Currently Browsing: Literatura rusa

Cărți citite în 2014 pe care vi le recomand!

child_reading_a_book-wallpaper-2400x1350

Am făcut o listă cu cele mai bune cărți citite anul trecut, care mie mi-au plăcut mult. În curând voi face și o listă cu cele mai impresionante cărți citite în prima jumătate a anului 2015. (mai mult…)

Copilăria – Maxim Gorki (recenzie)

copilaria_1_fullsize

Autor: Maxim Gorki

Naționalitate: rusă

An apariție: 1913

Nota mea: 5/5

Alte cărți: nu

Copilăria este o carte tulburătoare și face parte din trilogia autobiografică, alături de La Stăpâni și Universitățile mele. Alioșa Peșkov crește și se maturizează într-o societate dezorganizată și greu de imaginat. La primele pagini ale cărții am simțit un nod în gât, iar pe măsură ce paginile înaintau, nodurile s-au amplificat. Nu știu dacă pot descrie atât de bine această carte tulburătoare și nici nu sunt sigură că există cuvinte potrivite pentru a o face. Îmi doresc însă ca atunci când voi reciti cartea (și asta sigur se va întâmpla, pentru că am achiziționat propriul meu volum de la un anticariat) vreau să retrăiesc aceleași emoții și poate mult mai multe decât la prima lectură.

Cartea reușește să-l răscolească pe cititor și să îl emoționeze profund. Micul Alioșa se confruntă cu diverși monștri morali, suportă umilința, dar rămâne tare. Copilăria evocată de Alioșa are și o parte magică: bunica sa și poveștile spuse de aceasta înainte de culcare. Alioșa este un erou al Rusiei al secolului 20 și un copil care uită de copilărie prea mult, preocupat să supraviețuiască într-o societate ostilă dezvoltării sale.

Așadar, copilul Alioșa este fascinat de imaginea bunicii sale și rememorează cu drag întâmplările legate de dânsa. Bunicul este sever, dur, dar copilul vede în bunicul său un om bun și duios în interiorul său. Alioșa suportă cu răbdare certurile dintre membrii familiei din partea mamei și face față unor vremuri absurde și extrem de crude pentru un copil.

Magia ce reiese din imaginea bunicii mă urmărește și după săptămâni întregi de la lectura romanului și cred că scriitorul a reușit  să creeze un tablou fascinant al celei care este bunica.Vă recomand această carte pentru că este o poveste văzută prin ochii unui copil inocent, o victimă a societății rusești din acele timpuri tragice. Dar și pentru că o să vă placă felul în care scrie Maxim Gorki.

CITATE

Când vorbea, bunica rostea cuvintele într-un fel anume, de parcă le-ar fi cântat. Cuvintele ei semănau cu niște flori, așa erau de blajine, colorate și însorite și mi se întipăreau în minte.

Gorki scria: Orice carte este un testament pe care l-a scris un om despre sine însuși- despre cea mai complicată ființă din lume, despre cea mai enigmatică și cea mai demnă de a fi iubită, despre o ființă a cărei muncă și imaginație au creat tot ceea ce există pe Pământ, tot ceea ce este măreț și frumos.

Oblomov – Ivan Goncearov (recenzie)

mkt-10015349-4faec19ff1ba7_350x350c_dvd1

Autor: I.  A. Goncearov

Naţionalitate: rusă

Titlu original: Oblomov

An apariţie: 1859

Un roman deosebit pe care doream să îl citesc de ceva vreme şi sincer nu regret. Nu am mai avut până acum de a face, ca să zic aşa, cu acest autor, dar pot spune cu inima pe inimă că scrie foarte bine. Este cel de al doilea roman al lui Goncearov ce prezintă destinul unui personaj care este incapabil să ia decizii.

Este un roman pe care l-am citit aproape pe nerăsuflate şi personajul principal, Oblomov, mi s-a părut foarte contrariat de tot ce îl înconjoară. L-aş numi un Don Quijote (o altă carte pe care v-o recomand cu mult drag) ceva mai modern și asta pentru că este veșnic zăpăcit și care oscilează mereu între diferite acțiuni. Nu este pasionat de lectură sau de romane cavalerești care Don Quijote, însă au destul de multe în comun. Cartea are foarte mult haz şi nu vă va părea rău dacă o citiţi. Romanul este de fapt o satiră interesantă la adresa societății ruse și s-a bucurat la apariție de un real succes.

Există foarte multe scene comice în carte și discuţii nesfârsite cu feciorul său în casă, Zahar. Acesta era un om leneş, foarte comod şi era cu mult mai în vârstă decât boierul său, avea în jur de 50 de ani. Oblomov nu era în vârstă, ci în jur de 30 de ani. Cu toate acestea, este foarte comod, leneveşte toată ziulica. De ce, poate o să vă întrebaţi…pentru că aşa a fost învăţat de mic, că el nu trebuie să facă nimic. Pentru asta există slugile. Trag de el o mulţime de prieteni, sfătuindu-l să iasă la aer curat, să socializeze și să vadă lumea.

Am avut momente în care aveam impresia că lui Oblomov îi este uneori şi lene să respire, dar să facă puţină mişcare. Viaţa lui se schimbă când se îndrăgosteşte însă…ce credeaţi? Îl vedeţi pe Oblomov căsătorindu-se? Dragostea trece pe lângă el, însă vă las pe voi să vă daţi seama de ce. Aştept păreri de la cei care au citit cartea.

CITATE

O să-mi fac rost de un câine, hotărî Oblomov, sau de un motan… Mai bine un motan: sunt blânzi şi torc.

Porni grăbit la Olga.

 Şi totuşi… Olga mă iubeşte! se gândea el pe drum. Fiinţa aceasta tânără, nevinovată! Închipuirii ei i se deschide acum cel mai poetic domeniu al vieţii. Cred că visează feţi frumoşi cu plete negre, înalţi şi mlădioşi, gânditori şi plini de puteri ascunse, cu pecetea vitejiei pe obraz, cu zâmbet mândru, iar în ochi cu acea scânteie care se pierde şi freamătă în privire şi-ţi merge drept la inimă, cu glas dulce, tânăr, care sună ca o strună de metal. În sfârşit, se mai întâmplă ca fetele să nu iubească numai feţi frumoşi, să nu le placă numai vitejia scrisă pe faţă, îndemânarea la mazurcă sau la călărie…

Next Entries »