Mai în noiembrie – Per Olof Ekstrom (recenzie)

Autor: Per Olof Ekstrom

Naționalitate: suedeză

An apariție: 1973

Gen carte: literatura clasica, realism

Titlu original: Maj i november

Număr pagini: 168

Nota goodreads: 3.20

Nota mea: 4/5

Per Olof Ekstrom a fost un scriitor suedez care a scris numeroase romane, iar la noi cred că cel mai cunoscut este N-a dansat decât o vară, pe care l-am citit în 2016 și a cărui recenzie o puteți citi aici. Personal, cred că acest autor nu este suficient de bine cunoscut în România și prea puțin tradus. În afară de cartea menționată mai sus, mai sunt câteva romane care se găsesc doar în anticariate.

Încep prin a spune că nefiind o carte cunoscută, nici nu a fost suficient explorată de cititori, iar nota mică de pe goodreads nu îi reflectă în niciun caz valoarea literară. Este doar părerea mea pur subiectivă. Am ales să citesc cartea fiind foarte intrigată de titlu. De ce mai în noiembrie? Mai este numele unei tinere de 20 de ani care are parte de un destin tragic. Noiembrie din titlu este o metafora pentru destinul tragic prin care trece Mai. Cartea nu este una veselă, nu există happy end-uri, dar am observat o analiză psihologică atât de fină la acest autor încât mărturisesc că nota pe care i-am dat-o este justificată.

Am observat predilecția lui Ekstrom pentru subiectele dure, tragice, deprimare și chiar suicid. Ne place sau nu, aceste lucruri fac parte din viață. Ca subiect principal, avem o încercare de suicid. Apoi totul se transformă într-un bâlci în care sunt antrenate alte personaje, care mai de care mai ridicole. Ele nu fac decât să profite de pe urma situației personajului feminin principal sau să o ponegrească. Avem relații disfuncționale, amantlâcuri și tot felul de situații complicate.

Mai este o tânără cu o viață aparent liniștită, dar apoi totul se schimbă atât de mult, că nici nu mai știi ce să crezi. Mi-a plăcut mult joaca de-a șoarecele și pisica din finalul cărții și jocul psihologic la care scriitorul te supune. Până pe la jumătatea cărții mă gândeam că e o carte de 3 steluțe, apoi am rămas uimită de talentul autorului când vine vorba de descrierile vaste și de parte psihologică.

Deși nu este o carte vastă, cu siguranță merită descoperită. Cine zice că romanele needitate de mult timp au mai puțină valoare? Mie îmi place ca la o anumită perioadă să caut comori vechi, uitate, să le iau acasă și să le descopăr.

Așa am mai găsit alte câteva cărți de prin anticariate care chiar m-au impresionat. Las lista mai jos dacă aveți nevoie de idei.

Învățătoarea cu ochii de aur – Stratis Myrivilis

Mireasmă de micsandre – Galina Serebreakova

Piciul – Alphonse Daudet

Contractul de căsătorie – Honore de Balzac

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: