Warning: mysqli_real_connect(): Headers and client library minor version mismatch. Headers:100337 Library:30120 in /home/stefan/stildescriitor.ro/wp-includes/wp-db.php on line 1753
Arhive Literatura franceza - Stil de scriitor
Currently Browsing: Literatura franceza

Partea Îngerilor – Bruno Combes (recenzie)

Autor:  Bruno Combes

Naționalitate:  franceză

An apariție: 2022

Gen carte: ficțiune istorică, Al Doilea Război Mondial

Titlu original: La Part des Anges

Număr pagini:  288

Nota goodreads: 3.88

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Două epoci, două femei, o lecție de viață și de speranță. Lisa și-a pierdut dorința de a trăi de la moartea accidentală a fiului ei. Împreună cu soțul și fiica ei, părăsește Parisul pentru a se stabili într-o fermă izolată din adâncurile Périgordului, La Part des Anges, în speranța de a-și reface viața. În zadar… Până în ziua în care Lisa descoperă, ascuns în podul vechii clădiri, jurnalul lui Alice, care a trăit în La Part des Anges cu optzeci de ani în urmă.
Pagină după pagină, Alice povestește toate chinurile prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la deportarea soțului ei în Germania până la cele mai grele suferințe pe care a trebuit să le îndure pentru a-și salva familia.
Două suflete pierdute se întâlnesc între zidurile acestui loc misterios. În fața curajului lui Alice, va găsi Lisa puterea de a-și reconstrui viața?

PĂREREA MEA

Bruno Combes este un autor francez care a scris până acum 7 romane, iar Partea Îngerilor este ultimul său roman, apărut în 2022. În România, romanul este a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon. Pot zice că această editura este una dintre preferatele mele. Am descoperit acest roman întâmplător, prin intermediul aplicației Voxa. Acolo găsiți numeroase audiobook-uri și ebookuri și aveți chiar și varianta de trial pentru 7 zile. Eu am avut această aplicație timp de 3 luni și momentan mi-am dezactivat abonamentul, deoarece vreau să mă întorc la cărțile fizice și la ebook-uri.

Ce părere am despre cărțile audio?

Vreau să fac o paranteză legată de cărțile audio. Am văzut pe internet persoane extrem de iritate de ideea că asculți un audiobook și se cheamă asta carte citită. Nu e carte citită de tine, dar o asculți citită de altcineva și asta înseamnă că afli amănunte despre personaje și acțiune. Din experiența mea scurtă cu audiobook-urile, mi-am dat seama că am ascultat cărți care mi s-au părut mai interesante decât atunci când am citit eu cartea prima dată. Dar probabil o să fac un mini-articol despre faza cu cărțile audio.

Revenind la Partea Îngerilor, trebuie să spun că avem numeroase teme abordate: familia, iubirea, pierderea unui apropriat, suferința, războiul (Al Doilea Război Mondial). Titlul se referă la o casă dintr-o localitate franceză și ascunde o simbolistică aparte la care eu nu mă așteptam. Dacă veți citi cartea, veți afla semnificația din spatele titlului.

Partea Îngerilor – locul în care se întâmplă miracole

Acțiunea cărții are loc în Franța, în mai multe locații, inclusiv Paris și am fost impresionată de descrierile frumoase. Povestea este asemănătoare cu multe alte povești din cărți: o pierdere sau un moment de cumpănă, o perioadă neagră, apoi regăsirea. Există două planuri temporale: perioada Celui de Al Doilea Război Mondial (adică trecutul) și prezentul acțiunii (2017). Avem povestea lui Alice și a lui Gabriel din trecut și povestea Lisei și a lui Hugo din prezent.

Cele două planuri alternează frumos, iar spre final se încheagă o legătură între ele. Alice și Lisa sunt unite printr-un moment greu prin care trec și nu pot să remarc măiestria cu care autorul a ilustrat suferința unor mame, el nefiind femeie. Sau cât de bine cunoaște psihologia femeii și modul ei de a fi și acționa. Ambele sunt personaje puternice, iar fiecare dintre ele dovedește că are puterea să învingă orice obstacol de netrecut când vine vorba de familie și de cei dragi. (mai mult…)

Camera minunilor – Julien Sandrel (recenzie)

