Currently Browsing: Literatura americana

Dragă Edward – Ann Napolitano (recenzie)

Autor: Ann Napolitano

Naționalitate: americană

An apariție: 2020 ( la noi, la editura Litera – colecția Buzz Books)

Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană

Număr pagini:  384

Titlu original: Dear Edward

Nota goodreads: 4.13

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Într-o dimineață de vară, Edward Adler, un puști în vârstă de doisprezece ani, se îmbarcă la bordul unui avion care pleacă de pe Aeroportul din Newark cu destinația Los Angeles, împreună cu fratele său mai mare, cu părinții lor și alți 183 de pasageri. Printre aceștia se numără un afacerist de succes de pe Wall Street, o tânără care se confruntă cu o sarcină neașteptată, un soldat rănit în Afghanistan, un magnat, o femeie care fuge de soțul ei posesiv.

Dar avionul se prăbușește, iar Edward este singurul supraviețuitor. Povestea lui captează atenția întregii țări, dar băiatul se luptă să-și găsească locul în lume după pierderea tragică a familiei sale. I se pare că a rămas pentru totdeauna legat de avionul acela și de pasagerii din el. Apoi face o descoperire neașteptată, care-l va ajuta să obțină răspunsurile la câteva întrebări esențiale: Cum înveți să o iei de la capăt, după ce ai pierdut totul? Cum înveți să-ți recapeți încrederea? Cum găsești sensul vieții?

Dragă Edward este, în același timp, o poveste despre maturizare, un portret multidimensional al unor personaje de neuitat și o ilustrare a căilor prin care o inimă frântă poate învăța din nou să iubească.

PĂREREA MEA

Ann Napolitano este o autoare americană, iar romanul Dragă Edward a fost publicat întâia oară în ianuarie 2020 de Dial Press, devenind instant un bestseller New York Times. La noi, a apărut în același an, la editura Litera, în colecția Buzz Books ( o colecție în care am descoperit multe cărți bune) și face parte din categoria thriller, suspans și detectiv.

Are 384 de pagini și se citește destul de repede. Depinde cât de mult timp îi aloci și cât de repede te prinde. Subiectul este unul captivant (nu îl mai reiau, deoarece apare mai sus, la partea de descriere) și m-a emoționat. Nu până la lacrimi, cum au fost emoționați alți cititori, dar totuși. Ca teme, au fost abordate tema familiei, iubirea, supraviețuirea, destinul tragic, amintirile. Titlul este reprezentat de formula cu care începe o scrisoare și nu, nu este spoiler dacă vă spun că un element important al romanului sunt scrisorile. Cum anume, veți vedea dacă veți citi toată cartea.

 Cadrul acțiunii este SUA, în diferite locații (Los Angeles, spre exemplu). Personajele cărții sunt numeroase și trebuie să fii atent încă de la început la fiecare dintre ele ca să înțelegi care e treaba cu ele. În urma unui accident tragic de avion, Edward Adler, un puști de 12 ani, este singurul supraviețuitor. Este bine? Este rău? Bine, pentru că a supraviețuit. Pe de altă parte, rău, deoarece în accident și-a pierdut ambii părinți și fratele de 15 ani, pe Jordan. Și este rău, deoarece existența sa va fi mereu bântuită de această enormă pierdere.

După ce iese din spital, Eddie va locui cu unchiul John și mătușa Lacey, sora mamei sale, un cuplu care nu a reușit să facă un copil. Cei doi iau în serios rolul de părinți adoptivi, dar el nu se simte acasă și va găsi un refugiu în casa lui Shay, o fată de vârsta lui. Cei doi vor lega o prietenie frumoasă, cu suișuri și coborâșuri. Partea cea mai interesantă este abia după jumătatea cărții, când se întâmplă niște evenimente care fac din roman unul emoționant.

