Autor: Sosuke Natsukawa
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2017 (2022, la Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic, literatură japoneză
Titlu original: 本を守ろうとする猫の話
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 3.73
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a doua, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.
După moartea bunicului său, Rintarō se simte singur și deprimat. Și, din câte se pare, va fi nevoit să închidă anticariatul. Dar apoi se trezește în prăvălie cu un motan vorbitor pe nume Tigruț, care îi cere ajutorul. Motanul are nevoie de un iubitor de cărți care să-l însoțească într-o misiune. Bizarul cuplu va porni în trei aventuri palpitante, menite să salveze cărțile din mâinile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au trădat. Iar la urmă, rămâne o ultimă misiune de salvare, în care Rintarō va trebui să pornească de unul singur…
Motanul care voia să salveze cărțile este o poveste înduioșătoare despre găsirea curajului, despre compasiunea pe care le-o arătăm celor din jur – și despre puterea nemaipomenită a cărților.
PĂREREA MEA
Sosuke Natsukawa este autor japonez și în afară de acest roman, a mai scris câteva cărți, însă nu sunt traduse la noi. Ce să vă spun despre cartea asta? La fel ca în cazul altei cărți, scrisă tot de un autor japonez și care are tot un personaj principal motan…nu mi-a întrunit așteptările. Este vorba despre Dacă pisicile ar dispărea din lume, scrisă de Genki Kawamura și despre care am scris câte ceva aici. Ca și in acest caz, i-am dat pe goodreads tot 3/5 steluțe.
Nu este vorba că nu mi-a plăcut cartea, dar se putea mult mai mult. Eram până nu demult, tipul de cititor care se entuziasma când dădea peste cărți cu personaje-pisici. Apoi am început să le descopăr și am rămas în dubii. Pentru mine, mai niciuna nu a fost ceva extraordinar sau o carte care să rămână cu mine. (mai mult…)
Autor: Genki Kawamura
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2012 (la noi, Editura Humanitas, în 2022)
Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic
Titlu original: 世界から猫が消えたなら
Număr pagini: 192
Nota goodreads: 3.77
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat.
PĂREREA MEA
Genki Kawamura nu este doar scriitor, ci și producător și scenarist. Romanul său de debut (sper să nu greșesc) Dacă pisicile ar dispărea din lume a fost tradus în peste 20 de limbi și ecranizat în 2016 în Japonia. Va exista curând și o adaptare la Hollywood și sunt foarte curioasă să o văd.
Nu am citit foarte mulți autori japonezi până acum, dar merg pe ideea că orice autor nou tradus la noi (sau nu) merită o șansă să fie descoperit. Am citit cartea acum, la începutul lui 2023, când mă luptam cu un reading slump incredibil de enervant. Pur și simplu nu puteam citi nimic. Iar cartea asta a apărut la fix.
Este o carte scurtă (192 de pagini), are un stil foarte accesibil și se parcurge rapid. A apărut în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas, care este și una dintre colecțiile mele preferate când vine vorba de cărți. Titlul nu cred că a fost însă foarte bine ales (sau poate traducerea e de vină), deoarece personal consider că nu reflectă neapărat ideea cărții. În carte nu aveam neapărat dispariția tuturor pisicilor din lume, ci mai exact ideea de ce s-ar întâmpla dacă… (mai mult…)
Autor: Hiro Arikawa
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2020 (2012 la Editura Humanitas)
Gen carte: ficțiune, literatură contemporană, literatură japoneză
Titlu original: 旅猫リポート
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 4.29
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Recomandată de mii și mii de cititori din întreaga lume, aceasta este povestea copleșitoare a unui tânăr care, însoțit de motanul său, călătorește pentru ultima oară de-a lungul Japoniei. Prin vocea nonșalantă a lui Nana, motanul vagabond care renunță la viața trăită în libertate deplină, dar și în pericol, pentru a intra în casa și în sufletul lui Satoru, Hiro Arikawa ne face, cu inteligență și umor, o demonstrație desăvârșită a iubirii dintre oameni și feline și ne vorbește despre firele invizibile dar indestructibile care ne țin legați de prieteni și de familie.
