Currently Browsing: Literatura americana

7 cărți cu personaje-pisici

Sunt mandra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie si despre cartile cu pisici si in acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se gasesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:

1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu

Nu mai e un secret pentru nimeni ca sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu si ca am citit un numar impresionant din cartile scrise de dansa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.

Puteti citi o mica recenzie aici.

2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura

I-am facut o recenzie aici daca sunteti curiosi.

3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa

Puteti sa cititi recenzia aici

4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles

Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.

5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa

Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.

6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa

Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.

7. Pisica musafir – Takashi Hiraide

Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.

Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.

Pânza Charlottei – E. B. White (recenzie)

Autor: E. B. White

Naționalitate: americană

An apariție: 1952

Gen carte: ficțiune, cărți pentru copii, fantasy, young adult

Titlu original: Charlotte’s Web

Număr pagini: 200

Nota goodreads: 4.19

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Wilbur este un porcuşor sensibil, care iubeşte pe toată lumea. Pentru el o viaţă fericită înseamnă o porţie bună de mâncare şi prieteni dragi alături. Chiar şi stăpânii care îi puseseră gând rău ajung să înţeleagă ce minune au în ogradă. Iar Wilbur, porcul care leşină de emoţie ca nimeni altul, răspunde bunătăţii cu dragoste şi loialitate.

PĂREREA MEA

Elwyn Brooks White a fost un autor american de cărți pentru copii care a scris comori îndrăgite și azi în întreaga lume. A primit numeroase premii, cum ar fi Newbery Honor din 1953, pentru romanul Pânza Charlottei. Pânza Charlottei a apărut prima dată în 1952, la editura Harper & Brothers.

Considerat un roman clasic al literaturii pentru copii, s-au realizat mai multe ecranizări și chiar și un joc video bazat pe povestea din carte. Titlul face referire la pânza țesută de unul dintre personajele cărții, păiențenița Charlotte. Temele cărții sunt prietenia, dar și moarea, schimbarea sau inocența. Personajele cărții sunt atât oameni, dar și animăluțe vorbitoare.

Deși este o carte scurtă, povestea din spate mi s-a părut interesantă. Eu aș recomanda-o atât copiilor, dar și adulților. Morala din spatele poveștii este puternică: prietenia adevărată este deosebit de importantă și poate fi rară. Dintre personaje, purceluțul Wilbur a fost preferatul meu. Este un purceluș vorbăreț extrem de simpatic care va cunoaște prietenia adevărată în prezența păiențeniței Charlotte. Între cei doi se va lega o prietenie aparte și de la ce pornește aceasta, prefer să păstrez mister. (mai mult…)

Litera stacojie – Nathaniel Hawthorne (recenzie)

Autor: Nathaniel Hawthorne

Naționalitate:  americană

An apariție:  1850

Gen carte: ficțiune, literatura clasică

Titlu original: The Scarlet Letter

Număr pagini: 320

Nota goodreads: 3.43

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Cu acțiunea plasată în America secolului al XVII‑lea, într‑o colonie puritană din împrejurimile orașului Boston, Massachusetts, Litera stacojie spune povestea lui Hester Prynne, care rămâne însărcinată în urma unei aventuri extraconjugale și dă naștere unei fiice, Pearl, fapt pentru care este condamnată de comunitate la moarte, iar ulterior să poarte litera „A“ – de la adulter – ţesută pe veșminte în culoarea stacojie.

De-a lungul cărții, considerată capodopera sa și unul dintre cele mai bune romane americane ale secolului al XIX-lea, Hawthorne explorează temele păcatului, vinovăţiei, pedepsei, căinţei și ispășirii.

PĂREREA MEA

M-am tot gândit și răzgândit cum să scriu câteva impresii despre acest roman clasic despre care poate mulți dintre voi l-ați citit sau de care măcar ați auzit. L-am citit prima dată în al doilea an de Litere și țin minte că mi-a plăcut. Citindu-l acum, la distanță de vreo 12 ani, îl privesc cu alți ochi și cu o experiență literară ceva mai bogată. Fiind un roman clasic, este destul de greu de citit, mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu acest gen de carte. Literatura clasică a fost prima mea dragoste și am bifat multe romane clasice, ba chiar pe unele le-am recitit.

Am citit cartea în romană, deoarece cred că dacă o citeam în engleză, nu m-aș fi descurcat prea bine, datorită limbajului vechi. Este o carte interesantă, dar (și aici există un mare dar) are și câteva minusuri. Nathaniel Hawthorne este un scriitor american, născut la Salem și a scris atât romane, cât și povestiri. Litera stacojie a fost scris în 1850, iar acțiunea sa este cuprinsă între 1642 și 1649, adică în secolul 17. Acțiunea se desfășoară în Boston, Massachusetts, în plină eră puritană. (mai mult…)

Circe – Madeline Miller (recenzie)

Autor: Madeline Miller

Naționalitate: americană

An apariție: 2018 (la noi, în 2020, la Editura Paladin)

