Currently Browsing: Literatura asiatica

Copiii arborelui de jacaranda – Sahar Delijani (recenzie)

Autor: Sahar Delijani

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2013

Număr pagini: 270

Nota mea: 4/5

Gen carte: roman

PREZENTARE

Copiii arborelui de jacaranda, tradusă deja in UK, Italia, Grecia şi Muntenegru, va apărea în 75 de țări, în 27 de limbi.
Romanul de debut al scriitoarei Sahar Delijani urmăreşte destinele a trei generatii de iranieni prin prisma arestărilor şi încarcerărilor din Teheran, în anii care au urmat Revoluției din 1979 i victoriei fundamentalismului islamic. Temporalități şi perspective multiple ale părinților şi copiilor se întrepătrund, dând nastere unui model complex de cauze şi consecinte, secrete şi mărturisiri, poveşti de dragoste şi sacrificiu.
Din acest model se disting câteva motive centrale, mereu aceleaşi: zidurile închisorii Evin, simbol al regimului opresiv, străzile şi traficul haotic al Teheranului – spațiu public al fricii şi vulnerabilizării, dar şi al expresiei politice, sau spatiul intim şi sigur al caselor şi curtilor interioare, în care memoria se păstrează la umbra nelipsitelor flori ale arborelui de jacaranda.
Copiii arborelui de jacaranda este un portret evocator a trei generații de bărbați şi femei, inspirați de dragoste şi poezie, animati de idealism si aspiratii de dreptate si libertate. Romanul prinde tocmai detaliile mai puțin cunoscute ale unei țări în care istoria a lăsat urme în toate formele pulsând de viață ori lipsite de strălucirea ei.
„Vreau ca cititorii mei să vadă ca istoria arată la fel in toata lumea. Vrem cu totii aceleasi lucruri. Fiecare țară si-a avut razboaiele ei, luptele ei pentru democratie, pentru libertate. Fie ca aceste lupte au loc in Siria, Argentina, Birmania, Iran sau oriunde altundeva, ele sunt la fel şi poartă acelaşi mesaj: oamenii vor să trăiască liberi… suntem cu toții la fel.” (Sahar Delijani)
PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestui roman pentru recenzie de la Librăria online Târgul Cărții.ro şi doresc să le mulțumesc că mi-au trimis o asemenea minuni de carte! Am ales să citesc acest roman pentru că m-a atras titlul cărții şi nu mai citisem nimic de această autoare! Este o carte destul de scurtă (270 de pagini) şi în mod normal se citeşte foarte repede. Nu a fost însă şi cazul meu (m-am căsătorit, iar apoi am fost în luna de miere), deoarece am apucat să o citesc printre picături şi acest lucru nu a fost în avantajul meu.

Vă spun de la început că nu este o carte veselă, ci ai putea chiar avea anumite stări neplăcute, multe dintre ele de tristețe. Este o carte complexă, destul de bine construită şi o adevărată lecție de viață. Tema cărții este una socială şi se pune accentul mult pe personaje şi destinul lor. Cu toții cunoaştem, sau ar trebui să cunoaştem, că nu demult au existat conflicte aprinse între Irak şi Iran, iar acest roman preia atmosfera tulbure a războiului, iar autoarea se inspiră de aici în construirea personajelor.

Cu legătura la ochi, se simțise incompletă, mutilată, blocată într-o lumea vulnerabilității fizice, unde se putea întâmpla orice fără ca ea să se poată apăra. Acum i se părea că o privire ar fi fost de ajuns să se elibereze de frica paralizantă care o făcea să se simtă neîntreagă, neom.

Titlul cărții mi s-a părut cel mai interesant, deoarece face referire la personajele mai mult sau mai puțin interesante ale romanului. Cine sunt oare aceşti copii ai arborelui de jacaranda şi cum este viața lor de zi cu zi? Am plâns la anumite secvențe ale cărții, cum ar fi imaginea femeii care a fost nevoită să nască în închisoare. Oamenii au luptat pentru țelurile lor, dar cei de la conducere s-au răzvrătit, au închis oameni inocenți, au ucis şi au distrus vieți şi familii.

Pentru că nu ştie ce să simtă şi ce să creadă şi ce să facă. Pentru că istoria a prins-o în sfârşit din urmă.

Personajele sunt foarte multe, puternic individualizate şi fiecare dintre ele m-a impresionat profund. Acțiunea cărții se desfăşoară pe mai multe planuri care alternează, iar acest lucru mi s-a părut puțin derutant. Dar în ansamblu este o carte bună, sinceră, care reuşeşte să îl impresioneze pe cititor. Doar dacă ai fi de piatră nu te-ar impresiona. Această carte este una dintre cele mai frumoase citite până acum în 2017, chiar dacă nu este veselă. Aş putea scrie mult şi bine despre Copiii arborelui de jacaranda, dar totuşi nu aş putea descrie tot ce am simțit pe parcursul lecturii.

Vă recomand călduros să o citiți şi să pătrundeți într-un altfel de univers. Clar nu unul vesel, dar unul aparte. Aştept impresii dacă ați citit cartea!

