Anna și sărutul franțuzesc – Stephanie Perkins (recenzie)

Autor: Stephanie Perkins

Naționalitate: americană

Titlu original: Anna and the French Kiss

An apariție: 2010

Nota mea:5/5

Gen carte: Young Adult

Trilogie: da

Despre Stephanie Perkins nu auzisem nimic până să citesc această carte și am avut plăcuta surpriză să constat că scrie cărți drăguțe, amuzante și foarte romantice. Anna și sărutul franțuzesc este prima carte dintr-o trilogie amuzantă și sper ca foarte curând să citesc și celelalte două cărți.

Subiectul cărții se rezumă astfel: adolescenta Anna Oliphant este trimisă la Paris să studieze și acolo ajunge să trăiască întâmplări care îi vor marca viața. În Paris îl va cunoaște pe Etienne St. Clair, un tânăr simpatic care îi va pune inima pe jar. Cartea are un romantism aparte, iar toate personajele alcătuiesc un tablou unic. Mi-a plăcut mult de Anna și am admirat felul ei de a fi, cât și faptul că reușește să se acomodeze destul de ușor cu viața din Franța. În afară de partea romantică, scriitoarea prezintă în acest roman și aspecte ale relațiilor de familie, cu bune și cu rele.

Anna oscilează între dorul de casă, de părinți și sentimentul tot mai puternic pe care îl are față de arătosul Etienne. Întregul roman este un fel de cronică a adolescenței și ceea ce cred că mi-a plăcut foarte mult este întreaga atmosferă. Acțiunea decurge lin, personajele sunt surprinse în deplină evoluția, iar finalul cărții este unul cât se poate de interesant.

Dacă ar fi să aleg o scenă a cărții care mi s-a părut interesantă aș alege momentul în care Anna și Etienne se întorc în propria familie și încep să țină legătura prin telefon sau prin mailuri. Felul în care scriitoarea prezintă conversațiile lor mi s-a părut unul amuzant și chiar m-am relaxat citind această carte. Apropierea dintre ei se face lent și la ce se ajunge în final, vă las să descoperiți singuri. Deși cartea este destul de previzibilă și nu oferă foarte mult suspans, eu zic că merită să o citiți. Și vă aștept aici și cu o părere despre această carte.

CITATE

Zâmbetul îmi devine mai larg. Vorbisem şi cu Meredith de vreo câteva ori de când începuse vacanţa, dar ea nu e niciodată aşa de amuzantă ca St. Clair. Merg cu telefonul în living, unde Seany e ghemuit cu Sand Person de la mine. Privim numărătoarea inversă împreună. Sunt cu trei ore înaintea lui St. Clair, dar nu ne pasă. Când a bătut miezul nopţii, am suflat în goarne imaginare şi am aruncat confetti imaginare.

Trag adânc aer în piept. Răcoarea umedă dinspre copacii din apropiere îmi umple plămânii. Ce doresc? Grea întrebare.

Vreau să mă duc acasă, dar trebuie să recunosc că mi-a plăcut, în seara asta. Şi dacă ăsta e singurul prilej din viaţa mea de a vizita Parisul? Ştiu că tocmai i-am spus lui St. Clair că nu vreau să fiu aici, dar există o parte din mine – o parte micuţă, micuţă – care e curioasă.