Autor: Nazanine Hozar
Naționalitate: iranian-canadiană
An apariție: 2019
Gen carte: ficțiune, roman istoric, YA
Titlu original: Aria
Număr pagini: 512 (paperback
Nota goodreads: 3.57
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
„Un Doctor Jivago al Iranului.” – Margaret Atwood
În Iran, în 1953, un sofer pe nume Behrouz găsește un bebeluș abandonat pe o alee. Când adoptă fetița și-i pune numele Aria, nu știe cât de profund îi va schimba viitorul orfana cu ochii albaștri.
Pe măsură ce crește, Aria este prinsă între trei femei pe care soarta le-a adus in situația de a-i fi mame: soția lui Behrouz, care o bate; bogata văduvă Fereshteh, care-i oferă adăpost, dar nu-i poate oferi și dragoste, si Mehri cea nevoiașă, ale cărei secrete vor schimba tot ce credea Aria că știe despre viața ei.
În același timp, Teheranul este frământat de cumplite schimbări. Circula zvonuri despre un cleric înflăcărat exilat la Paris, pe nume Khomeini, care pare sa ofere un nou viitor țării. In mijlocul agitației, Aria se îndrăgostește de un băiat armean, surprins în tabăra greșita a revoluției. Și curând va fi si ea antrenata intr-o revolta care va schimba pentru totdeauna destinul țării si al oamenilor ei.
PĂREREA MEA
Scriitoare iranian-canadiană, Nazanine Hozar are o poveste de viață interesantă. S-a născut la Teheran, capitala Iranului, iar în copilărie s-a mutat cu familia în Canada, iar mai apoi în Surrey, Columbia Britanică. Aveam cartea asta pe lista mea cam de când a apărut și eram foarte curioasă să o citesc fiind atrasă de titlu, dintr-un motiv mai ciudat poate. Pe una dintre pisicile mele o cheamă Aria, așa că mi-am dorit să fac cunoștință cu o altă Aria. Cartea a apărut în 2019, iar la noi a fost publicată la Editura Trei, în traducerea Ruxandrei Ana.
În descrierea de la începutul recenziei găsiți descrierea cărții, așa că nu voi insista decât pe anumite aspecte care mie mi s-au părut importante. Temele abordate în acest roman vast sunt istoria, revoluția, familia, dar și prietenia, alături de alte teme mărunte. Cred că aș mai adăuga pe listă și supraviețuirea deoarece da, Aria este o supraviețuitoare și cam întreg romanul arată că multe dintre personajele sale se luptă pentru asta. La începutul cărții aflăm că romanul este dedicat mamei autoarei, Toba.
Odiseea Ariei – drumul spre maturizare
Titlul este reprezentat de numele personajului feminin principal, Aria și asistăm la călătoria sa existențială de la momentul nașterii până când ea ajunge adult. Acțiunea cărții debutează în 1953, chiar cu nașterea Ariei, care este abandonată de mama sa și adoptată de o altă familie. Personajele cărții sunt numeroase și sinceră să fiu, multora nu le-am găsit rostul. De asemenea, întâlnim mai multe planuri narative, iar asta mi-a lăsat impresia că scriitoarea s-a concentrat pe mai multe planuri, însă a pierdut din cursivitate.
Mehri, mama naturală a Ariei, se vede nevoită să o abandoneze pe Aria imediat după naștere, însă fețita este o norocoasă atunci când este găsită de bunul Behrouz, șofer în armată. În schimb, soția lui, Zahra, este o femeie rea, violentă și face tot ce e posibil ca să o chinuie pe Aria. Însă Zahra este, din punctul meu de vedere, nimic altceva decât suma experiențelor urâte rezervate de viață. Răutatea sa este o platoșă în fața celorlalți și un mod de a se proteja de suferință. Behrouz este opusul soției: blând, atent cu fetița și cu un suflet incredibil de bun.
Aria – fata cu trei mame
Povestea dintre Behrouz și Zahra este oarecum neașteptată și la fel mi s-a părut și felul în care viețile celor doi se vor schimba. O mulțime de alte personaje îi vor influența destinul Ariei, însă puține vor fi cele care îi vor binele cu adevărat. Aria va cunoaște abandonul, violența, durerea, boala, moartea, dar și prietenia și atașamentul de o figură maternă. Aria este fata cu trei mame: cea care o naște, cea care o crește un timp și cea care o va călăuzi restul vieții.
În afară de urmărirea parcursului existențial, mai există și un context istoric și politic tulbure, Revoluția Iraniană. Cartea are multe scene tulburătoare și de multe ori m-am simțit revoltată în fața atâtor momente neplăcute. Cartea mi s-a părut un fel de odisee/călătorie a Ariei spre un trai mai bun, în care a căpătat o casă, mâncare, haine și o educație. Cum este Aria ca un personaj? De un curaj nebunesc, îndrăzneață și puternică. Unele fire și idei se leagă abia spre finalul cărții, iar unele secrete ies la iveală.
Pe goodreads i-am oferit 4 din 5 steluțe, deși mi-am dorit să fie 5 din 5, mai ales pentru că am fost un pic dezamăgită de unele aspecte. Mă așteptam la mai mult de la această carte și îmi doream ca un roman cu numele de Aria să se concentreze mult mai mult pe viața ei. Iar numeroasele personaje nu prea își au locul aici, nu atât de detaliat cum le-a înfățișat scriitoarea. Acțiunea șchiopătează ici și colo și are tendința să te plictisească uneori. Dar este o carte bună, despre Iran și Revoluție și despre Aria, fata curajoasă. Așa că o recomand, indiferent dacă pe mine m-a captivat sau nu.
CITATE
Se zice că viața e formată din detalii, dar detaliile nu fac altceva decât să formeze întregul și, până la urmă, întregul contează.
A simțit vechea furie clocotind din nou în ea. Cât de ușor uită oamenii, s-a gândit. Dar poate că timpul voalează chiar și cele mai teribile amintiri.