Cuore, inimă de copil – Edmondo de Amicis (recenzie)

Autor: Edmondo de Amicis

Naționalitate: italiană

Titlu original: Cuore

An apariție: 1886

Nota mea: 4/5

Când eram copil, nu se găseau atât de multe volume dedicate celor mici câte se găsesc acum în librării și biblioteci. Mi-ar fi plăcut enorm să citesc mai mult atunci, dar opțiunile erau destul de puține. Cu toate acestea, deși am trecut de vârsta copilăriei, am descoperit recent o carte de suflet pe care consider că orice mic cititor ar trebui să o parcurgă. Este vorba despre o scriere extraordinară, care poate fi savurată la fel de bine la 7 ani, la 20 sau la 70 de ani. Vârsta chiar nu contează în acest caz. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că avem în față o operă unică, o poveste care te sensibilizează, te îndrumă și care îți cucerește inima instantaneu.

În timpul lecturii, am trăit alături de personajul principal, Enrico, toate întâmplările din viața lui. Stilul autorului este atât de captivant, încât aveam impresia că mă aflu fizic acolo, alături de el, împărtășindu-i momentele de fericire sau clipele de tristețe.

Despre ce este vorba, mai exact? Romanul Cuore. Inimă de copil, scris de Edmondo de Amicis, ne vorbește despre școală, despre camaraderie, respect și despre ce înseamnă viața de elev privită prin ochii inocenți ai unui băiețel italian. Acțiunea se întinde pe parcursul unui an școlar, fiind structurată sub forma unui jurnal plin de învățăminte, presărat cu scrisori emoționante de la părinții lui Enrico și povestiri lunare pline de noblețe.

Dacă nu ați citit-o până acum, vă rog din suflet să o faceți, indiferent de vârsta pe care o aveți în buletin. Iar dacă aveți copii sau nepoți, oferiți-le în dar acest volum; este o adevărată lecție de viață și de educație sentimentală.

Voi ați parcurs Cuore în copilărie? Ce povestire lunară sau ce moment v-a rămas cel mai bine întipărit în memorie?

CITATE

Cărţile sunt armele tale, clasa e escadronul tău, câmpul de bătaie e lumea întreagă şi izbânda e propășirea omenirii.

Soarta multor oameni a atârnat de faptul că în casa părinţilor lor a fost sau nu o bibliotecă.

Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă.Văzând grosolănia pe stradă, eşti sigur că o vei găsi şi în casă.

Casa fără cărţi e o casă fără demnitate.

Prietenia este precum căsătoriile: una din zece este din dragoste.