Autor: Julien Sandrel

Naționalitate: franceză

An apariție: 2018

Gen carte: ficțiune

Titlu original: La Chambre des merveilles

Număr pagini: 204

Nota goodreads: 3.90

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Louis are 12 ani. În dimineața în care îi mărturisește mamei lui, Thelma, că s-a îndrăgostit pentru prima oară, ea nu este atentă la el, se gândește la altceva. Supărat și dezamăgit, băiatul își ia skateboardul și pleacă în grabă.
Când traversează strada fără să se asigure, un camion îl lovește în plin. Prognosticul doctorilor e sumbru. Dacă în patru săptămâni nu-și revine din comă, Louis va trebui deconectat de la aparate. Cuprinsă de disperare, Thelma se întoarce de la spital și găsește un carnet al fi ului ei. În el, sunt notate toate „minunile” lui, adică toate experiențele pe care i-ar plăcea să le trăiască.
Thelma hotărăște să experimenteze tot ce-și propusese Louis și să-i povestească toate aceste „minuni”, în speranța că așa își va reveni din comă. Dar nu e tocmai ușor să trăiești visurile unui adolescent când ai aproape 40 de ani.

PĂREREA MEA

Autor francez, Julien Sandrel mi se pare un autor cu mare potențial și cred că aș citi cu drag toate cărțile pe care le scrie. Pe lista mea mai am un roman de-al său, Viața care mă așteaptă. Sandrel scrie despre oameni, despre viață, despre modul în care ni se poate schimba viața într-o singură secundă și despre regretul de a nu fi făcut mai mult. Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, Camera minunilor a apărut prima dată în 2018, iar în 2019, la editura Trei. Este o carte destul de scurtă (204 pagini) și se citește repede.

Cartea abordează teme ca familia, adolescența, relația mamă-fiu. Titlul are o semnificație aparte, deoarece această cameră a minunilor este un loc în care chiar au loc minuni. Camera este una de spital, iar de ce au loc acolo minuni, păstrez secret dacă vreți să descoperiți singuri.

Se spune că unele cărți te găsesc ele pe tine și cred că eu chiar aveam nevoie de cartea asta, de această poveste care te unge pe suflet. Inițial, romanul ne prezintă o poveste tragică, dar mai apoi totul este descris cu umor și sunt multe scene încărcate de peripeții. Povestea în sine este aparent simplă: Louis, un adolescent de 12 ani, scapă de sub ochii mamei, mereu ocupată să rezolve probleme de serviciu la telefon, și este implicat într-un accident de skateboard, fiind lovit de o mașină pe care nu o vede la timp. Iar astfel ajunge în comă.

(mai mult…)

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay (recenzie)

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Elle s’appelait Sarah

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 4.16

DESCRIERE

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010.

Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?

Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite.

(mai mult…)

Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay (recenzie)

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2018 ( 2019 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, istoric

Număr pagini: 272

Titlu original: The Rain Watcher

Nota goodreads: 3.19

Nota mea : 3/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Ploua fără încetare în Paris, iar familia Malegarde – împărțită între Franta, Anglia și Statele Unite – se reunește pentru prima data după mulți ani, pentru a sărbători a șaptezecea aniversare a lui Paul, patriarhul familiei și un arboricultor renumit. Dar când acesta suferă un accident vascular cerebral, fiul său, Linden, un fotograf de succes, se găsește blocat într-un oraș amenințat de un dezastru natural uluitor. lar când Sena inundă străzile, familia va trebui să lupte pentru a-și păstra unitatea pe măsură ce o mulțime de temeri ascunse și de secrete încep sa iasă la iveală.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare franceză cu multe romane publicate, dar din păcate, cu doar trei  romane traduce în limba română: Se numea Sarah, Vieți secrete și Anotimpul ploilor. Pe primele două le am în bibliotecă de câteva luni, iar pe al treilea l-am citit în luna martie. Ultima perioadă nu a fost o perioadă prea bună pentru citit, deși se presupune că mulți lucrăm de acasă și avem timp să citim acele cărți pe care le plănuiam de ceva timp. În ultima lună simt o tensiune în jur din cauza virusului care și-a pus de gând să distrugă omenirea și astfel cheful de lectură s-a diminuat. Însă încerc să trec peste asta cât de mult pot și să nu fiu tristă. Cărțile sunt lumi în care ne putem regăsi, iar o carte bună ne poate aduce zâmbetul pe buze și da o bună dispoziție.

Revenind la Anotimpul ploilor, vreau să vă spun că este o carte care se citește ușor și cu un stil ok. Are 272 de pagini, iar scrisul mare nu mi-a dat absolut deloc bătăi de cap. Având în vedere că sunt unele cărți cu un scris atât de mic, iar lectura merge prea anevoios. Mi-a plăcut cartea asta destul de mult, dar la final mi-aș fi dorit mult mai mult. Franța, Paris, atmosferă apocaliptică, inundații, frici, o familie nevoită să înfrunte mai multe întâmplări neprevăzute. Parcă este o cartea potrivită pentru această perioadă.

