Îmblânzitorul apelor – A. R. Deleanu

imblanzitorul

Autor: A. R. Deleanu

Naționalitate: română

An apariție: 2014 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 168

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Îmblânzitorul apelor (Casa de Pariuri Literare, 2012 / Herg Benet, 2014) este povestea ultimelor săptămâni ale unei familii captive într-o casă luată de apele unui potop global – un roman existențialist despre începuturi și sfârșituri, iubire și moarte, om și ce poate fi dincolo de el. Premiul Tiuk 2013 pentru debut / Nominalizat la premiul pentru roman de debut la Chambery, Franța, 2013 / Nominalizat la premiul Vladimir Colin 2014.

PĂREREA MEA

Am primit această carte interesantă de la Editura Herg Benet și trebuie să recunosc că atunci când am primit coletul și am văzut cât e de mică (168 de pagini) mi-am zis că o voi citi foarte repede. Și nici nu am mai citit până acum nimic altceva de acest autor.  Însă să știți că este o carte complexă și nu prea ușor de înțeles. Eu cel puțin m-am simțit pierdută de la primele pagini. Mi-a plăcut însă mult ideea cărții și faptul că scriitorul te duce într-un univers apocaliptic care te îndeamnă la visare.

Am crezut că orbesc, soarele era atât de puternic, încât, pentru câteva clipe, nu am mai putut vedea nimic. Apoi am văzut corbul, care se învârtea în cercuri tot mai mari, până mi-a ajuns deasupra capului. A coborât și mi s-a așezat în palmă. Îmi țineam respirația, să nu-l alung. Îl priveam țintă în ochi și puteam jura că mă înțelege. Chiar mă gândeam că îmi poate citi gândurile. Tare bizar.

Nu știu cât de bine pot eu descrie acum ce am simțit în timpul lecturii și cât de bine am înțeles ceea ce transmite cartea, dar vă asigur că în fiecare pagină puteți găsi înțelesuri diverse. Limbajul este în mare parte întortocheat, plin de metafore și te face să ții cartea aproape de tine, să profiți de fiecare secundă liberă ca să vezi ce se întâmplă mai departe.

Orice clipă de fericire temporară – o băută pe cinste, un flirt reușit, o partidă bună, iartă-mă, iubito, un salariu rezonabil, nu părea să schimbe cu nimic mizeria de acasă.

Scrierea este una halucinantă, iar ceea ce se întâmplă în carte mă duce cu gândul la Apocalipsă, la acel moment în care omenirea va pieri treptat, fără posibilitatea salvării. Un El și o Ea, alături de familia lui, sunt personajele cărții, iar acțiunea mi s-a părut pe lângă haotică, destul de confuză. Fiecare cititor își formează propriile opinii și poate fiecare vede această carte în felul lui, dar eu personal am simțit de parcă eram și eu în casa lor și asistam la imaginea apelor învolburate care mătură totul. (mai mult…)

Menajeria lui Jamrach – Carol Birch (recenzie)

menajeria-lui-jamrach_1_fullsize

Autor: Carol Birch

Naționalitate: britanică

Titlu original: Jamrach’s Menagerie

An apariție: 2011

Număr pagini: 295

Nota mea: 3/5

Gen carte: istorie, ficțiune, aventură, fantasy

Carol Birch este o scriitoare britanică de succes, autoarea romanelor Jamrach’s Menagerie, Little Sister, The Fog Line, Scapegallows, etc. Singurul său roman tradus în limba română este Menajeria lui Jamrach.

„O călătorie e un rit de trecere, un vis, o oglindire… Vasul e un microcosm al lumii, societatea umană ridicată la putere. Marea nu are nimic raţional. De-asta îi atrage deopotrivă pe aventurieri şi pe scriitori.(Carol Birch) – paragraf de la începutul romanului

Am ales să citesc acest roman de aproape 300 de pagini atrasă fiind de titlul cărții care promitea foarte mult. Conform dicționarului, menajeria este  o colecție de amimale sălbatice și exotice sau un loc special amenajat unde sunt ținute aceste animale. Așadar, titlul ne promite o incursiune în lumea exotismului animal, în lumea fantastică și plină de aventuri a sălbăticiunilor. Însă acest roman mi s-a părut mult mai mult decât atât: menajeria domnului Jamrach este un loc de evoluție a personajului principal, Jaffy Brown, care atacat de un tigru, ajunge să lucreze pentru Jamrach, negustorul de curiozități.

Interesant mi s-a părut faptul că romanul are la bază un personaj real: Jamrach a existat cu adevărat (1815-1891) și a fost cu adevărat pasionat de animale sălbatice și exotice. Același personaj excentric real este menționat și în Dracula, faimosul roman al lui Bram Stoker  pe care îl recomand. Această carte m-a dus un pic cu gândul la altă carte care mi-a plăcut foarte mult, Viața lui Pi, cartea lui Yann Martel. Și în romanul lui Martel animalele ocupă un rol primordial.

