Şoareci și oameni – John Steinbeck (recenzie)

Autor: John Steinbeck

Naţionalitate: americană

Titlu original: Of mice and men

An apariţie: 1937

Număr pagini: 112

Premii: Nobel

Ecranizare: 1992, 1939

Nota mea: 3/5

Alte romane: Perla, La răsărit de Eden

Este un roman considerat o capodoperă de către critici și iubit de foarte mulți cititori. Cu toate acestea, trebuie să fiu sinceră și să recunosc că pe mine nu m-a atras în mod deosebit și nu a reușit să rezoneze pe deplin cu sufletul meu. Cu toate acestea, dincolo de gusturile personale, scrierea abordează teme profund dureroase despre condiția umană, despre iluzii și despre visele care devin adesea absurde în fața unei realități crude.

Eu am perceput acest roman ca pe o parabolă tulburătoare a singurătății și a speranței disperate. Discuțiile interminabile dintre George și Lennie despre ferma lor imaginară, despre planurile lor de viitor și visul de a fi proprii lor stăpâni au fost pentru mine un semn clar că omul, în orice condiție mizeră sau disperată s-ar afla, are nevoie de o proiecție a fericirii, de o speranță – fie ea cât de minusculă – pentru a putea supraviețui de pe o zi pe alta. În esență, visul lor este motorul care îi ține în viață într-o lume complet ostilă.

Pasiunea lui Lennie pentru animale mici sau obiecte blănoase mi s-a părut, la o primă vedere, cel puțin stranie și bizară. Însă, analizând-o mai profund, această obsesie ascunde o vulnerabilitate uriașă și o inocență aproape infantilă, specifică retardului său mintal. Din păcate, tocmai această incapacitate de a-și controla propria forță brută transformă mângâierile sale inocente în tragedii, prevestind cursul nefast al evenimentelor.

Finalul este crunt, sfâșietor și de-a dreptul surprinzător. Pentru a nu-l lăsa pe Lennie să cadă în mâinile mulțimii furioase care îl urmărea pentru a-l linșa, George apelează la un gest extrem. Este vorba despre o formă de devotament și sacrificiu greu de înțeles la prima vedere: Curley și oamenii lui l-ar fi torturat sau l-ar fi închis ca pe un animal, așa că George alege să îi ofere o moarte rapidă și blândă, vorbindu-i până în ultima secundă despre visul lor comun. Este o eutanasie din pură iubire frățească.

În concluzie, chiar dacă mie nu mi s-a părut cea mai bună carte scrisă de John Steinbeck din câte am parcurs până acum, consider că este un text clasic ce merită citit măcar o dată în viață. Iar apoi, de ce nu, puteți urmări și ecranizările sale celebre. Pentru mine, romane precum Perla sau monumentala operă La răsărit de Eden au avut un impact mult mai puternic și mi s-au părut mult mai complexe. Până la urmă, literatura este subiectivă și totul depinde de gustul fiecăruia.

Voi ați citit Oameni și șoareci? Cum vi s-a părut acest roman și ce sentimente v-a trezit finalul?

CITATE

 Ideile sunt precum iepurii. Iei o pereche şi înveţi să-i creşti şi în curând vei avea o duzină.

Puterea nu corupe. Teama corupe…probabil teama de a pierde puterea.