Autor: John Steinbeck
Naționalitate: americană
An apariție: 1939 (2013 la Editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, literatura clasică, familie, dramă
Număr pagini: 600
Titlu original: The Grapes of Wrath
Nota goodreads: 3.98
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Este un roman realist american scris de John Steinbeck și publicat în 1939 de Editura Viking. A primit National Book Award și Premiul Pulitzer pentru ficțiune și a avut un rol proeminent în acordarea Premiului Nobel pentru literatură în 1962.
Are loc în timpul marii crize economice, romanul se concentrează asupra familiei Joad, o familie săracă de fermieri. Aceștia au ajuns să fie arendași acasă în Oklahoma din cauza secetei, a dificultăților economice, a schimbărilor din industria agricolă și a executărilor silite ale băncilor care îi obligă pe arendași să nu mai lucreze. Datorită situației lor aproape fără speranță și, în parte, pentru că sunt prinși în Dust Bowl, au plecat în California, împreună cu alte mii de „Okies” după locuri de muncă, pământ, demnitate și viitor.
PĂREREA MEA
John Steinbeck este un autor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. Până acum, am mai citit de la el Perla (4/5 ♥), La Răsărit de Eden (4/5 ♥), Șoareci și oameni (3/5 ♥) și Iarna vrăjbei noastre (2/5 ♥). Cel mai mult mi-a plăcut La Răsărit de Eden, pe care intenționez să o recitesc la un moment dat.
Fructele mâniei a apărut prima dată în 1939 și este un roman realist care surprinde viața în timpul Marii Crize Economice. Temele abordate sunt specifice realismului: moarte, suferință, boală, crimă, violență, dar și diverse forme de opresiune. Titlul cărții este o metaforă pentru suferințele personajelor, iar referințele biblice apar frecvent, unul dintre personaje fiind un fost preot.
Acțiunea se desfășoară în Statele Unite, mai exact în Oklahoma și California, considerată „țara făgăduinței” pentru multe dintre personaje. Personal, am citit cartea în aproximativ 10 zile, din cauza stilului complex și a perioadei aglomerate. Ediția de la Polirom are 600 de pagini și urmărește povestea tragică a familiei Joad, cu numeroase personaje foarte bine conturate.
Cartea include și o simbolistică aparte. Bunul și Buna, vârstnicii familiei, simbolizează vremurile apuse, iar decesul lor după ce părăsesc casa marchează despărțirea de vechi și speranța unui nou început. Maica, capul familiei (cel puțin așa am perceput eu), este o femeie puternică, aspră și răzbătătoare, în timp ce Taica este mai puțin marcant și nu pare capul familiei. Băieții mai mari sunt Tom – figură centrală și deosebit de importantă –, Noah – care pleacă în lumea largă –, și Al – adolescentul răzvrătit, surprins în plină maturizare.
Roza din Sharon, fiica cea mare în vârstă de 19 ani, căsătorită cu Connie (un tip laș și lăudăros) și însărcinată, simbolizează speranța unui nou început. Mezinii familiei, Winifred și Ruthie, reprezintă inocența și viitorul. Casy, fost preot, rămâne înțelept și inspirator prin cuvintele sale, deși nu mai practică preoția. Urmează spoiler.
Spoiler: Finalul cărții m-a lăsat mască – nu mă așteptam să văd imaginea unei lăuze care alăptează un om aflat pe moarte din cauza foametei. Este o scenă tulburătoare și fascinantă în același timp.
Mi-a plăcut cartea, chiar dacă finalul mi s-a părut incert și m-a provocat să am sentimente contradictorii, de la uimire la furie sau oripilare. Vă recomand totuși să îi dați o șansă, dar doar dacă aveți timp să o savurați cu atenție. Este o carte complexă, care necesită implicare pentru a urmări personajele și simbolurile. Pe Goodreads i-am oferit 4/5 steluțe, deși inițial m-am gândit să îi dau maximul.
Aștept cu drag impresiile voastre și mi-ar plăcea să îmi spuneți ce alte cărți de Steinbeck ați citit și v-au plăcut (sau nu).
CITATE
Glia asta roșcată, glia asta noi suntem; și anii când au năboit apele, și anii când s-a abătut praful, și anii de secetă – tot noi suntem aceia.
Pământul zămislea sub fier și sub fier își dădea cu încetul suflarea; căci nimeni nu-l iubea și nu-l ura, nimeni nu-i închina rugi și nimeni nu-i arunca blesteme.
N-aveți dreptul să pierdeți nădejdea. Familia noastră s-ar duce pe apa sâmbetei. N-aveți dreptul ăsta. (maica)
♥