Autor: Fiodor Dostoievski
Naționalitate: rusă
Titlu original: Преступление и наказание
Titlu în engleză: Crime and punishment
An apariție: 1866
Nota mea: 5/5
De puțin timp mi-am pus întrebarea de ce, dacă am citit cartea în februarie 2014, nu are încă o scurtă recenzie pe blogul meu. Am vrut să scriu una, am vrut să vă spun părerea mea despre această minunată operă, dar, într-un fel, am considerat că nu voi fi capabilă; că este, de fapt, o scriere sacră despre care nu aș fi putut așterne rânduri suficient de bune. Nici acum nu vă promit că voi putea spune destul despre ea, dar voi face o încercare.
Volumul are 550 de pagini, dar în ciuda dimensiunilor sale deloc de neglijat, l-am citit în doar trei zile. Era vacanța din februarie, nu mai aveam pe cap ore sau lucrări de corectat, așa că mi-am zis să-i acord o șansă. Am optat pentru varianta pentru Kindle și, încă de la primele pagini, am simțit că mă va da peste cap. Ceea ce s-a și întâmplat.
Crimă și pedeapsă este o operă amplă, care prezintă povești de viață extraordinare. Atenția mi-a fost atrasă în special de Raskolnikov, despre care auzisem numeroase opinii încă din facultate. Mereu m-am întrebat ce are acest personaj atât de genial sau de deosebit. Ei bine, are ceva, altfel nu s-ar vorbi atât de mult despre el. Este un roman dens, care provoacă cititorul să își pună întrebări profunde despre propria existență.
Ce mi s-a părut extrem de interesant, încă de la început, este titlul. O crimă comisă din dorința de a demonstra ceva lumii sau sinelui atrage implicit și o pedeapsă. Personajul masculin principal se autopedepsește, iar dacă veți citi cartea, veți înțelege exact la ce mă refer. Nu mă dau în vânt după literatura clasică rusă, dar acest roman chiar mi-a plăcut și m-a impresionat profund. Pentru mine, este o carte pe care sper să pun mâna din nou peste un timp, să o recitesc și să pătrund iar în vârtejul amețitor creat de Dostoievski. Mai multe nu vă dezvălui, nu vreau să vă stric farmecul lecturii. Citiți-o și vă aștept aici, în comentarii, cu o părere despre ce v-a plăcut și ce nu.
CITATE
Vezi tu, Dunia, am vrut să isprăvesc definitiv de câteva ori şi m-am tot dus pe lângă Neva, asta mi-amintesc. Am vrut să isprăvesc, dar… nu m-am hotărât…, şopti el, uitându-se iarăşi neîncrezător la sora sa.
Asta-i fiindcă sunt foarte bolnav, decretă în cele din urmă ursuz, singur m-am chinuit şi m-am zbuciumat, nu mai ştiu nici eu ce fac… Şi ieri, şi alaltăieri, şi în tot timpul ăsta m-am chinuit… O să mă fac bine şi n-o să mă mai chinui singur… Dar dacă nu mă mai fac bine? Doamne! Cum m-am săturat de toate astea!” Mergea fără odihnă. Tânjea să scape de gândurile astea, dar nu ştia ce să facă şi cum să procedeze.
Vă recomand:
- Dooley, Gary – Dreseaza-ti inconstientul si schimba-ti viata
- Curwood, James Oliver – Grizzly, stăpânul munților
- Christie, Agatha – Plan diabolic
- Chandler, Raymond – Adio, frumoasa mea
- Bronte, Anne – Necunoscuta de la Wildfell Hall
- Austen, Jane – Emma
- Amicis, Edmondo de – Cuore, inima de copil

Si eu trebuie sa o citesc cat mai curand! Ma bucur sa vad ca ti-a placut ^_^
[…] ← Impresii lectură IULIE 2015 Crimă și pedeapsă – Dostoievski → […]
Eu am citit cartea asta in liceu. Pe mine nu prea m-a impresionat drama lui Raskolnikov care incearca sa se autopedepseasca si sa scape de remuscarile crimei comise prin suferinta. Desi povestea este una interesanta, care pune in lumina aspecte ale celui mai aspru judecator – constiinta umana, Dostoievski mi s-a parut un autor tare greu de citit. Imi amintesc ca unele pasaje le-am recitit pentru a le intelege pe deplin sensul.
[…] Crimă și pedeapsă – Dostoievski […]