate pe blog ca de obicei. Dar promit ca în 2021 să fiu puţin mai activă, chiar dacă o să scriu şi articole mai scurte. În 2020 mi-am propus să citesc 70 de cărţi şi am reuşit să citesc un număr fascinant de … 70 cărţi. În topul cărţilor citite în acest an se numără:

  1. Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon
  2. Ultimul capitol – Knut Hamsun (aici trişez, deoarece am mai citit cartea o dată în 2014)
  3. Stâlpi de sare – Fadia Faquir
  4. Povestitorul – Jodi Picoult
  5. Fata din lut – Heather Tucker
  6. Iubire cu i mic – Francisc Miralles
  7. Şatra – Zaharia Stancu
  8. Numără stelele – Lois Lowry
  9. Fata cu palton albastru – Monica Hesse
  10. Regina roşie – Philippa Gregory

Şi pentru că la numărul 2 am trişat cu o carte recitită, mai adaug una care m-a fascinat:

11. Masca – Dean Koontz (pseudonim Owen West)

Vreau să precizez că toate aceste cărţi mi-au plăcut super mult, iar ordinea lor este perfect aleatorie. În sensul că cea de pe poziţia 10 nu este mai prejos decât cea de pe 1 sau invers. Sper ca anul 2021 să fie un an bogat în lecturi şi să descopăr, de ce nu, alte stiluri şi alţi autori. Voi ce cărţi fascinante aţi descoperit în 2020? Cum a fost anul vostru literar?

Fata cu palton albastru – Monica Hesse (recenzie)

Autor: Monica Hesse

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2018 la Youngart)

Gen carte: ficțiune, istorie, holocaust, young adult

Titlu original: Girl in The Blue Coat

Număr pagini:  296

Nota goodreads: 4.03

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Amsterdam, 1943. Hanneke procură și livrează mărfuri de pe piața neagră, le ascunde părinților îngrijorați adevarata natură a ocupației sale și-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemții au invadat țara. După o livrare obișnuită, o clientă ii cere ajutorul. Așteptându-se ca doamna Janssen s-o roage să obțină carne sau cafea veritabila, Hanneke este șocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrâna doamnă o ascundea. Inițial, Hanneke nu vrea să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, ii deschid ochii în fața mașinariei de război naziste și o obligă să acționeze.

PĂREREA MEA

Din punctul meu de vedere, este o carte superbă care merită toată lauda și recomandările. Monica Hesse este o scriitoare și o jurnalistă americană. Voiam să citesc această carte de ceva timp, dar nu reușeam să fac rost de ea. Romanul a apărut la noi în 2018 la Editura Youngart (Art).

Are 296 de pagini, se citește repede și vă spun cu mâna pe  inimă că am devorat-o în 2 zile. Tema principală a cărții este războiul, dar întâlnim și relațiile interumane, care sunt frumos conturate.

Legat de semnificația titlului, acesta oferă indicii despre un personaj cheie al romanului, o fată cu un personaj albastru. Cadrul acțiunii este Olanda, o țară pe care mi-aș dori să o vizitez la un moment dat. Personajele sunt numeroase: Hanneke, Mirjam, Amalia, familia lui Hanneke, Mina, Elsbeth, etc. (mai mult…)

Masca – Dean Koontz (recenzie)

Autor: Dean R. Koontz

Naționalitate: americană

An apariție: 1981 (1993 la Editura Olimp )

Gen carte: roman, ficțiune, thriller, mister, paranormal, suspans

Titlu original: The Mask

Număr pagini: 287

Nota goodreads: 3.79

Nota mea: 5/5

PĂREREA MEA

Dean R. Koontz este un autor american, autor de romane thriller și horror și care a publicat și sub pseudonimul de Owen West. De la el am mai citit doar Șoapte, un roman care m-a șocat și fascinat în același timp. Masca a apărut în 1981 și face parte din genurile thriller, horror, mister și fantasy. Practic un amestec de mai multe genuri.