Cartea este formată din două planuri narative, unul fiind prezentul (de după accident) și unul este reprezentat de trecut (momentul de dinainte de accidentul aviatic). Iar saltul ăsta prezent-trecut mi s-a părut interesant. O întrebare care mi-a stat pe buze pe tot cuprinsul lecturii a fost: cum o iei de la capăt dacă te afli în situația lui Edward? Sincer, nu știu, deoarece este foarte greu să te gândești că ai putea fi pus în asemenea situație. Un asemenea șoc nu cred că poate fi depășit vreodată cu adevărat, iar durerea cel mult se mai estompează cu trecerea timpului. (mai mult…)

Fructele mâniei – John Steinbeck (recenzie)

Autor: John Steinbeck

Naționalitate: americană

An apariție: 1939 (2013 la Editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, literatura clasică, familie, dramă

Număr pagini:  600

Titlu original: The Grapes of Wrath

Nota goodreads: 3.98

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

 Este un roman realist american scris de John Steinbeck și publicat în 1939 de Editura Viking. A primit National Book Award și Premiul Pulitzer pentru ficțiune și a avut un rol proeminent în acordarea Premiului Nobel pentru literatură în 1962.

Are loc în timpul marii crize economice, romanul se concentrează asupra familiei Joad, o familie săracă de fermieri. Aceștia au ajuns să fie arendași acasă în Oklahoma din cauza secetei, a dificultăților economice, a schimbărilor din industria agricolă și a executărilor silite ale băncilor care îi obligă pe arendași să nu mai lucreze. Datorită situației lor aproape fără speranță și, în parte, pentru că sunt prinși în Dust Bowl, au plecat în California, împreună cu alte mii de „Okies” după locuri de muncă, pământ, demnitate și viitor.

PĂREREA MEA

John Steinbeck este un autor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. De la acest autor am mai citit până acum Perla (4/5 ♥), La Răsărit de Eden ( 4/5 ♥), Șoareci și oameni (3/5 ♥) și Iarna vrajbei noastre (2/5 ♥). Să zicem că cel mai mult mi-a plăcut La Răsărit de Eden, pe care doresc să o recitesc la un moment dat.

Fructele mâniei a apărut prima dată în 1939 și este un roman realist care prezintă fapte din timpul marii crize economice. Ca teme, întâlnim tema realistă, cu tot ce cuprinde ea, de la moarte, suferință, boală, crimă, violență, până la opresiuni de tot felul. Titlul este o metaforă pentru suferințele îndurate de personajele cărții, dar există și o referință biblică (iar astfel de referințe apar des în carte, deoarece unul dintre personaje este un fost preot).

Cadrul acțiunii este reprezentat de America, mai exact Oklahoma și California (pentru multe dintre personaje, un tărâm al făgăduinței). Personal, am citit cartea în vreo 10 zile. Și din cauza stilului complex, dar și din cauza perioadei aglomerate. Cartea are un număr generos de pagini (ediția de la Polirom are 600) și ne este prezentată povestea tragică a familiei Joad. Romanul are foarte multe personaje, iar majoritatea mi s-au părut super bine construite. (mai mult…)

Obiecte ascuțite – Gillian Flynn (recenzie)

Autor: Gillian Flynn

Naționalitate: americană

An apariție: 2006  (în 2015 la editura Trei, colecția Fiction Connection)

Gen carte: ficțiune, thriller, mister, crimă, suspans

Număr pagini:  328

Nota goodreads: 3.98

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

După o scurtă internare într-un spital de psihiatrie, jurnalista de investigații Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orășelul unde a copilărit pentru a scrie despre moartea a două fete. Camille n‑a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică și ipohondră și cu sora vitregă, pe care aproape că n‑o cunoaște: o fată atrăgătoare în vârstă de treisprezece ani, cu o putere ciudată asupra localnicilor. Acum, instalată în fosta ei cameră din conacul victorian al familiei, Camille își dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle‑ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul și să reziste întoarcerii acasă.

PĂREREA MEA

Gillian Flynn este o autoare americană care a scris Fata dispărută, Obiecte ascuțite și Locuri întunecate, romane deosebit de apreciate de cititori. Obiecte ascuțite este primul roman pe care l-am citit de la această scriitoare și recunosc că, deși îl aveam pe lista mea de ceva timp, nu am avut curajul să îl citesc. A apărut prima dată în 2006, iar la noi abia în 2015, la editura Trei. Are 328 de pagini și odată ce te captivează, nu mai poți lăsa cartea din mână.  Cartea se citește relativ rapid și sincer, nu mă așteptam să mă prindă așa de tare de la primele pagini.