PĂREREA MEA
Hiro Arikawa este o autoare japoneză a mai multor cărţi, iar romanul său, bestseller-ul Memoriile unui motan călător, s-a bucurat încă de la început de un succes răsunător. Este o carte sensibilă şi mie, ca iubitoare de animale şi posesoare de două pisici năzdrăvane (Piciu, un motan negru şi fiţos, şi Aria, o tărcată superbă şi răsfăţată), a reuşit să îmi atingă o coardă foarte sensibilă. Cartea a apărut în 2020 la editura Humanitas, in colecţia foarte dragă mie, Raftul Denisei.Are 256 de pagini şi să ştiţi că se citeşte repede. Ca teme, întâlnim călătoria, amintirile, animăluţele (pisicile, în special), prietenia, ataşamentul reciproc. Titlul ne oferă detalii sau indicii despre călătoria pe care motanul nostru o va face pe parcursul cărţii.
Romanul este scris la persoana I, iar cel care narează este însuşi Nana, motanul din titlu. La început acesta nu are nume, apoi este botezat aşa de Satoru. Numele lui vine de la cuvântul nana, care în japoneză înseamnă cifra şapte (codiţa motanului avea forma acestei cifre). Pisica este la început una vagaboandă şi este adoptată de Satoru după ce este găsită rănită. Nana nu este o simplă pisică, ci una foarte vocală, încăpăţânată şi independentă.M-am amuzat copios la unele reacţii ale ei referitor la cei din jur şi la felul în care se încăpăţîna să primească dovezi de afecţiune sau ajutor.
Nana – motanul povestitor
Unul dintre plusurile cărţii este reprezentată de descrierile fascinante ale locurilor prin care cei doi prieteni călătoresc, dar şi construcţia lui Nana ca personaj. De observat aici imaginaţia vividă a autoarei japoneze. Deşi la început îl respinge pe Satoru, se crează repede un ataşament reciproc.Satoru porneşte cu Nana într-o călătorie aparte, dorind să îi găsească acestuia un alt stăpân. Motivul? Adevăratul motiv va fi dezvăluit în finalul romanului. Satoru reia legătura cu vechi prieteni şi retrăieşte vechi amintiri. Un fapt care mi s-a părut interesant este faptul că bărbatul a avut în copilărie un motan, Hachi, care semăna foarte bine cu Nana.
Ca minus, am observat că acţiunea alertă de la început începe să lâncezească uşor şi interesul tău pentru carte scade puţin. De exemplu, mi-aş fi dorit să ajung mai repede la acea parte în care aflăm de ce Satoru doreşte să îi găsească motanului alt stăpân. Şi cred că întrebarea asta şi-a pus-o fiecare cititor care a citit romanul.Au fost introduse pe parcursul cărţii alte personaje, mult dialog, iar toate astea m-au plictisit puţin. Nu mă înţelegeţi greşit, este o carte extraordinară, dar eu spun doar ce mi-aş fi dorit eu de la această carte. Acest roman este dovada vie că nu doar căţeii pot fi cei mai buni prieteni ai omului, ci şi pisicile. Şi din experienţă proprie, aşa este.
Memoriile unui motan călător este o carte sensibilă, cu multe momente triste, dar care oferă şi multă speranţă. De asemenea, prezintă lungul drum prieteniei şi cunoaşterii de sine, ceea ce mi s-a părut extraordinar.Personajul meu preferat a fost…cine credeţi? Nana, fără doar şi poate. M-a amuzat, m-a întristat, mi-a stors lacrimi şi zâmbete şi mă bucur nespus că l-am cunoscut prin intermediul aceste cărţi minunate.
Recomand cartea?
Cu siguranţă! Eu i-am oferit 4 steluţe din 5 pe goodreads. Vă recomand călduros să o citiţi şi să reveniţi cu impresii.
CITATE
Am ajuns aşadar la final, dar să nu credeţi că v-am spus o poveste tristă! Dimpotrivă, cronica aceasta m-a făcut să-i amintesc de momentele frumoase din călătorie şi mi-a dat curaj să pornesc iar la drum.
Nu zău! Crezi că un motan vagabond, care trăieşte pe apucate, îşi permite să facă pe cusurgiul? Important este să-şi pună burta la cale!