Gen carte: ficțiune, fantasy, mitologie

Titlu original Circe

Număr pagini:  424

Nota goodreads: 4.26

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Lumea este condusa de zei si titani. O lume plina de rivalitati si intrigi in care Circe nu-si poate gasi locul. Mai intai, indura umilinta si dispretul propriei familii, fiindca ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui si cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternica precum tatal sau si nici fermecatoare ca mama ei nimfa. Dar Circe se dovedeste a fi un copil neobisnuit, care detine puterea vrajitoriei, ceea ce constituie de acum o amenintare pentru zei…

PĂREREA MEA

Goodreads, aplicația unde țin evidența cărților citite îmi arată că am terminat până acum 48 de cărți, printre care câteva sunt cărți audio. Și când mă gândesc că anul trecut am citit 50 de cărți, mi se pare că anul ăsta stau foarte bine. Problema este că am foarte multe restanțe la scris recenzii și de multe ori, dacă nu scriu ceva despre carte imediat după ce am terminat-o, uit din detalii și asta mă frustrează maxim.

Revenind la cartea noastră, Circe, trebuie să vă spun că autoarea, Madeline Miller este o autoare cu un potențial mare. Este din SUA, iar primul său roman este Cântul lui Ahile, pe care nu l-am citit încă. Dar poate va fi la un moment dat pe lista mea. Circe este genul de carte ideală pentru cititorii pasionați de mitologia greacă, cum sunt eu. Sau de literatura fantastica. Nu pot spune că sunt extrem de pasionată de literatura fantasy, însă într-o oarecare măsură mă atrage ca subiect. Deși este o carte grosuță, de peste 400 de pagini, nu vă speriați. Se citește foarte repede.

Romanul lui Madeline Miller îmi amintește de o altă carte, de Legendele Olimpului, scrisă de Alexandru Mitru. Am citit cele două volume din Legendele Olimpului prima dată la 12 ani, într-o vacanță de vară. Iar a doua oară când eram în primul an de Litere. În linii mari, Circe mi-a plăcut destul de mult. Nu cred că mai trebuie să explic de ce se numește așa cartea, însă dacă ar fi să mă refer la temele abordate, aș spune aici, pe lângă mitologia greacă, tema familiei, a iubirii sau a vrăjitoriei. (mai mult…)

Acolo unde cântă racii – Delia Owens (recenzie)

Autor: Delia Owens

Naționalitate: americană

An apariție: 2018 (la noi, în 2019, la Editura Pandora M)

Titlu original: Where the Crawdads Sing

Gen carte: ficțiune istorică, mister

Număr pagini: 384

Nota goodreads: 4.46

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Zvonurile despre Fata Mlaștinii au circulat mulți ani în Barkley Cove, un orășel liniștit de pe coasta Carolinei de Nord. Așa că, în 1969, când chipeșul Chase Andrews este găsit mort, localnicii bănuiesc imediat că a fost ucis de Kya Clark, adevăratul nume al Fetei Mlaștinii.
Însă Kya nu este nici pe departe sălbăticiunea pe care și-o închipuie lumea. Sensibilă și inteligentă, a supraviețuit singură în ținuturile luxuriante de pe malul oceanului, împrietenindu-se cu pescărușii, descoperind bogăția nesfârșită a pădurilor brăzdate de canale și învățând lecții de viață accesibile doar celor care trăiesc în natură.
Într-o bună zi, Kya simte înfiripându-se în sufletul ei dorința de a fi iubită, iar când doi tineri din oraș sunt atrași de frumusețea ei neobișnuită, viața i se schimbă complet, căpătând un alt sens.
Dar, nu după mult timp, ceva cu totul neprevăzut îi sfărâmă noua existență.
Acolo unde cânta racii îmbină cu un talent extraordinar povestea tulburătoare a maturizării unei fete părăsite de familie, un superb omagiu adus naturii, o emoționantă poveste de iubire și misterul unei crime.

PĂREREA MEA

Delia Owens este autoare, licențiată în zoologie la Universitatea din Georgia și doctorat în etologie la Universitatea din California. Se observă încă de la începutul cărții că există o documentare riguroasă în ceea ce privește descrierea vietăților din natură și a plantelor. Am citit cartea în aproximativ o săptămână, în mare parte pentru că am avut momente în care citeam puțin și apoi puneam cartea deoparte. Nu mă număr printre cei fascinați de carte, însă nu sunt nici printre cei care au o părere foarte proastă despre ea. Să zicem că sunt undeva la mijloc.

Aveam în plan să citesc cartea cam de când a apărut și am făcut-o deoarece eram curioasă să văd cum mi se va părea. Este o carte ok, are unele merite (cum sunt descrierile detaliate care creează o anumită atmosferă), însă după părerea mea, nu cred că merită laudele nenumărate. Povestea din spatele cărții este interesantă, însă pe mine nu m-a convins.

Titlul Acolo unde cântă racii ne oferă un indiciu al unui loc prezent în carte, iar ca teme am descoperit tema familiei, a iubirii, prietenia și mai ales, supraviețuirea. Personajele nu sunt foarte numeroase, iar în centrul acțiunii stă Kya, Fata Mlaștinii. Începând cu anul 1952, suntem alături de Kya în ceea ce se numește parcursul ei existențial. Și ajungem până în 1970, când Kya este adult, iar viața sa ia anumite întorsături. (mai mult…)

« Older Entries