Omul obsedat de cărți – Allison Hoover Bartlett (recenzie)

omul-obsedat-nemira

Autor: Allison Hoover Bartlett

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2009

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 274

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Ani de-a rândul John Gilkey a furat o mulțime de cărți rare din librării și anticariate. Nu din dorința de a obține un profit, ci dintr-o iubire obsesivă. Pe urmele lui a pornit un împătimit al cărții și așa a început jocul de-a șoarecele și pisica – palpitant și amuzant. Allison Hoover Bartlett ne oferă o incursiune în lumea cărților și a celor care ar face orice ca să facă rost de ele.

PĂREREA MEA

Am primit această minunată carte de la ultimul colaborator al blogului, editura Nemira, căruia țin să îi mulțumesc din suflet pentru acest exemplar. Când am ales această carte am avut senzația că îmi va plăcea foarte mult și că mai mult ca sigur voi descoperi un roman palpitant. Este o carte palpitantă, însă sincer mă așteptam la ceva  mai bine conturat și la o singură poveste incitantă.

Aveam așteptări mari de la această carte, deoarece titlul și coperta spun destul de multe despre carte. Stilul cărții este accesibil, o veți parcurge destul de ușor și cred că o să vă placă subiectul cărții. Este un roman ficțional care are în prim-plan un subiect care mie personal mi s-a părut interesant: furtul cărților rare și motivele pe care un hoț de acest gen le-ar avea pentru a sustrage diferite titluri.

Să fie oare o pură pasiune pentru cărți sau o victorie câștigată cu stima de sine? Este prezentat cazul lui John Gilkey, personaj care este îndrăgostit de cărți și face orice, dar absolut orice, ca să le obțină. Interesant mi s-a părut faptul că, deși este băgat la închisoare pentru ilegalitățile pe care le comite, își face mereu un nou plan pentru atunci când va ieși din închisoare. Un colecționar de cărți se află pe urmele sale și face tot posibilul să îl descopere și să îl dea pe mâna poliției.

Autoarea romanului ne propune să facem cunoștință cu povestea lui Gilkey și cu o sumedenie de amănunte despre el, familia sa și pasiunea sa pentru cărți. Cu toate că mi s-a părut o carte interesantă, mi-aș fi dorit ca acest subiect să fie mai bine exploatat și mai bine conturat. Cartea are numai câteva personaje și doar 264 de pagini pe care cred că le veți citi repejor. Cum am mai spus, acțiunea nu este foarte complexă, nu are o intrigă puternică, ci doar un personaj bizar cu pasiuni ciudate care oferă cititorului o modalitate de relaxare într-o frumoasă (sau ploioasă) zi de toamnă.Recomand cartea celor care vor o lectură ușurică, frumoasă și care are ca subiect principal cărțile și hoții de cărți.

CITATE

Ce să fac cu toate cărțile mele? era întrebarea. Iar răspunsul, Citiți-le, îl trezea la realitate. Dar, oricum, dacă nu puteți să le citiți, n-aveți decât să le mângâiați. Să aruncați un ochi pe ele. Să le lăsați să se deschidă unde vor ele.

Să mă aflu în preajma lui Gilkey era la fel de palpitant, deși, în loc de fiorul visceral pe care țin minte că-l simțeam când eram copil, acum mă străbătea un fior intelectual.

Povestea, în schimb, despre cum lua cărți și cum ajunsese departe pentru că făcuse chestia asta. Părea inteligent, dar pronunța greșit o mulțime de cuvinte, cum fac adesea oamenii cultivați care n-au crescut într-un mediu cultivat.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: