Film: Pollyanna
Apariție: 1960
Ecranizare a unei cărți: da
Autor: Eleanor H. Porter
Actori: Hayley Mills, Jane Wyman, Richard Egan
Notă imdb: 7.4/10
Nota mea: 9/10
Filmul Pollyanna din 1960 a fost creat de Walt Disney și îl puteți vedea pe Disney+. Am citit cartea în engleză în 2023 și mi-a plăcut foarte mult.Prima ecranizare a cărții a avut loc în 1920 și a fost un film mut. Mai există o ecranizare și din 2003, dar mă îndoiesc că este la fel de bună ca cea din 1960. Am văzut mai multe filme vechi produse de Walt Disney și cam toate mi-au plăcut mult.
Cum este și de așteptat, personajul meu preferat este chiar Pollyanna, o fetiță orfană care va veni să schimbe viața multor oameni. După ce își pierde părinții, fetița vine să locuiască cu mătuța Polly, o femeie rece care nu a privit cu ochi buni prezența unui copil în casa ei.
Actrița care a jucat rolul Pollyannei, Hayley Mills, este într-adevăr talentată și după ce am văzut acest film, am găsit un alt film în care a jucat, de asemenea, un rol minunat. Dar despre acela vă voi povesti într-un alt mini articol. Pollyanna va trece prin foarte multe, va cunoaște multe alte personaje și îi va învăța jocul bucuriei. Cei din jurul ei se vor schimba, vor deveni mai calzi, mai prietenoși și se vor atașa foarte mult de Pollyanna. Schimbarea cea mai profundă are loc chiar cu mătușa Polly care, datorită fetiței, va deveni cu totul alta și va învăța să își deschidă inima în fața iubirii. (mai mult…)
Autor: Virginie Grimaldi
Naționalitate: franceză
Titlu original: Quand nos souvenirs viendront danser
An apariție: 2019 (2021, la editura Univers)
Nota mea: 4/5
Notă goodreads: 4.23
Număr pagini: 280
Gen carte: ficțiune, romance, literatură contemporană
Virginie Grimaldi este o autoare contemporană franceză și cea care a scris numeroase romane de succes. Când amintirile noastre vor veni să danseze este primul roman pe care eu l-am citit, dar cu siguranță nu va fi singurul. Mai am pe lista de tbr și Doar clipa fericită să-mi rămână. M-a surprins foarte plăcut romanul Când amintirile și prin intermediul acestuia am întâlnit un grup simpatic de bătrânei, care își spun Octogenialii. Cea care povestește totul este Marceline (pe numele întreg Marceline Odette Germaine Masson), născută pe 4 februarie 1935.
Marceline și vecinii săi primesc o veste șoc: intrarea Colibri va fi curând dărâmată. Pe această alee circulară sunt 6 case, iar femeia ține să precizeze de la început cine sunt locuitorii acestor case. La casa nr. 1 stă ea și soțul ei, Anatole; la nr. 2 stă Gustave, la nr. 3 – Rosalia, la nr. 4 – Josephine, la nr. 5 – Marius, iar la nr. 6 nu locuiește nimeni. După această veste șocantă pentru ei, locuitorii decid cu orice preț să împiedice demolarea locuințelor în care își duc viața de peste 63 de ani. Avem, de asemenea, și două planuri narative, unul prezent și unul trecut.
Aflăm treptat detalii despre viețile acestor personaje, dar și despre relațiile mai mult sau mai puțin tensionate dintre aceștia. Cred că este exagerat să spunem că sunt relații tensionate, deoarece ajungând la o vârstă înaintată, aceștia nu ezită să se tachineze sau să se înțepe reciproc. Aflăm detalii și despre familia lui Marceline, despre fiica Corinne și nepotul Gregoire. În același timp, aflăm și despre primarul orașului, Didier și care este relația locuitorilor cu acesta.
Autor: Maggie O’Farrell
Naționalitate: irlandeză
Titlu original: Hamnet
An apariție: 2020
Nota mea: 5/5
Notă goodreads: 4.21
Număr pagini: 400
Gen carte: ficțiune istorică
Premii: nominalizare la Best Historical Fiction (2020) pe goodreads
DESCRIERE
Anglia, 1580: Ciuma Neagră cutreieră ținuturile, lovindu-i deopotrivă pe cei sănătoși și pe cei bolnavi, pe tineri și pe bătrâni. Sfârșitul lumii este aproape și, cu toate acestea, viața merge înainte. Un tânăr meditator de latină, sărac și chinuit de un tată violent, se îndrăgostește de o femeie extraordinară și excentrică. Agnes e o creatură sălbatică ce străbate pământurile familiei cu un șoim pe mână și e recunoscută pentru talentele ei de vindecătoare. Cunoaște plantele și poțiunile mai bine decât înțelege oamenii. Odată ce se stabilește împreună cu soțul ei la StratforduponAvon, se transformă într-o mamă ultraprotectoare și în forța care ține împreună tânăra familie.
Un portret plin de lumină al casniciei și o portretizare de neuitat a unui băiat care a fost uitat de toată lumea, dar al cărui nume a dat titlul celei mai celebre piese de teatru din toate vremurile.
PĂREREA MEA
Maggie O’Farrell este o autoare irlandeză de succes care a scris numeroase cărți. La noi s-au mai tradus Portretul căsătoriei (care e deja pe lista de tbr) și Exist, exist, exist – despre care însă nu dețin multe informații. Hamnet a fost publicat prima dată în 2020 și pentru mine a fost o carte de 5 steluțe pe goodreads și cea mai bună carte citită în februarie 2024.
După lectura lui Hamnet, scriitoarea a devenit una dintre preferatele mele și vreau să citesc tot ce a scris. Cartea are la bază o poveste reală, deși pe alocuri modificată. În prim plan se află viața fiului lui William Shakespeare, Hamnet, care moare la 11 ani din cauza ciumei. Nu aflăm numai detalii despre viața lui Hamnet, ci despre întreaga familie (bunici, rude din partea mamei sale – Agnes, surorile sale – Susanna și Judith). Hamnet dezvoltă o relație specială cu geamăna sa, Judith. Există în carte o scenă de un dramatism sfâșietor (nu vreau să dau spoilere) care m-a lăsat mască. Și există multe scene de acest fel.
Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVI-lea, în Anglia. Personajul meu preferat este Agnes (deși pe soția lui Shakespeare o chema Ann), mama lui Hamnet, o femeie aflată într-o relație puternică cu natura și care practică tot felul de ritualuri magice. Deși este un personaj atipic, am adorat-o. (mai mult…)
Dacă în ultimii ani obișnuiam să fac o listă cu ce mi-am propus să citesc, am ajuns la concluzia că nu am reușit să bifez ce notasem. Ba unele cărți le-am tot amânat, ba unele cărți nu m-au mai interesat la fel de mult. Așa că anul acesta nu îmi mai propun obiective clare, nu îmi fac liste cu multe cărți și la final de an să mă trezesc că am bifat prea puține.
Însă îmi doresc să citesc câteva cărți, cum sunt volumul trei din trilogia Ursul și privighetoarea, de Katherine Arden, care se numește Iarna vrăjitoarei sau Frații Karamazov – care m-a descurajat mereu prin dimensiunile sale. Nu va fi o lectură grăbită, ci voi încerca să citesc și alte cărți mai ușoare în paralel ca să nu intru în reading slump.
În 2023 am reușit să citesc 75 de cărți, adică 27 000 de pagini (după statistica de pe goodreads). Pentru mine este mulțumitor, mai ales că am descoperit cărți bune și foarte bune.
Din păcate însă, cărțile de 5 steluțe nu au fost atât de multe, mai ales că mi-am propus să fiu mai zgârcită la notare. Simțeam că ofer prea ușor maxim de steluțe unor anumitor cărți, iar la final de luna îmi dădeam seama că puține sunt cărți de top. Așa ca din acest an, totul se va schimba.
Nu voi face un top 10, cum.am făcut în ultimii ani, ci un top 11, deoarece au fost 11 cărți care au primit de la mine nota maximă. Au mai fost și alte cărți bune care au rămas cu mine, dar multe nu au fost chiar așa de wow. Așa că avem:
Probabil voi face și o listă și cu ce vreau să citesc în 2024, unde mi-am propus să citesc minim 50 de cărți. Încă nu m-am hotărât.