Albastrul dintre cer și ape – Susan Abulhawa (recenzie)

15095114_1386303938055986_350597239686636310_n

Autor: Susan Abulhawa

Naționalitate: palestiniană

An apariție: 2015 (2016 la Editura Polirom)

Titlu original: The Blue Between Sky and Water

Gen carte: ficțiune, roman istoric

Număr pagini: 230

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

O poveste despre supraviețuire și dragoste într-o lume pustiită de război

În micul sat palestinian Beit Daras, toată lumea le cunoaște pe femeile din familia Baraka: pe îndrăzneața Nazmiyeh, pe surioara ei clarvăzătoare, Mariam, precum și pe mama lor, Um Mamdouh, cea posedată de djinni înspăimântători. Atunci când familia este silită de nou-înființatul stat Israel să-și părăsească străvechiul cămin, doar Nazmiyeh și fratele ei supraviețuiesc călătoriei până în Gaza. Ducându-și cu greu traiul într-o tabără de refugiați, Nazmiyeh, capul familiei, reușește să treacă peste greutăți. Ea se va îngriji de soarta micii comunități de surori, fiice și nepoate, în timp ce fratele ei emigrează în America, unde rămâne până la moarte. Va lăsa în urmă doar o nepoată, Nur cea cu „un ochi normal și unul colorat”, care tânjește să-și caute originile în Gaza. Susan Abulhawa explorează în această saga de familie consecințele unei politici brutale de evacuare în masă de-a lungul mai multor continente și generații, urmărind totodată poveștile unor femei curajoase care reușesc, cu incredibile sacrificii, să insufle magie prezentului vitreg.

PĂREREA MEA

V-am mai zis că nu obișnuiesc să citesc prea multe recenzii despre cărții, iar cum despre acest volum nu știam nimic, am ales să îl citesc doar pentru titlul interesant și coperta sugestivă.

Nu știu însă cât de bine aș putea descrie această carte, deoarece m-a tulburat atât de tare, încât lasă urme adânci. Imaginea Palestinei în plin război, moartea, boala, suferința, sunt toate elemente ale unei cărți greu de descris, dar atât de frumos construită. Mari așteptări nu pot spune că aveam, deoarece autoarea și stilul său de a scrie îmi erau total necunoscute. Dar să știți că am descoperit apoi o carte de care nu m-am mai putut dezlipi.

Acțiunea cărții se întinde pe parcursul mai multor ani și mai multor generații care trec prin foarte multe. Personajele cărții sunt numeroase și fiecare dintre ele m-a impresionat în primul rând prin tăria de caracter și puterea de a trece peste momentele grele. Copilăria unor personaje este descrisă cu bune și rele, iar scenele în care anumite personaje dispărute își fac apariția în viața celorlalți, te uimesc și chiar șochează.

Este o carte cu imagini crude, o carte îndrăzneață  cu care mai mult ca sigur mulți cititori vor rezona. Pentru noi, cei care nu am fost martorii războaielor, este practic imposibil să împărtășim trăirile personajelor cărora războaiele le-au schimbat viața.

Albastrul dintre cer și ape este o carte magică, de multe ori tulburătoare, dar care îți promite o fascinantă aventură într-o lume diferită de a noastră. Mie mi-a plăcut enorm, mi-au plăcut absolut toate personajele cărții, chiar dacă pe unele le-am condamnat la un moment dat pentru alegerile făcute. Este o carte despre destin, despre alegeri, care are un titlu metaforic deosebit de captivant.

Tema cărții este ficțională, dar conține adevăruri din viața palestinienilor care au trăit clipe de coșmar în război. Mi-ar lua foarte mult timp să descriu fiecare personaj în parte, așa că mă voi referi la Nur, copila care se va maturiza și care va afla că destinul îi rezervă surprize neașteptate. Am fost impresionată de atașamentul său față de bunicul său și de faptul că descoperă ce înseamnă să te întorci în mediul în care te-ai născut, să te întorci la origini.

Un lucru este clar: nu mă așteptam ca această carte să fie atât de frumoasă și nici să mă captiveze atât. Așa că vă recomand călduros să o citiți pentru că, deși este tristă, există destul momente frumoase de care cu siguranță vă veți aminti. Este o lecție de viață din care aveți ce învăța. Vă aștept cu impresii!

CITATE

Nur ieși din spital, cu brațele ei micuțe întinse în sus ca să o țină de mână pe Nzinga. Își întoarse capul, instinctiv, să vadă dacă bunicul ei a ieșit din salon și a coborât cu liftul în hol ca să-i spună la revedere. Însă el nu era acolo și asta îi îndureră inima.

Viața e magică și ne oferă o a doua șansă care ar trebui sărbătorită.

Chinuiți de răbdarea epuizantă și iubirea nerecompensată, în cele din urmă conveniră că nu e un păcat să se țină de mână, iar din delicatețea împletirii, strângerii, apucării și mângâierii degetelor, mâinile lor au creat un limbaj amoros care vorbea despre complicitate și promisiune.

Next Entries »