Unde ești? – Marc Levy (recenzie)

Autor: Marc Levy

Naționalitate: franceză

An apariție: 2001 (în 2016 la Editura Trei)

Titlu original: Ou es-tu?

Serie: nu

Număr pagini: 264

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune, roman, dragoste

Este prima carte scrisă de scriitorul francez Marc Levy pe care o citesc și cu siguranță nu va fi ultima. Îmi doream de foarte mult timp să citesc un volum semnat de el, dar mereu apărea altceva și tot amânam. Stilul său mi se pare asemănător cu cel al Ceceliei Ahern, al lui Nicholas Sparks sau al lui Guillaume Musso. Am auzit numai păreri pozitive despre romanele sale, așa că am ales acest text scurt, care are, în același timp, și un titlu interesant. Ideea căutării — fie ea a celuilalt sau a sinelui — ne este sugerată de titlul mai mult decât potrivit: Unde ești?

Ar fi foarte multe de spus despre această carte, dar încep prin a vă mărturisi că pentru mine a fost o lectură ușoară, frumoasă și o adevărată surpriză. Tema nu este singulară; pe lângă cea a iubirii, apar și relațiile dintre membrii familiei, dar și parcursul profesional. Romanul vorbește despre fiecare dintre noi, despre alegerile noastre, și citindu-l mi-am dat seama că fiecare decizie pe care o luăm ne poate marca destinul iremediabil.

Philip și Susan sunt personajele principale. Cei doi încearcă la început o poveste de dragoste, numai că destinul ne rezervă de multe ori altceva, iar pe parcursul firului epic viața lor se schimbă definitiv și apar semne de întrebare legate de viitorul lor împreună. Povestea mi-a oferit extrem de multe surprize, atât în ceea ce privește alegerile celor doi, cât și prin apariția altor personaje. Nu vă spun care, vă zic doar că la un moment dat îmi venea să dau cu Kindle-ul de pământ (da, am citit varianta electronică). Și nu de frustrare, ci de uimire.

Am simțit admirație și milă față de Philip, iar față de Susan, pe măsură ce înaintam în lectură, nutream sentimente tot mai contradictorii. O poți iubi pe Susan, o poți urî, îi poți înțelege hotărârile, dar nu ai cum să nu o condamni. Personajele nu sunt foarte numeroase; alături de cei doi mai apar câteva figuri care, după cum am intuit, le vor influența categoric existența. Este o carte superbă, relaxantă, pe care o citești foarte repede dacă ai timp, și e genul de poveste care rămâne undeva acolo, în sufletul tău. Acest roman e poezie curată și un amestec de sentimente de tot felul. Dacă nu l-ați citit, vă rog să o faceți cât mai repede, iar dacă da, spuneți-mi ce părere v-a lăsat. De asemenea, vreau să-mi recomandați alte cărți scrise de același autor care vouă v-au plăcut.

CITATE

De ce să privilegiezi ceea ce nu mai există, în detrimentul tuturor lucrurilor care sunt la faţa locului? De ce să acorzi mai multă importanţă lucrurilor care nu merg, în loc să apreciezi tot ceea ce merge?

Ca toţi copiii pe care viaţa îi face să crească prea repede, nu se simţea deloc în largul ei. Ca şi tine, era prizoniera aparenţei sale şi a păcătoasei de clepsidre, din care nisipul nu curgea suficient de repede. Ea îşi petrecea ziua de azi aşteptând să vină ziua de mâine şi, tot timpul, visa să crească mai repede.

◊