Titlul mi s-a părut bine ales și arată o legătură între subiectul cărții și personajele cărții, dar arată, de asemenea, durerea, mutilarea fizică și psihologică. Ca teme, avem psihologicul, boala mintală, crima, relațiile defectuoase dintre părinți și copii. Cartea este un thriller psihologică care tratează un subiect dur, de la crimă la boala psihică. Multe dintre personaje mi s-au părut stranii și am fost puternic oripilată de unele scene ale romanului.

Nu prea am citit până acum cărți cu un subiect atât de puternic și am fost uimită cât de departe poate merge un bolnav psihic. Cred cu tărie că cei care maltratează oameni au fost la rândul lor traumatizați, căutând astfel în creierul lor defect o modalitate de refulare sau răzbunare.

Romanul ne prezintă două crime, în care două fete sunt torturate și ucise. Există chiar varianta, m-am gândit eu în timp ce citeam, unei torturi atât fizice, cât și psihice. Ca structură, cartea este formată din 16 capitole scurte, iar acțiunea este prezentată din perspectiva personajului feminin principal, Camille. (mai mult…)

Secrete și speranțe – Carolyn Brown (recenzie)

Autor: Carolyn Brown

Naționalitate: americană

An apariție: 2011 (în 20191 la editura Litera)

Gen carte: ficțiune, romance, chick lit

Număr pagini:  233

Nota goodreads: 4.00

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Secretele spuse în toaleta femeilor de la biserică ar trebui să rămână în toaleta femeilor. Dar asta nu înseamnă că ceea ce Trudy aude acolo în timpul înmormântării mătușii ei Gertrude nu-i va schimba viața. Trudy are o fiică rebelă, un soț care a înșelat-o toată viața și o mamă cu Alzheimer care locuiește la azil. Nu are nevoie de o casă veche care stă să se prăbușească și în urma căreia vor rămâne o mulțime de amintiri și de fleacuri.

Billy Lee Tucker, un bărbat excentric din Tishomingo, Oklahoma, a locuit lângă Gertrude și, în testamentul ei, aceasta îi lasă fondurile necesare pentru a o ajuta pe Trudy sa reamenajeze vechea casa. Iar lui Billy Lee asta ii convine de minune, pentru ca a fost îndrăgostit de Trudy încă dinainte de a începe școala, fără a îndrăzni vreodată să spere că își va petrece timpul cu ea. Astfel, o casă frumoasă se ridică pe locul vechii case de pe Broadway și, împreună cu ea, înflorește o relație. Dar este oare Trudy prea marcată de ceea ce a auzit în toaleta femeilor pentru a lua în considerare un viitor minunat cu Billy Lee?

PĂREREA MEA

Carolyn Brown este o scriitoare americană ce a scris până acum 85 de romane, iar Secrete și speranțe este prima carte scrisă de ea pe care eu o citesc. Cartea asta a reușit să mă scoată din reading slump și cred că este potrivită dacă vreți o lectură ușoară sau potrivită pentru vacanță sau relaxare. Romanul a fost prima dată publicat în 2011, iar la noi abia în 2019, la editura Litera. Are numai 240 de pagini și se citește repede. Plus că subiectul te fascinează de la primele rânduri. Am citit într-o altă recenzie că subiectul abordat ar fi oarecum plictisitor, însă cred că asta depinde de gustul fiecărui cititor, deoarece este un romance destul de reușit, după părerea mea. (mai mult…)

Culorile vieții – Kristin Hannah (recenzie)

Autor: Kristin Hannah

Naționalitate: americană

An apariție: 2009 (în 2019 la editura Litera)

Gen carte: ficțiune, romance, drama, adult, chick lit

Număr pagini:  400

Nota goodreads: 3.97

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Surorile Grey au fost întotdeauna apropiate. După moartea mamei, fetele au devenit cele mai bune prietene, mai ales pentru ca tatăl lor pare mai interesat de reputația lui decât de binele copiilor. Pentru Henry Grey, cel mai mult contează aparențele și, chiar si atunci când fiicele lui devin adulte, încă le mai cere acestora să-l respecte. Winona, cea mai mare dintre surori, are cea mai multă nevoie de aprobarea tatălui. Supraponderală și preocupată foarte mult de cărți, ea nu s-a simțit niciodată în largul ei la imensul ranch unde familia crește cai de trei generații și e conștientă că nu are calitățile pe care tatăl ei pune atâta pret. În același timp, Winona este cel mai bun avocat din oraș si este hotărâtă să găsească un mod prin care să-și arate valoarea. Aurora, sora mijlocie, este responsabilă cu pacea în sânul familiei.