Temele cărții sunt multiple, dar în prim plan avem relațiile familiale. Familia Malegarde sosește la Paris pentru a sărbători ziua de naștere a lui Paul, capul familiei. La această reuniune se alătură și soția sa, dar și cei doi copii, fiul Linden și fiica Tilia. Paul este un renumit arboricultor și alege numele celor doi copii într-un mod interesant.

Ar fi multe de zis despre personaje, însă cel mai mult mi-a atras atenția Linden, un tânăr cu o viață altfel. El are o relație cu un bărbat și întreaga sa viață s-a luptat cu prejudecățile celor din jur. Are o relație specială cu Tilia, sora lui, însă față de părinți simte o anume stânjeneală. Un anumit moment din carte îi va demonstra lui Linden că fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, până nu este prea târziu.

Pe mine m-a impresionat finalul, deși am tot sperat că nu va fi cel rezervat de scriitor. Este o carte drăguță, conține niște lecții de viață și chiar dacă nu este cine știe  ce capodoperă literară, poate fi citită pentru descrierile sale destul de complexe și pentru poveștile de viață ale acestor personaje. Avem patru oameni, patru destine și evenimente care îi unesc. Să fie ele fericite? Triste? Citiți și veți afla singuri. 

CITATE

Tatăl lui îl iubește. Forța acelei iubiri e tot ce știe. E tot ce vede.

Nu înțelegeam moartea. Nu știam ce e. Puteam s-o cântăresc doar prin absența hohotului de râs al bunicului. Dar nu știam cât de curând urma să văd moartea.

Fetița cu ochi albaștri – Michel Bussi (recenzie)

Autor: Michel Bussi

Naționalitate: franceză

An apariție: 2012 ( în 2015 la editura Polirom)

Număr pagini: 407

Titlu original: Un avion sans elle

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Un avion se prăbușește în munți cu numai două zile înainte de Crăciunul anului 1980. Dintre cei aproape o sută șaptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai trăiește. Și totuși se întâmplă un miracol: este găsit în viață un bebeluș de numai trei luni. Doar ca în avionul prăbușit se îmbarcaseră două fetițe de vârsta apropiată, iar vestea găsirii unui unic supraviețuitor devine motivul disputei și încrâncenării dintre doua perechi de bunici, ambele susținând că fetița scăpată ca prin minune le este nepoată. Trăiește Lyse-Rose de Carville sau Emilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu știe. Copila e declarată o Vitral, însă îndoiala și semnele de întrebare persistă. Optsprezece ani mai târziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde că a descoperit, în sfârșit, adevărul. Dar detectivul e găsit apoi mort, iar în carnetul în care își trecuse datele investigației nu este notată și concluzia ei. Începe astfel o cursă în care măștile cad una câte una, o ancheta neconvențională, în care fiecare ora contează.

PĂREREA MEA

În primul rând, vreau să vă spun că sunt extrem de încântată că am descoperit un alt autor contemporan cu un stil foarte fain și așteptările ridicate pe care le aveam nu au fost înșelate absolut deloc. Dacă vă uitați cu atenție la copertă (care e superbă) și la titlul foarte sugestiv, vă puteți deja imagina ce călătorie literară minunată vă așteaptă. În al doilea rând, este o carte extraordinară pe care, din păcate, nu cred că aș putea să o descriu atât cât merită. Puține cărți citite până acum în 2018 m-au captivat cu adevărat, iar aceasta va fi la final de an în topul listei mele.

Temele cărții sunt multiple: pe primul loc am descoperit familia și relațiile familiale, iar mai apoi este și regăsirea sinelui, căutarea identității. Titlul face referire la un element foarte important al cărții, deoarece o fetiță cu ochi albaștri ce a supraviețuit unui accident de avion, este revendicată de două familii diferite. În avion erau două fetițe apropiate ca vârstă (3-4 luni) și pe parcursul cărții se încearcă aflarea adevărului. După un timp, fetița ajunge la una dintre cele două familii, însă…pe parcursul cărții apar tot felul de răsturnări de situație, iar asta m-a tulburat enorm. Cartea are foarte multe personaje, o parte sunt ciudate, pe altele le îndrăgești și da, e o carte superbă care merită citită.
(mai mult…)

« Older Entries