Autor: Elizabeth George Speare
Naționalitate: americană
Titlu original: The Witch of Blackbird Pond
An apariție: 1958 (în 2015, la Editura Art)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 238
Gen carte: ficțiune istorică, young adult
Elizabeth George Speare (1908-1994) a fost o autoare americană de literatură pentru tineret. Vrajitoarea de la Iazul Mierlei este cea de-a doua carte a autoarei și a fost publicată în 1958 și a primit ca premii Newbery Medal (1959) și Vermont Golden Dome Book Award Nominee (1960). Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVII-lea, în Connecticut, în perioada colonizării Americii de Nord.
Colonia Connecticut este o comunitate în care personajele conviețuiesc și trec prin tot felul de situații neprevăzute. Personajul feminin principal al cărții este Kit Tyler, orfana care se va muta din Barbados în această colonie pentru a locui cu mătușa, unchiul și cele două verișore ale sale.
Kit a avut o relație deosebită cu bunicul său, iar pentru ea, el a fost ultima legătură cu viața din Barbados. Întâlnim barierele culturale și sociale, dar și prejudecățile legate de vrăjitorie și practicarea ei. Titlul te induce cumva în eroare, deoarece vrăjitoarea de care se vorbește nu este cu adevărat una. Dacă inițial am crezut că este o carte doar pentru copii, cred că este potrivită și pentru adulți. Eu am citit-o cu mare interes.
Kit are 16 ani și la început este privită ca o excentrică de către coloniștii puritani. Aceștia se remarcau prin anumite prejudecăți și idei mai multe sau mai puțin exagerate. Ca teme, sunt abordate familia, copilăria, libertatea individuală, prejudecățile, diferențele sociale și culturale, comunitatea și prietenia. (mai mult…)
Sunt mandra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie si despre cartile cu pisici si in acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se gasesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:
1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu
Nu mai e un secret pentru nimeni ca sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu si ca am citit un numar impresionant din cartile scrise de dansa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.
Puteti citi o mica recenzie aici.
2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura
I-am facut o recenzie aici daca sunteti curiosi.
3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa
Puteti sa cititi recenzia aici
4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles
Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.
5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa
Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.
6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa
Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.
7. Pisica musafir – Takashi Hiraide
Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.
Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.
Cum a fost pentru mine anul 2022? Un an al schimbărilor, un an cu bune și rele, dar și cu multe lecturi la activ. A fost anul în care am dat o șansă cărților audio, am alternat între Voxa și Audiotribe și în final, am rămas cu Voxa, care are și cărți audio, dar și carti electronice. Sunt extrem de norocoasă că de un an de zile mă bucur de un Kindle Paperwhite cu lumină internă, care față de cel vechi, îmi permite să citesc și noaptea.
În 2022 am terminat 90 de cărți, dar am pus pe pauză și câteva cărți, deoarece nu am simțit că e momentul lor. Una dintre ele este Iubita locotentului francez, pe care sper sa o reiau în 2023. Cărțile audio au fost în număr de 25. Deși am descoperit multe cărți, îmi este greu să fac un top 10, deoarece, din păcate, puține au fost cele care m-au impresionat cu adevărat. Am observat că am devenit tot mai pretențioasă când vine vorba de citit și că sunt ușor dezamagită de ceea ce citesc. Puteți vedea lista cu toate cărțile citite aici. (mai mult…)
Autor: Elif Shafak
Naționalitate: turcă
An apariție: 2014 (2016 la editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, fantasy, carte pentru copii
Titlu original: Sakız Sardunya
Număr pagini: 152
Nota goodreads: 3.62
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
PĂREREA MEA
Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă care a scris până acum 17 cărți, dintre care 11 romane. Fetița căreia nu-i plăcea numele său a apărut la noi în 2016, la editura Polirom, în Colecția Junior.Temele cărții sunt copilăria, familia, imaginația, cărțile, fantasticul. Titlul se referă la personajul femini principal, o fetiță pe nume Sakiz Sardunyia, care își ura numele ciudat (mușcată curgătoare). Fetița este o mare iubitoare de cărți, animale și jocuri și are o imaginație ieșită din comun. Am uitat să menționez că este prima carte de la Shafak pe care eu o citesc și că am de gând curând să adaug pe lista mea și Bastarda Istanbulului, Onoare și Cele patruzeci de legi ale iubirii.
Stilul cărții este accesibil și cred că poate fi citită atât de copii de vârste fragede (7-8 ani), cât și de adulți de diferite vârste. Totul este să vă placă poveștile pentru copii și să fiți atrași de stilul cărții. Cartea este destul de scurtă (152 pagini) și se poate citi lejer în 2-3 ore. Eu am citit-o însă în 2 zile, deoarece m-am confruntat în acea perioadă cu o stare mai ciudată și mai puțin chef de citit.
Revenind la cartea noastră, trebuie să știți că fetița este mereu ironizată de copiii de la școală, așa că salvarea sa este reprezentată de imaginația neobișnuită pe care o are. Singură la părinți și curioasă din fire, Sakiz obișnuiește să pună multe întrebări, dar cei mari nu au timp pentru ea sau nu îi acordă atenție. (mai mult…)