PĂREREA MEA

Kristin Hannah este o autoare americană care a scris numeroase romane. De la această autoare am mai citit până acum doar Privighetoarea, care mi-a plăcut mult. Culorile vieții a apărut prima dată în 2009, iar la noi a fost publicată în 2019, la editura Litera. Deși are un număr generos de pagini, adică 400, se citește destul de repede. Eu am citit-o în câteva zile și cred că dacă aveam atunci mai mult timp, o terminam și mai rapid. Cartea m-a captivat încă de la început și apoi nu am mai putut-o lăsa din mână.

Acțiunea se petrece în SUA și cuprinde întâmplări ce au loc într-un interval destul de mare de timp, între 1979 și 2008. Titlul este o metaforă bine aleasă și aduce în prim-plan ideea ca viața poate îmbrăca diverse culori, de la roșul iubirii la cenușiul tristeții. Viața poate fi roz, când totul merge bine, sau poate avea o culoare închisă, atunci când ești bulversat de probleme.

Temele abordate sunt numeroase, iar printre acestea se numără familia, iubirea, prietenia, trădarea și relațiile interumane. În carte există un număr mare de personaje, iar în centrul atenției se află familia Grey, formată dintr-un tată văduv și cele trei fiice ale sale. Fiecare personaj mi s-a părut bine conturat și are o poveste interesantă.

Winona este sora cea mai mare, este avocat de succes și deși aparent are o viață de invidiat, este complexată de greutatea sa și de lipsa unui soț. Nutrește sentimente puternice pentru Luke, însă oare destinul îi va aduce pe cei doi împreună?

Aurora este mijlocia familiei și spre dezamăgirea mea, imaginea ei a fost mai puțin conturată de scriitoare. Știm însă că este o femeie nefericită și duce o existență destul de fadă. Cel puțin așa ne este înfățișată. (mai mult…)

Salem’s Lot – Stephen King (recenzie)

Autor: Stephen King

Naționalitate: americană

An apariție: 1975 (2020 la editura Nemira)

Gen carte: mister, horror, thriller, fantasy, paranormal, fictiune

Număr pagini:  540

Nota goodreads: 4.03

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Ben Mears se întoarce în Jerusalem’s Lot ca să afle mai multe despre istoria Casei lui Marsten, un conac vechi ce bântuie numeroase legende locale. Ben se află, totodată, în căutarea unui antidot pentru propriii demoni – și a inspirației pentru o nouă carte. Dar când doi băieți intră în pădure și doar unul se întoarce viu, Ben își dă seama că în acest orășel există forțe malefice mai puternice decât își imaginase el. Numai el și o mână de aliați pot încerca să oprească întunericul ce se lasă peste micul lor oraș natal.

PĂREREA MEA

Stephen King este un autor american celebru pentru romanele sale horror. De la el am mai citit O mână de oase ( care nu m-a impresionat deloc), Carrie (care a fost ok), Mr. Mercedes (care mi-a plăcut destul de mult) și Cimitirul animalelor (care mi-a plăcut la nebunie!). Salem’s Lot este așadar cartea cu numărul 5 pe care eu o citesc de la King. Nu mă aflu în categoria fanilor, dar uneori am simțit nevoia să mai descopăr ce a scris acest autor. Salem’s Lot a fost publicată prima dată în 1975 și are 483 de pagini (depinde de ediție).

Temele principale sunt: horrorul, misterul, vampirismul, societatea. Stilul cărții mi s-a părut destul de greoi, deoarece nu mă împac cu imaginea personajelor care folosesc cuvinte obscene. Mi-a luat mai bine de o săptămână ca să o termin de citit, timp în care am început o altă carte. Ce este ciudat este faptul că nu am înțeles nimic din prima jumătate și eram aproape decisă să o abandonez. M-a pierdut numărul mare de personaje și până să înceapă partea mai palpitantă, deja mă plictisisem. Ultima parte a fost cea mai ok și atunci a început și acțiunea. (mai mult…)

« Older Entries