Autor: Hans Fallada
Naționalitate: germană
An apariție: 1947 (2012, la Editura Polirom) – roman cunoscut și sub denumirea Fiecare moare singur
Gen carte: ficțiune istorică, literatura clasică
Număr pagini: 760
Titlu original: Jeder stirbt für sich allein
Nota goodreads: 4.24
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
În Berlinul anului 1940 se trăiește într-o teroare continuă. Locatarii imobilului de pe Jablonski Strasse, numărul 55 – familia Persicke, agresivă și loială lui Hitler, Fromm, un judecător pensionat, Otto si Anna Quangel, un cuplu discret – încearcă să se descurce cu viața din regimul nazist prin diferite metode. Sotii Quangel primesc teribila veste că fiul lor a fost ucis în lupta in Franta: viața lor liniștită este zdruncinată din temelii, iar cei doi încep un joc de-a șoarecele și pisica cu ambițiosul inspector Escherich, de la Gestapo. Singur in Berlin este un roman inspirat din povestea reală a lui Otto și a Elisei Hampel, care au „comis acte de insubordonare civică“ in Berlin, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei doi au fost judecați de Roland Freisler, un judecător nazist notoriu, și apoi pedepsiți. Aceasta a fost una dintre primele opere antinaziste publicate de un autor german după al Doilea Razboi Mondial.
PĂREREA MEA
Hans Fallada a fost un autor german care a prezentat în scrierile sale vicisitudinile sociale din perioada nazismului, printr-un realism critic inegalabil. De la același autor am mai citit Și acum ce facem, micuțule?, iar recenzia cărții o puteți citi aici. Singur în Berlin apare și sub denumirea de Fiecare moare singur, așa că dacă ajungeți la acea carte, să știți că este una și aceeași. Deși are un număr generos de pagini (760), nu pot spune că am citit-o greu. Scrisă într-un stil franc, sincer și direct, cartea m-a impresionat de la primele pagini. Nu este o carte veselă, ci mai degrabă un șir nesfârșit de tragedii.
Multe personaje, unii sunt evrei lipsiți de apărare în fața nazismului, alții sunt simpli nemți care suportă atrocitățile nazismului, iar alții își impun puterea. Avem muncitori în uzină, ofițeri, alcoolici, prostituate, fii căzuți pe front. Degradarea umană cu tot ce înseamnă ea (consumul de alcool, parvenitismul, sărăcia, boala, moartea, violența, prostituția) este prezentată în detalii șocante.
Printre teme, am regăsit tema socială, nazismul, războiul, supraviețuirea. Legat de titlu, aș putea să îl asociez cu repercursiunile unui regim brutal, iar singurătatea și Berlinul nu înseamnă decât capitularea în fața morții, pedeapsa sau finalul. Am fost uimită de viața cruntă pe care o duceau multe de personaje, de lipsa resurselor financiare, de sărăcia și mizeria în care unele își duceau existența. (mai mult…)
Autor: Hans Fallada
Naționalitate: germană
An apariție: 1932 ( în 2015 la editura Polirom)
Număr pagini: 368
Titlu original: Kleiner Mann – was nun?
Nota mea: 5/5
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)
DESCRIERE
PĂREREA MEA
Aceasta a fost primul meu contact cu proza lui Hans Fallada și am tot auzit păreri pozitive despre opera lui, așa că am ținut să citesc măcar unul dintre romanele sale. Eram curioasă să văd stilul în care scrie și, plină de așteptări, am pornit prin intermediul cărții într-o călătorie minunată care mi-a întrecut toate așteptările. Este un roman care m-a captivat, chiar dacă la început stilul mi s-a părut un pic altfel față de tot ce citisem până acum. Temele sunt multiple, de la istorie, destinul uman, socialul, familia, iubirea, iar toate acestea au fost foarte frumos combinate.
Titlul face referire la micuțul pe care o familie tânără cu venituri modeste îl așteaptă. Cuplul de germani, Emma Morschel (Mielușica cum o alintă bărbatul) și Johnnes Pinneberg (pe care Emma îl alintă băiete) se cunosc, se iubesc, află că vor avea un copil, se căsătoresc și apoi se luptă să supraviețuiască într-o Germanie aflată în plină criză socială. Nu au o viață ușoară deloc, dar iubirea îi ține împreună. Deși personajele sunt numeroase, eu i-am admirat doar pe cei doi tineri pentru tăria lor și pentru felul în care reușesc să se descurce. Este un roman foarte realist, uneori dur, dar incredibil de frumos. M-a cucerit în totalitate și mi-a plăcut fiecare rând parcurs. Este o carte din care putem învăța multe și după lectura sa mi-am dat seama cât de norocoși suntem că avem o casă, un loc de muncă, sănătate, o familie și alte mărunțișuri care par neimportante, dar pe care alții nu le au. (mai mult…)
Autor: Hermann Hesse
Naţionalitate: germană
Titlu original: Narziß und Goldmund (Narcissus and Goldmund)
An apariţie: 1930
Nota mea: 3/5
Alte cărţi citite de acelaşi autor: Lupul de stepă
Acest roman interesant vorbeşte despre povestea unui tânăr numit Gură-de Aur ce pleacă în lume după ce nu şi-a găsit adevărata vocaţie la mânăstire. Pe de altă parte, Narcis este personajul cu calităţi deosebite, corect şi virtuos. Gură-de-Aur porneşte în lumea largă şi după ce timp de câţiva ani cunoaşte plăcerile carnale ale păcatului – ajunge să îl reîntâlnească pe cel mai stimat dintre profesorii, pe Narcis.
Hesse descrie în amănunt cele două personaje, folosindu-se de un limbaj aparte…deosebit. La final, Gură-de-Aur se întoarce sub aripa ocrotitoare a mentorului său, devenind sculptor al mânăstirii. Recomand acest roman deosebit.
CITATE
Ce-ar fi raţiunea şi luciditatea, pentru cel ce n-a cunoscut ameţeala, ce-ar fi voluptatea simţurilor dacă în spatele ei nu s-ar ascunde moartea, şi ce-ar fi dragostea, fără eterna duşmănie neîmpăcată a sexelor?
A găsi la fiecare om trăsăturile care-l deosebesc de ceilalţi înseamnă a-l cunoaşte.
Toată existenţa părea să se întemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau bărbat, vagabond sau burghez, raţional sau simţitor – nicăieri nu puteai trăi concomitent inspiraţia şi expiraţia, bărbăţia şi feminitatea, libertatea şi ordinea, instinctul şi spiritul, întodeauna unul trebuia plătit cu pierderea celuilalt, şi întodeauna şi unul, şi celălalt erau la fel de importante şi demne de a fi dorite!
Fără mamă nu se poate iubi. Fără mamă nu se poate muri.
În măsura în care am ajuns să cunosc oamenii, cu toţii suntem puţin înclinaţi, mai ales în tinereţe, să confundăm providenţa cu dorinţele noastre.