(mai mult…)

Justine – Marchizul de Sade

descărcare

Autor: Donatien Alphonse François de Sade (Marchizul de Sade)

Naționalitate: franceză

An apariție: 1791

Titlu originalLes Infortunes de la Vertu

Nota mea: 4/5

 Cel sărac îl înlocuieşte pe cel slab, ţi-am mai spus-o, să-l ajuţi înseamnă să încâlci ordinea stabilită, să te opui naturii, să răstorni balanţa pe care se sprijină cele mai sublime construcţii ale ei. Înseamnă să participi la o egalitate periculoasă pentru societate, să încurajezi nepăsarea şi trândăvia, să-l înveţi pe sărăntoc să fure de la cel bogat, dacă cumva acesta va refuza vreodată să-i dea de pomană — şi asta din cauză că sărăntocul va fi luat obiceiul să capete ajutor fără să muncească.

Este vorba despre o carte interesantă ce o are în prim plan pe Justine, o tânără virtuoasă. Marchizul de Sade a dus o viață extrem de zbuciumată, fiind de multe ori blamat, respins de literatura vremii și chiar interzis ca scriitor. Copila orfană de la vârsta de 12 ani este pusă în fața unui destin crud în care trebuie să se descurce singură. Sora tinerei Justine, Juliette alege calea păcatului, pe când protagonista cărții rămâne pe drumul virtuții și al încrederii în puterea divină.

Recomand această carte deoarece vorbește despre destin, despre puterea de a lupta cu viața și cu destinul aprig. Vă invit să îl citiți pe Sade, mie mi-a plăcut această carte și chiar mi-aș dori să mai citesc și alte cărți ale sale când voi avea ocazia!

 Câtă vreme însă studiul atent al naturii dovedeşte că tot ce fiinţează pe acest pământ are aceeaşi valoare în ochii ei, nu voi crede că schimbarea uneia din aceste fiinţe în altele o mie poate vreodată să-i calce legile.

Adevărata fericire nu se află decât în virtute, şi dacă Dumnezeu îngăduie ca ea să fie persecutată pe pământ, este doar pentru a-i pregăti o răsplată mai minunată în cer.

Psihologia pozitivă – Roseline Blum (recenzie)

Această carte este una foarte interesantă și chiar merită răsfoită. Crezul psihologiei pozitive spune că în viață nu este totul roz, însă lucrurile se pot schimba în așa fel încât să fim fericiți. Această lucrare oferă informații concrete despre evoluție și autocunoaștere, adresându-se celor care vor o schimbare și un viitor mai bun.

Potrivit fondatorilor psihologiei pozitive, există un număr de 6 calități și 24 de forțe care stau la baza vieții împlinite. Cele 6 calități sunt: înțelepciunea și cunoașterea, curajul, omenia, dreptatea, cumpătarea și transcendența.

Cele 24 de forțe sunt: creativitatea, curiozitatea, deschiderea spiritului, gândirea critică și autoafirmarea, plăcerea de a învăța, simțul perspectivei și discernământul, autenticitatea și onestitatea, vitejia, perseverența, entuziasmul și optimismul, amabilitatea și generozitatea, iubirea, inteligența emoțională, buna credință și mărinimia, spiritul de echipă și loialitatea, arta conducerii, compasiunea și iertarea, modestia și smerenia, răbdarea, prudența și ponderarea, stăpânirea de sine, aprecierea frumuseții și a excelenței, gratitudinea și recunoștința, speranța, râsul și surâsul, credința și spiritualitatea.

CITATE

 Forța iertării este o recunoaștere a imperfecțiunii altora, dar și a imperfecțiunii noastre. Când ai capacitatea de a ierta, te afli pe drumul înțelepciunii. O persoană ranchiunoasă care dorește să se răzbune, rămâne agățată de trecut.

 Ține minte: a fi curajos înseamnă să-ți transformi temerile în provocări. Cu cât vei face mai mult acest lucru, cu cât această atitudine îți va deveni mai firească.

 Oamenii care au răbdare, care sunt prudenți și ponderați, rezistă mai ușor impulsurilor. Suferă mai puțin decât temerarii și construiesc un viitor mai solid.

Pași prin care poți învăța să-ți asumi riscuri în viață

ppl

1. IA-ȚI VIAȚA ÎN MÂINI!

Dar noi suntem cei care decidem cum ne trăim viața…iar dacă nu învățăm faptul că trebuie să ne asumăm anumite riscuri în viața de adult, nu am putea să ne împlinim visele și dorințele. Este absolut normal să ne dorim mai mult de la viață și chiar foarte indicat.

2. SĂ NE STABILIM UN SCOP CLAR

Fără un scop clar, nu vom ști nici ce riscuri să ne asumăm. De asemenea, stabilindu-ne un scop concret, vom ști și când trebuie să renunțăm și când nu la ceea ce ne-am propus.

3. ANALIZA ASPECTELOR NEGATIVE ȘI POZITIVE

Trebuie sa fim foarte atenți la riscurile pe care ni se asumăm, dar și la aspectele pozitive și negative care decurg de aici…

4. CUM REACȚIONĂM?

Ca un copil, ca un adult sau ca un adolescent? Trebuie însă să fim atenți să nu ne asumăm riscuri din furie, ori gelozie, deoarece aceste lucruri nu ne vor aduce nicio bucurie.

5. MERITĂ SAU NU ACEST RISC?

6. LA TIMPUL POTRIVIT

Un anumit risc se spune că are și timpul său potrivit. Așa că nu trebuie să amânăm la nesfârșit acel risc. Viața este imprevizibilă.

7. TRECI LA ACȚIUNE!

Odată ce ai căpătat încredere în a risca, fă-o!

« Older Entries