Cartea mi s-a părut un fel de joc de-a șoarecele și pisica, iar titlul mi s-a părut mai mult metaforic: orice om poate purta o mască (sau mai multe) și s-ar putea să descoperim lucruri nebănuite. Abia la finalul romanului mi-am dat seama că masca din titlu poate avea numeroase conotații. Ca teme, avem reîncarnarea, familia, amintirile, copilăria, supraviețuirea. Este de asemenea, și un roman psihologic; participăm la emoțiile și trăirile personajelor și credeți-mă, pot fi dintre cele mai bulversante.

Am pomenit de titlul metaforic, dar aș mai vrea să fac o observație: masca se referă aici și la înfățișările răului, dar și la imaginea personajului principal. Ca stil, romanul este absolut captivant. Se citește foarte repede și nu mai poți lăsa cartea din mână pentru că vrei să afli cât mai multe detalii despre personaje și acțiune. În carte există, de asemenea, întâmplări supranaturale, iar acestea apar chiar de la început.

(mai mult…)

Regina roșie – Philippa Gregory (recenzie)

Autor: Philippa Gregory

Naționalitate: britanică

An apariție: 2010 (2011 la Editura Polirom )

Gen carte: roman, ficțiune, istoric, perioada victoriană

Titlu original: The Red Queen

Număr pagini: 360

Nota goodreads: 3.79

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Regina roşie, al doilea roman din ciclul dedicat Războiului celor Două Roze, îmbogăţeşte galeria de femei puternice şi influente creată de Philippa Gregory cu o figură emblematică pentru istoria Angliei: lady Margaret Beaufort, femeia ale cărei ambiţie, inteligenţă şi curaj au dus la întemeierea dinastiei Tudor.

Romanul urmăreşte cu fidelitate transformarea ei uluitoare dintr-o tînără inocentă şi pioasă de nouă ani, silită să se supună fără proteste dorinţelor familiei pentru a încheia o căsătorie lipsită de iubire, într-o curteană abilă şi hotărîtă.

Ea nu se dă în lături de la cele mai primejdioase uneltiri, de la cele mai îndoielnice alianţe sau cele mai avantajoase căsătorii pentru a-şi împlini visul cel mai fierbinte: acela de a-şi vedea fiul pe tronul Angliei.

Philippa Gregory zugrăveşte în culori vii perioada adolescenţei şi maturităţii sale într-o Anglie sfîşiată de rivalităţile dintre Casa de Lancaster şi Casa de York şi devastată de bătăliile sîngeroase din Războiul celor Două Roze.

PĂREREA MEA

Primul meu contact literar cu Philippa Gregory și deja m-am îndrăgostit iremediabil de stilul său. Auzisem doar de bine despre scriitoarea britanică și tare mult voiam să îi citesc cărțile. Și cred că nu mă voi lăsa până nu citesc tot ce a scris. Acesta este visul meu măreț de cititor care a descoperit un nou autor preferat. Philippa Gregory este o autoare britanică care a scris numeroase romane de ficțiune istorică, bine construite și documentate.

Regina roșie a fost pentru mine o lectură un pic dificilă la început, mai ales din cauza personajelor care poartă aceleași prenume. Dar odată ce pătrunzi în miezul acțiunii, nu te mai poți desprinde prea ușor.

Nu m-a pasionat istoria în școală, nu îmi plăcea să memorez date și etape ale evenimentelor istorice sau evenimente istorice în sine, așa că mereu am fost sceptică să citesc cărți inspirate din istorie. Și asta este și vina felului în care istoria este predată în școli.

În afara unei singure profesoare din liceu care știa să ne vorbească frumos de regii României și prezenta totul ca o poveste captivantă, niciun alt profesor nu m-a făcut să îndrăgesc istoria.

Ficţiune istorică – secolul XV

Vădit lucru, nu sunt o lumină pentru oamenii de rând din sat, așa cum nu sunt nici pentru cei din palat. Am doisprezece ani; dacă oamenii nu văd acum că sunt o lumină într-o lume întunecată, când vor vedea?
(mai mult…)

« Older Entries